Pățaniile promoterului Fan Brânză

Hei, dragi cititori! Îl știți pe promoter-ul Fan Brânză, al celor de la Delaco? Cu siguranță că-l știți. Toată lumea-l știe. Și, dacă vreți să vă cinstească cu brânza lui neprețuită, vă sfîtuiesc să-l lingușiți puțintel și să-i spuneți că i s-a dus vorba până și-n țara lui Verde Împărat, peste cele șapte mărți și șapte țări. Dar, dacă vreți să-i mângâiați orgoliul până în străfundurile lui, îi puteți spune că i s-a dus vestea pănă-n țara lui Brânză-mpărat.  Asta poate-l va îndupleca să vă dea o bucățică de brânză din cea pe care o avea, de fapt, de dat spre degustat.

Zic însă, dacă tot v-am făcut o mică introducere, să-l las pe el, adevăratul fan al brânzei, să continue cu acest articol, doar așa i-am promis. M-a rugat să-l las să-și spună ofurile și chinurile aici, pe blogul meu. Iar eu l-am lăsat. Așadar, las tastatura promoterului Fan Brânză:

Salutare, salutare, salutare, dragi cititori ai acestui blog. Sper că sunteți în fața monitoarelor acum, și-mi citiți rândurile. M-aș bucura să o faceți. Am multe să vă spun.

În primul rând, zic să mă prezint. Apoi, apoi mai vedem ce-i de făcut. Dar stați așa, mai e nevoie să mă prezint? Cred că mă știți cu toții. Sunt o vedetă. Toți fanii brânză sunt vedetă. Nu. Nu. Eu sunt vedeta vedetelor. Da, așa e mai bine. Ahh, ce-mi place când scriu. Nu mă contrazice nimeni. Și, dacă o faceți când citiți aceste rânduri, nu-i nicio problemă. Oricum, eu cu mine suntem de acord unul cu altul.

Pentru cine mă știe, așa, că azi sunt darnic, aveți un cub de brânză fiecare: 2 pe 2 centimetri, să nu vi se aplece. Țin doar la sănătatea voastră, să nu mi-o luați în nume de rău. Chiar, știați că doar fanii brânză adevărați pot să mănânce brânza Delaco? Adică eu, desigur. Voi.. ei bine de voi nu știu ce să zic, dar de asta sunt eu aici. Să am grijă de sănătatea voastră. Am un stomac puternic și sănătos. Eu mănânc brânză, iar voi vă săturați privindu-mă. Și nici nu-ngrașă procesul ăsta.

fan branza

Pentru cine nu mă știe, aveți poza de mai sus. Și niciun cub de brânză, desigur. Dacă nu mă știți, înseamnă că nu sunteți fani brânză nici măcar cât negrul sub unghie. Deloc. Nada. Niente. Niet. (Tind să cred că ultimele două înseamnă de fapt altceva – dar lăsați asta, detaliu nesemnificativ).

Să vă spun ce-am pățit în ultima vreme, cu scorpia de șefa. Vrea să mă monitorizeze și să mă pună sub „atentă supraveghere” (am folosit ghilimelele ca să o citez – a se citi cu ton pițigăiat… altel n-are farmec). De ce? Asta nu-i prea complicat. Știu de ce: îi lipsește o doagă, două, trei, poate chiar toate.

A aflat că am speriat fătucele alea două, când voiau să deguste bunătate de brânză. Dar eu n-am vrut să le sperii. Eu am vrut să văd dacă-s adevărate fane brânză. Știți voi vorba aia mare din bătrâni: „cine se aseamănă se-adună”. Apăi, ele nu s-au asemănat cu mine, deci nu-s fane brânză cu adevărat. Dacă se-asemănau, nu se speriau. Ci-și apărau la rândul lor degustarea. Na poftiți, să vedeți și voi, ca să puteți să-mi dați apoi dreptate:

Le-ați văzut? Păi ce, speriatele alea-s fane brânză? Nici vorbă domnule. Nici vorbă. Se vede pe fața lor că n-au pic de stofă de brânză.

