Când eram mică, eram pasionată de mașini

V-am mai spus eu vouă vreodată cum că tata e pasionat de mecanică auto și de tot ceea ce înseamnă mașini? Cu siguranță v-am mai spus, căci doar m-am legat de copilăria mea. Azi am să o fac din nou. Adică am să mă leg și azi de copilăria mea și de cum aveam și eu, când era mică, desigur, o pasiune încă nedeslușită de maică-mea, pentru mașini. Da. Mama era tare nedumerită cum de unica ei fată iubea mașinile și niciodată păpușile. Cel mai mult, spre exemplu, îmi plăcea să dărâm colecțiile tatei de mașinuțe, doar ca să văd ce se află înăuntru. Și după ce le desfăceam eu așa, tacticos, dând cu ele de pământ până se dezmembrau, îmi plăcea să colecționez portiere auto. Ca mai apoi să le arunce mama, că doar ce era să se facă în casă cu bucățele din mașinuțe pe care tata, în tinerețe, își cheltuia salariile.

masini

Spre exemplu, atunci când eram mică, eram ucenicul tatei cel mai de încredere. Îi cunoșteam fiecare părticică din service și știam pe de rost toate sculele cu care se lucra. Mă duceam cu ochii închiși la ele. Și, deși încă nu știam să citesc și nu cunoșteam cifrele la cei câțiva anișori ai mei, era suficient ca tata să-mi spună un număr iar eu să-i aduc cheia cu pricina. Știam numerele din ochi. Învățasem cheile pe mărimi, nu prin citirea numerelor inscripționate pe chei, așa cum de altfel ar fi fost normal pentru orice adult care se afla prin preajmă. Dar na. Eu mereu am ales partea dificilă a lucrurilor, cu jocuri de memorie și antrenarea ei. Și la școală, dacă o problemă avea cea mai simplă rezolvare din lume, eu o alegeam pe aia care era cea mai grea. Mama îmi spune că stilul ăsta îl am și în propria viață. Mereu aleg calea cea mai grea de a-mi rezolva problemele.

Și ca să vă demonstrez ce ucenic adevărat am fost eu, am să vă mai spun o povestire. Se făcea că mama adora să mă îmbrace elegant. iar în ziua aia mi-a dat cel mai frumos costum alb, de fetiță. Se mândrea cu copchila ei superbă. Iar eu, copil cu treabă încă de mică, m-am gândit să mă duc la serviciul meu de ucenic și să-l ajut pe tata. Și uite așa se face că, din lipsă de personal, m-am băgat sub o mașină și îi dădeam cheile tatei. Peste un timp, mama, disperată, strigă după mine. După ce mi-am terminat treaba, desigur, am ieșit de la locul de muncă. Dar ce să vezi? Un copil negru din cap până-n picioare, căci negrul iubește albul și de aia a tras la mine, căruia i se vedeau doar ochii. Biata mama, cât a plâns costumul ăla. Și să știți că era chiar drăguț costumul.

Pentru că este târziu însă, am să mă opresc din povestit aici. Nu uitați că mâine particip la Webstock 2014 și vă voi transmite live cele mai proaspete informații. Tot mâine, de dimineață, voi anunța și unde puteți urmări toată tărășenia, live.

2 gânduri despre &8222;Când eram mică, eram pasionată de mașini&8221;

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s