Tuturor ne place să primim cadouri

Tuturor ne place să primim cadouri, nu? Eu una ador să primesc cadouri. Și mă bucur de cadourile mele ca un copilaș (nu că nu aș fi unul). Le iau, le învârt pe toate părțile, le cercetez minuțios, le arunc în sus, râd și sar în sus (e o expresie, nu un pleonasm) de bucurie. Iar apoi le țin cât mai aproape de mine.

Spre exemplul, recent, am primit un maimuțoi, pe nume Olaf. Omul acela de zăpadă din desenul „Frozen”. Iar cei care mă aveți pe Facebook la „prieteni”, l-ați cunoscut deja prin intermediul pozelor pe care l-am uploadat pe site-ul de socializare, cu el în diferite ipostaze: cerșind îmbrățișări, citind, ori mâncând alături de mine. Ei bine, atunci când l-am primit, m-am bucurat nespus de mult. Atât de mult încât Olaf ia masa cu mine, doarme cu mine și chiar stă lângă mine, pe birou, în timp ce scriu acest articol. Și mă roagă să mai spun chestii drăguțe despre el. Așa că am să vă las și vouă o poză, să-l cunoașteți.

El este Olaf. Omulețul de zăpadă. Și cerșetor de îmbrățișări călduroase.

olaf

Dacă mie îmi place să primesc cadouri, cu siguranță îți place și ție. De fapt, tuturor ne place să primim cadouri. Stă în gena noastră bucuria de a primi cadouri de la persoane dragi, sau poate chiar și de la persoane necunoscute. Se spune că în interiorul nostru, stă ascuns câte un copil. Ei bine, atunci când primim cadouri, din punct de vedere psihologic, acel copil se manifestă. Iar în funcție de cât de mult și-a dorit acel cadou, ori de cât de mult îi place, se manifestă diferit. De la un simplu zâmbet, până la o adevărată isterie. Personal, eu mă bucur pentru orice cadou primit. Iar bucuria mea, la început, nu pare una foarte pașnică, dacă înțelegeți ceea ce vreau să spun.

Așadar, am stabilit. Nouă, tuturor, ne place să primim cadouri. Însă, dacă ne place să primim cadouri, ar trebui să învățăm să și dăruim cadouri persoanelor dragi, ori persoanelor necunoscute, dar care se arată că au nevoie de un anumit lucru. Precum ar fi tanti din piață, care se chinuie să cumpere un kilogram de cartofi, dar îi lipsește un leu. Eu am întâlnit o astfel de femeie, la care țipa vânzătoarea. Și i-am oferit, drept cadou, un kilogram de cartofi. Poate din ei a mâncat o săptămână, sau poate chiar mai mult. Mie mi-a plăcut însă lumina de pe fața dânsei și bucuria caldă cu care mi-a mulțumit. Alea au făcut mai mult decât un kilogram de cartofi cumpărați.

cadou

Cred că, în ADN-ul nostru, la fiecare în parte, ar trebui să existe o genă care se ne îndemne să facem cadouri oamenilor din jurul nostru. Fie că au o însemnătate aparte, fie că nu, persoanele respective. Ar trebui să bucurăm oamenii din jurul nostru, oferindu-le aceeași bucurie pe care noi vrem să o primim de la alții, prin diferite modalități, fie că este un cadou, ori simpla noastră prezență. Practic, fiecare bucurie este un cadou. Gestul este mai puțin important, față de cum este bucuria pricinuită de el. Ea e cea mai frumoasă. Cea mai călduroasă și cea mai minunată.

Iar dacă eu ți-am zis care sunt ultimele mele cadouri, atât făcut cât și primit, ale tale care sunt?

16 gânduri despre &8222;Tuturor ne place să primim cadouri&8221;

    • Pe Olaf îl iubește toată lumea. În afară de prietenul meu care e gelos pe el :))
      Și mă bucur din suflet dacă articolul meu te-a făcut să dăruiești un cadou. Chiar mă bucur dacă cuvintele mele au această putere asupra cititorilor mei, adică își îndeplinesc cu adevărat misiunea.

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s