Apoi, a aflat de doamna care căuta să deguste brânză cu fum de fag. Dânsa da fan brânză adevărat! Doamna căuta brânză cu fum de fag, bine afumată. Și, eu, drăguț cum sunt, m-am oferit să o ajut. Și cum altfel puteam să o ajut dacă nu degustând și aflând care este cea mai afumată? Dar nu, șefa mea nu apreciază nimic, dar nimic. Iar acum vrea să mă pună sub o „atentă supraveghere” (vă rog, aceeași voce pițigăiată – pentru mai mult dramatism, desigur).

Însă cea mai amre supărare a fost pe faptul că nu m-am lăsat corupt. Dacă m-aș fi lăsat mituit, m-ar fi dat afară. Dacă nu m-am lăsat mituit, mă pune sub „atentă supraveghere”. Cine să mai înțeleagă femeile? CINE? Serios, pentru mine sunt o adevărată enigmă. Orice-ai face, nu-i bine. Ziceți voi acum, ce să fac? Să mă las corupt? Nu. Nu aș putea trăda brânza într-un asemenea hal. Este vorba totuși de brânză aici.

Adică ea voia să mă mituiască pentru o bucățică din gustoasa mea brânză, iar eu să fi acceptat o asemenea ofensă? Nici în ruptul capuluino talking.

M-am gândit (și încă mă gândesc), cum aș putea face să apăr minunăția de brânză de la Delaco, de fanii impostori. Îmi storc creierii de când m-am apucat să aștern aceste cuvinte în Word. Și, ca să vedeți că nu mi-am stors creierii degeaba și că se vede că am mâncat brânză (brânza-i sănătate curată, neică), am să vă spun trăsnăile care mi-au mai dat prin cap. Adică, dacă tot mi-am enervat șefa, măcar să o enervez de tot, corect. De ce să fiu sub o „atentă supraveghere”, când pot fi sub o „foarte mare atentă supraveghere”, nusmug? (păstrăm vocea pițigăiată – este esențială asupra cuvintelor din ghilimele)

Treaba stă cam așa, dacă mai vine vreun fan brânză semi-impostor:
-Oooo, brânză!!! Pot să gust?
-Da, desigur! Dar, ca să vă convingeți pe deplin, zic să vă uitați la mine cum le mănânc pe astea, cât de repede mă satur și cât de fericit sunt după ce le mănânc.
(hap, hap, hap – priviri stinghere aruncate asupra-mi)
-Așa, vedeți, sunt bune. Asta, ultima, micuță, e a dumneavoastră. Nu îngrașă.big grin

I-am lăsat o bucățică să deguste. Nu se mai paote lua șefa de mine, corect? Dar, dacă vine un fan brânză cu adevărat impostor, treaba ar sta cam așa:
-Avem brânză! Brânză afumată cu fum de fag avem! Brânză avem! Brânză gustoasă Delaco!
-Aveți brânză cu fum de fag?
(Mă uit atent la față, o studiez: din laterale, din față, de sus și de jos. Observ o grimasă. Ahaaa!!! Mai multe grimase!! N-are stofă de fan brânză! Nu se potrivește!)
-Pardon? Aveam brânză. Nu mai avem
-Cum? Ați strigat clar: „AVEM BÂNZĂ!”
-Da, corect. Atunci, când am strigat, aveam brânză. Acum, nu mai avem. Era la trecut. Acum e la prezent. Atunci aveam, acum nu mai avem.
-Și asta de aici?
-S-a stricat. Vedeți? (o înfulec pe toată și mă las la pământ, iar fanul impostor pleacă).

Cam astea sunt ideile mele, după ce mi-am stors creierul de inspirație, până la ultima picătură. Dacă voi mai aveți altele, mult mai inventive, vă invit să vă spuneți părerea. Eu am să intru în secțiunea de comentarii și am să caut acolo. Fac totul ca șefa să vadă că eu sunt adevăratul fan brânză. Eu sunt fan adevărat! Mie-mi place brânza cu adevărat! Eu sunt străjerul brânzei! Falnicul străjer al brânzei…

Știu. Nu și-a luat la revedere de la voi, dragi cititori, așa cum ar fi trebuit. Dar o fac eu în locul lui. Acum, dacă aveți idei pentru el, chiar vă invit să i le împărtășiți. E om bun. Și iubește brânza ca nimeni altul. Însă doar fanii brânză adevărați ar putea înțelege asta!

***Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

2 gânduri despre &8222;Pățaniile promoterului Fan Brânză&8221;

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s