Maniaci. Fiecare pe tarlaua lui.

Am în familie maniaci de toate tipurile. Și când spun maniaci, chiar mă refer la maniacul ăla căruia i se potrivește definiția din DEX, adică asta: „ (Persoană) care suferă de o manie (1); p. ext. (om) care este obsedat de o idee fixă sau care manifestă o preocupare exagerată pentru ceva, având adesea deprinderi ciudate; tipicar”. Și vorbesc pe bune.

obsesie

Eu, spre exemplu, sunt maniacă după ciocolată. Sau dulciuri în general. Dacă aș putea, aș cumpăra un întreg magazin o dată, iar proviziile respective mi-ar ajunge doar pentru o săptămână. Sau chiar mai puțin. Zic totuși să nu exagerez și să mă opresc la o săptămână. Apoi, pe timp de iarnă, sunt maniacă în tot ceea ce privește echipament de schi. Aș cumpăra până și cel mai nesemnificativ accesoriu.

Mama și bunica în schimb, sunt maniace în bucătărie. Pe teritoriul lor trebuie să aibă de toate. Așa că, dacă le duci într-un magazin și văd o oală, sau un tocător, ori un cuțit, ori un sucitor, sau poate chiar și o lingură sau o spatulă, indiferent de faptul că mai au nu știu câte pe acasă, atât de multe încât nici nu mai au loc pe unde să le mai pună, ele mai vor una. De ce? Păi pentru că oala aia, tocătorul ăla, sucitorul, cuțitul, lingura și spatula, nu sunt ca cele pe care le au deja acasă. Sunt altceva. Chiar dacă ele folosesc la același lucru. Nu. Nu sunt la fel. Pur și simplu nu sunt la fel. Oala aia de acasă e mai mare, sau mai mică cu 2 centimetri, asta este la fix. E numai bună.

Apoi, tata și cu bunică-miu sunt maniaci în privința sculelor. Ei ar cumpăra orice. Absolut orice. Sunt mai rău ca mine, mama și bunica la un loc. Au fiecare câte un atelier cât cuprinde, cu de toate. Absolut cu de toate. La ei găsești, uneori, mai multe decât la magazinul din colț cu scule. Și tot mereu își cumpără câte ceva nou, fie că au sau că n-au. La ei chiar vezi mereu ceva nou. Ba o șurubelniță, ba o mașină electrică de găurit, ba un polizor, sau discuri de tăiat. Ceva acolo, tot găsești. Poate și doar un șurub, sau o piuliță. Ori un șmirghel. Așa ceva, sinceră să fiu, chiar nu pot să înțeleg și să concep. Mi se pare că există o doză cam mare de nebunie în familia asta. Sau pur și simplu niște piese lipsă prin mansardă.

Și, că tot vine Crăciunul și habar nu am ce să le ofer drept cadou la niciunul dintre, mă gândeam să le arăt site-ul ăsta: www.insaterm-scule.ro. Ar fi un cadou suficient, nu? Adică am căutat totuși un site pentru ei. Cum eu nu știu ce să aleg. Să-și aleagă singuri, corect? Apoi, pentru mama și bunica e mai simplu. Pe teritoriul lor mă cam pricep și știu cam de ce au și nu au nevoie. Așa că aici e mult mai ușor. Dau o fugă și le iau ceva pentru bucătărie. Și am scăpat. Și dacă vreți să mă întrebați de ce nu fac asta și pentru bunicu și tata, ei bine ei sunt mai pretențioși. Nu le pot cumpăra chiar orice pentru atelierul lor. Ultima dată când i-am cumpărat ceva lu taică-miu, mi-a găsit 1001 motive pentru care lucrul ăla este chiar prea prost pentru a fi folosit.

Foi aveți maniaci în familie? Sau doar eu trăiesc într-o familie atipică? :))

7 gânduri despre &8222;Maniaci. Fiecare pe tarlaua lui.&8221;

  1. Fata mea e maniacă de bucătărie. 🙂 Şi nu m-ar deranja dacă şi-ar cumpăra tot ce vrea. Mă supără că îmi cumpără mie tot felul de chestii de nici nu mai am loc prin dulapuri. De fapt mi-e dragă şi îi voi lăsa acele chestii ca moştenire 😉

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s