Iubiri olfactive

Astăzi am să vă spun o poveste. Sau cel puțin am să încerc să vă spun una. Nu sunt prea bună la spus povești. Uit mereu detaliile care le fac a fi povești adevărate. Nu mai țin minte ce a făcut X, sau ce a făcu Y, ori unde s-a dus cu exactitate Z. Mie-mi place să inventez povești. Atunci nu trebuie să țin minte nimic. Detaliile astea vin pe parcurs și fac povestea mai frumoasă. O condimentează și piperează pe parcurs. Poate și de asta îmi place să scriu. Scriitorii adevărați nu spun niciodată povești. Ei le inventează. Cu spusul se ocupă alții. Cum eu nu sunt un scriitor adevărat, ci doar un simplu om care mai așterne cuvinte din când în când, azi n-am să inventez o poveste, ci am să vă spun una. O poveste de dragoste. Iubire. Iubiri olfactive.

love story

Era o zi frumoasă de vară. Ba nu. Nu. Era o zi frumoasă de primăvară. Sau să fi fost iarnă? Ori poate chiar toamnă? Vedeți, nu mai știu detaliile astea care ar putea fi chiar semnificative pentru unii. Dar știu esențialul care, pentru mine, este cel mai important. Și, oricum că asta țin minte, era dimineață. Iar soarele atârna mai strălucitor ca niciodată pe cer. Parcă avea să prevestească momentul care avea să se petreacă peste doar câteva clipe.

Ea îl iubea. Și el o iubea, dar încă nu știa asta. În dimineața aia nu avea cum să știe care-i va fi soarta și nici măcar nu se gândea la ea. Era purtat, ambalat frumos, pe traseul Poștă-Acasă. Nici ea nu știa că avea să-l întâlnească. Niciunul, în dimineața aceea, nu știau de celălalt. Dar se iubeau. Iar soarele încerca să le spună asta. Cine însă se putea uita la soare să-i primească și citească mesajul?

Pași repezi. Costum. Cravată. Un buchet de trandafiri în mâna dreaptă. O plasă albă, cu fundiță, în mâna stângă. Se apropiau din ce în ce mai tare de casă, iar ea, inexplicabil devenea agitată. Ușa scârțâie, pașii se aud pe hol. Ea, încă nepieptănată și în tricoul lui alb, iese din bucătărie. O ia în brațe. O sărută. Îi dă trandafirii și plăsuța. Pune trandafirii într-o vază și scoate cutia din plasă. De atunci, ea, a știut că nu va mai fi doar un el care să-i mângâie și să-i bucure pielea catifelată. De atunci aveau să fie doi.

parfum avril lavigne

Era parfumul pe care și-l dorise în parfumeria din Veneția. Era parfumul idolului ei. Era parfumul cântăreței ei preferate. Purta brandul femeii care îi dăduse încredere în ea. De la care învățase să fie rebelă, nonconformistă, dar în același timp plăcută și iubită de cei din jur. Își dorise atât de mult ca picăturile acelea de parfum să-și găsească sfârșitul pe pielea ei albă, dulce și catifelată. Era singurul parfum de care se îndrăgostise vreodată. Parfumul Avril Lavigne, Wild Rose, floral-fructal, cu note de grapefruit, lemn de santal, mosc și floare de portocal african, aducând o tentă dulceagă, plăcută, îmbietoare, care îți ademenea simțurile olfactive.

S-a uitat la el, la celălalt el, cavalerul sufletului ei și i-a mulțumit din priviri. Se înțelegeau din priviri. Se iubeau din priviri. Era bărbatul care îi îndeplinea orice dorință, atunci când se aștepta mai puțin. Îi plăceau surprizele. L-a întrebat dacă a călătorit până în Veneția pentru parfumul ei. Iar el, calm și cu zâmbetul pe buze, i-a răspuns: „Nu dragă, l-am comandat de pe un site cu parfumuri originale. Și l-am primit la poșta din colț. Și cum nu se cuvenea să-ți dau un astfel de cadou în trening, m-am îmbrăcat la costum și cravată”. Îl iubea. Îl iubea pur și simplu pentru surprizele lui dulci, pregătite minuțios. Îl iubea pentru că o făcea fericită. Iar parfumul, parfumul era a doua iubire a ei. Nu se despărțeau. Îl purta în geantă, mereu.  Și sunt sigură că picăturile de parfum erau fericite pe pielea ei. Se iubeau cu celulele. Iar celulele cu picăturile de parfum.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.

18 gânduri despre &8222;Iubiri olfactive&8221;

  1. Asta nu o sa pot intelege niciodata (desi m-am straduit din greu mai bine de 25 de ani sa pot pricepe ) … De ce ar vrea o femeie sa miroasa a flori diverse cand natura ne-a facut sa fim atrasi si stimulati doar de mirosul sexului opus al speciei noastre ?… Ca femeie cred ca este normal sa mirosi a flori si a mirodenii doar daca vrei sa atragi fluturii, carabusii si bondarii, dar daca vrei sa atrangi un barbat cred ca este de preferat sa mirosi a femeie … si atat ….
    Desi… inclin sa cred ca exista barbati care ar fi atrasi si de femeile care miros a slanina prajita cu oua sau de mirosul de carnati de casa cu cartofi prajiti, (si eu bineinteles ) dar cu nici un chip nu pot pricepe… De ce ar fi barbatii atrasi de mirosul de „lacramioare de padure, piper si YlangYlang ” daca nu sant coleoptere ?

    • Ai văzut că cele mai faine reclame de la TV, spun de fapt o poveste? Adică nu știu, mie alea îmi plac cel mai mult :).
      Dacă spun uite ia parfumu ăsta bla bla, dau numa date tehnice și etc, unde mai e farmecul? Asta găsești și pe site-urile de specialitate.
      Eu nu sunt un site de specialitate, eu creez povești. Acum, sper că această poveste mi-a ieșit una cât se poate de frumoasă :D… și a plăcut cititorilor.

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s