Nu cred eu în Biserică… dar apreciez anumite lucruri

Știți foarte bine că nu le am cu biserica. Și nu le prea am deloc. Asta însă nu mă face un ateu, căci eu cred cu tărie în existența unui Dumnezeu, fie că numele lui este Iisus, Buda sau Allah. Eu pur și simplu nu cred în credința care se promovează la noi. Nu cred în „cutia milei pentru Biserică”, nu cred în moaște și nu cred nici în ruptul capului că Dumnezeul ăla bun al bisericii pedepsește. El iartă, că doar de aia e bun. Și menirea lui este de a îndrepta oamenii și a-i face să nu mai greșească. Biserica însă ne amenință cu un Dumnezeu inexistent. Dumnezeu e bun, nu cerșește bani de la oameni, nu pedepsește și nu ignoră oamenii dacă nu te duci la biserică. Și alte d-astea. Și sper că m-am făcut înțeleasă cât de cât. Chiar sper că am reușit să subliniez diferența colosală între adevăratul Dumnezeu, sau divinitate, ori ce o fi… și Dumnezeul Bisericii, cât și faptul că am o credință divinitate, dar sub o altă formă.

credinta

Știți, mi se pare absolut aberantă faza cu existența mai multor religii. Sau mai multor concepte de religii. Divinitatea, oameni buni… E UNA SINGURĂ! Nu există enșpe mii de divinități și nici enșpe mii de concepte. La fel cum nu există enșpe mii de adevăruri asupra aceluiași lucru. Există unul singur, dar care le înglobează pe toate celelalte într-un procentaj mai mic, sau mai mare, în funcție de adevărul adevărat al adevărului. La fel și cu religia și divinitatea. Este una singură care are caracteristicile tuturor celorlalte. Iar divizarea ei în mai multe, așa cum există printre noi, este din cauza interpretării mai mult sau mai puțin bune a unui singur concept.

Și dacă nu cred în conceptul de Biserică și nu o apreciez, să nu credeți însă că nu apreciez chiar totul. Există și preoți buni: gen 1 la 1000. Dar există. Oameni care de Dumnezeu nu-ți vorbesc decât de bine și nu apreciază cerșirea banilor sau a altor bunuri de către Biserică. Și atunci când îi întâlnesc, parcă m-aș fi teleportat într-un alt Univers.

Pe lângă preoții amintiți mai sus, mai există și oameni care pun cu adevărat osul la treabă și fac ca această tradiție cu biserica și bisericitul să fie mai frumoasă. Căci, în definitiv, este o tradiție. Rugăciunea este o tradiție. Mersul la biserică/templu este o tradiție. Iar tradiția asta s-a păstrat în timp, suferind transformări, desigur. Orice suferă transformări. Ideal ar fi să fie transformări în bine și nicidecum în rău!

Oamenii care fac această tradiție să fie mai frumoasă, lăsând la o parte banii și alte cele, oamenii care muncesc la concept, cât și la crearea și definitivarea conceptului, precum cei de la www.vesmintebisericesti.ro, aceia merită consideraţie şi aprecieri, căci nu-i nicicum ușor brodatul, cusutul și croitul. Desigur, e ușor să brodezi două linii la dreapta și la stânga. Dar să brodezi asemenea modele, de mână și nu cu mașina, este ceva mai complicat. Necesită multă migală. Foarte multă migală, atenție și devotament. La fel stă treaba și cu cei care se află în spatele construirii unei biserici.

Nu știu ce părere aveți voi, dar eu văd veșmintele bisericești ale poporului nostru, aproape la fel ca pe costumele populare. Ambele, în timp, sunt o comoară națională. O parte din istoria și cultura noastră ca popor. Dacă spun greșit, vă rog să mă contraziceți cu argumente.

3 gânduri despre &8222;Nu cred eu în Biserică… dar apreciez anumite lucruri&8221;

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s