Momentul acela când nu trebuie să faci ceva. Dar faci

Bună dragă cititorule!

Astăzi am o mică rugăminte la tine. E ușor de îndeplinit și nici nu-ți va lua mult timp. Te rog, urmărește clipul de mai jos și acordă-i o atenție maximă. Iar dacă cumva se face că nu l-ai înțeles din prima, mai uită-te o dată și abia apoi citește-mi rândurile de mai jos, căci ele se leagă de clip și clipul de ele.

Sursă Youtube (user Sprite)

Ai urmărit clip-ul cu atenție? L-ai înțeles? Cu siguranță da. După ce l-ai urmărit o dată, te-ai mai uitat iarăși. Așa am făcut și eu. Dar, pe lângă faptul că este amuzant cum băiatul cu guler își întoarce capul la 360 de grade, în ciuda stării sale de sănătate, să se uite după fete, clipul acesta spune și o poveste interesantă. Despre povestea din spatele clipului, anume despre lucrurile pe care nu ar trebui să le facem, dar nu ne putem abține din diferite motive, plauzibile sau nu, am să scriu și eu aici.

L-ați văzut pe tipul cu guler care se uită după fete, nu? Cu siguranță l-ați văzut și ați râs. Și cu siguranță o să râdeți și în continuare. Doar că de data asta veți râde și de mine, nu doar de tipul din clip. Adică, am zis să simpatizez cu el și să nu-l las la greu, căci din anumite puncte de vedere mă asemăn cu el. Și când spun că mă asemăn cu el, nu înseamnă că întorc și eu capul la 360 de grade după tipi, în timp ce gâtul meu este mobilizat într-un guler. Dar, la fel ca și el, fac lucruri pe care nu ar trebui să le fac, doar că nu mă pot abține. Practic, dar și teoretic, stă în gena noastră să facem lucruri ce în mod normal ne-ar fi interzise. Atunci când faci lucruri pe care nu ar trebui să le faci, crește adrenalina și astfel totul fiind mult mai palpitant.

lucruri interzise

Ca să nu vă mai țin în suspans, am să trec direct la asemănarea mea cu tipul din clip, dar nu în orice fel, ci povestindu-vă una-două întâmplări reale.

Eram la munte, iarna.  Și cum mie îmi place muntele iarna, îmi place și să schiez, stând de dimineața până seara numai pe pârtii. În ziua aia, pe la jumătatea ei, îi povesteam eu tatei cum eram entuziasmată să sar pe trambulinele special amenajate de pe drumurile care duceau de pe o pârtie pe alta. Iar tata, bun ascultător cum este, m-a lăsat cu vărbăraia mea, să-mi termin ce am avut de zis, iar apoi mi-a trântit un tranșant: „Să nu te mai prind niciodată pe trambuline!!!”(avusesem nenumărate incidente cu mâini și picioare în ghips, din diferite motive). Și am plecat eu așa, bosumflată, tristă, amărâtă și alte stări din astea contopite toate la un loc în sufletul meu, pe o altă pârtie. Spre seară, când pârtiile începeau să se închidă, iar eu trebuia să mă întorc pe o altă pârtie, aproape de cabană, pe drumul dintre pârtii, am zărit o trambulină și mi-am zis: „Heeeei!! Uite o trambulină! E așa mare, drăguță și tentantă încât nu poți trece pe lângă ea, ci doar pe ea!!!”. Și m-am dus eu așa, frumos, cu viteză, am urcat pe trambulină, am ajuns în aer și stop. Oprim timpul în loc, căci în timp ce îmi exercitam eu actul meu artistic minunat și ireproșabil, aud o voce groasă din spatele meu: „Ce ți-am spus eu că n-ai voie pe trambulină? Ce cauți acolo???”. Și da. Ați ghicit. Mi-a tricat actul artistic. Eu m-am întors cu fața spre el. Am uitat de faptul că încă mă aflam la mulți metri de-asupra solului și am ratat aterizarea în timp ce încă îmi priveam tatăl. Dar măcar m-am rostogolit artistic când am atins solul. Și i-am făcut pe toți să se întrebe dacă mais cap cu viață. Și m-am plimbat cu targa. Și cu salvarea. Și mi-am pus un picior în ghips și-o mână după gât. Și am învățat că data viitoare trebuie să mă asigur de cel puțin 3 ori, sau chiar mai mult,  că tatăl meu nu se află prin preajmă și nu există pericolul să mai strige după mine în timp ce mă aflu la mulți metri deasupra solului.

lucruri interzise

Continuarea? Vreți să știți dacă am mai sărit vreodată pe vreo trambulină? Normal că da. Însă m-am asigurat că tata nu trece pe acolo. Iar aterizările mele au fost mai mul decât perfecte. Iar acum tocmai vă dovedeam de ce semăn cu tipul din clip. Pentru că fac lucruri pe care nu ar trebui să le fac, din pricina faptului că nu mă pot abține.

Aș putea spune însă că ăsta este unul din exemplele în legătură cu lucrurile pe care părinții nu ar trebui să le facă, dar nu se pot abține. Dar hai să-l bucur totuși pe tata și să creadă că-i tot vina mea, a copilului neastâmpărat din dotare.

Și, altă dată, în caz că nu ați râs destul, am alunecat pe gheață. O gheață care cu câteva ore în urmă nu fusese acolo!!!. Mi-am băgat mâna în ghips și m-am întors la munte. Unde am stat o zi fără să schiez. Apoi am schiat cu mâna în ghips. Și da, în caz că vă întrebați, mâna mea este perfect funcțională. Iar acum, prin cea mai scurtă poveste a mea, am întărit cu argumente clare demonstrația că semăn cu tipul din clip.

Însă ca mine, cu siguranță, fac majoritatea. Așa că sunt curioasă care sunt lucrurile pe care tu le faci, cititorule, din cauza faptului că nu te poți abține, deși nu ar trebui.

3 gânduri despre &8222;Momentul acela când nu trebuie să faci ceva. Dar faci&8221;

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s