În căutare de încălțăminte

Nu știu cum a fost la voi azi, dar la mine nu a mai plouat. Deloc. Nici măcar o picătură. Au fost în schimb niște nori care mi-au provocat un somn și un căscat de v-aș fi înghițit pe toți și încă ar mai fi fost loc.

Ieri în schimb, a plouat într-una. Și fir-ar să fie! Ieri aveam inspirație, cât să umplu jumătate de caiet studențesc cu o grămadă de cuvinte, idei etc. Și da. Normal. Am zis că scriu azi tot ce aveam de gând să scriu ieri, că la cum ploua ieri și la cum spuneau la meteo că va fi vremea azi, cine să creadă că azi nu plouă? Vremea. Ea cu siguranță a crezut. Și da. Ați ghicit. Azi nu mai am niciuna din ideile fabuloase pe care le-am avut ieri. Că na. S-au dus și ele o dată cu ploaia. Iar astăzi nu mai am idei. Niciuna. Absolut niciuna.

Și dacă astăzi nu a mai plouat, iar ideile mele s-au dus o dată cu ploaia, am să vă povestesc despre cum am plecat eu azi la Muzeul de Artă din Târgu-Jiu, ce se află în Parcul Central, fiind fosta casă de protocol a lui Nicolae Ceaușescu în timpul comunismului, dar am ajuns undeva în cealaltă parte a orașului, căutând adidași care să nu se mai rupă după 4 luni de folosință. Și nu. Nu pentru că nu-mi cunosc orașul, ci pentru că niște adidași s-au rupt în talpă. Da. M-am hotărât ca azi să nu mai scriu articole cu link-uri. Astăzi povestesc o întâmplare ca oricare alta. Fără reclamă. Nici nu aș putea face reclamă la așa ceva. Dar asta o să înțelegeți abia din rândurile următoare.

caut incaltaminte

Și mergând noi așa (n-am fost singură și nici nu erau pentru mine adidașii – tocmai de aceea cred că merit să mi se ridice statuie), din magazin în magazin, ocolind bălțile pe care ni le-a lăsat ploaia de ieri, uitându-ne la enșpe trilioane de modele de adidași și neplăcându-i aproape niciunii, da, corect, am plecat din magazinele alea la fel cum am intrat: fără adidași și tot în căutarea lor. 

Iar acum, dacă tot am ajuns la adidași, să vă povestesc una bucată întâmplare dintr-un magazin cu încălțăminte. Eu una voiam doar să nu mai văd pentru o bună perioadă de timp magazine de încălțăminte. El, nehotărât și disperat, întreabă fără să-și fi pierdut speranța, cât oferă garanție. Și, desigur, i s-a oferit același răspuns, că de ce i s-ar oferi altul :). Dar ca să înțelegeți mai bine, am să vă prezint conversația, scurtă de altfel, căci ne-a lăsat mască.

El: Nu vă supărați, oferiți și garanție?
Vânzătoarea (foarte încântată, ca și când ar fi oferit ani de zile): Da, desigur!
El (uitându-se insistent și întrebând-o din priviri): Cât?
Vânzătoarea (la fel de încântată):  30 de zile!!! ( de obicei se oferă 90 de zile)
El (dezamăgit): Mda.
Vânzătoarea (întrebându-l din priviri): Da de ce?
El: Păi am mai avut niște adidași, cam ca ăștia, iar după 4 luni de zile s-au rupt și-am dat tot în jur de 120 RON.
Vânzătoarea(contrariată): Da tu cât voiai să te țină?

 

Iar de atunci ne-a privit cu ură și se ruga să ieșim o dată din magazinul ăla și să o lăsăm să-și fumeze liniștită țigara.

Mă întreb, acum, în prostia mea, oare cât ar trebui să țină niște adidași pe care dai 120 RON? Eu, sincer, nu știu. Așa că aș vrea să vă întreb pe voi cam cât ar fi normal să țină niște adidași?

P.S: Mama l-a încurajat. I-a zis așa: Încălțămintea, toată, te ține o viață. Asta dacă nu trăiești mult.

15 gânduri despre &8222;În căutare de încălțăminte&8221;

  1. Pe mine adidasii ma tin cam un sezon, numai bine sa prind reudcerile de fiecare data si reusesc sa-mi cumpar adidasi care in mod normal costa 120 lei cu doar 40 lei, asa ca nu ma oftic daca se strica. 🙂 Si l-am convins si pe al meu iubit sa=si cumpere incaltaminte cand sunt reduceri :))

  2. Din experienţa mea din ultima perioadă cu încălţămintea aş spune că preţul nu mai are nicio legătură cu perioada de rezistenţă.
    Toamna trecută am văzut într-un magazin o pereche de botine noi care costa 30 de lei, le-am cumpărat fără să mai stau pe gânduri pentru că erau mărimea mea de spiriduş, numărul 35. Le-am purtat destul de des şi încă sunt într-o stare bună, chiar şi dacă s-ar fi stricat dupa 2-3 luni nu mi-ar fi părut rău pentru că am dat foarte puţini bani pe ele.
    Totuşi, de la o pereche de adidaşi de 120 ai aşteptări mai mari, iar dacă după 4 luni se strică poţi fi sigură că a fost o investiţie proastă. Ar trebui să ţină măcar un an în condiţiile în care nu-i porţi zilnic.

      • Ţi-aş da cu cea mai mare plăcere, însă nici eu nu-s chiar aşa de norocoasă.
        Dacă plec de acasă cu scopul clar de a-mi cumpăra încălţăminte mă întorc cu mâinile în buzunar, însă dacă mă plimb aiurea prin magazine am mai mari şanse să găsesc ceva numărul meu. 😀

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s