Trăim într-o lume… cu de toate

Judecăm oamenii fără a avea vreun drept fondat și argumentat. Dar oare ne-am întrebat vreodată câți dintre acei oameni se chinuie pe bune pentru a avea pe masă măcar o firimitură de pâine?

Trăim într-o lume în care un pușcăriaș are mai multe drepturi și susținere din partea statului decât un elev și un student. Trăim într-o țară în care susținerea pușcăriașilor este mai mare decât a cea cărora vor continua să dezvolte țara asta.

Trăim într-o lume în care unii n-au ce pune pe masă, iar alții au atât de multe încât le aruncă. Ori le lasă să se strice.

Trăim într-o lume în care toată lumea critică pe toată lumea. Cu sau fără argumente valide, susținute prin dovezi. Și fără vreun drept, până la urmă. Nu cred că ne-am născut cu dreptul de a judeca ce face X, sau ce face Y cu viața lui, cum încearcă să și-o ducă pe un drum înainte, cum reușește, sau cum nu reușește, atâta timp cât pe noi nu ne afectează în mod direct sau indirect.

Trăim într-o lume în care tuturor ne pasă de părerile celorlalți și încercăm să ne creăm o altă imagine. Imagine care să fie plăcută. Ne comportăm după cum vor alții și după ceea ce vor ceilalți să vadă la noi. Uităm să ne comportăm pentru noi. Să facem lucrurile pentru noi. Ne place să fim altcineva, până când ajungem ca noi înșine să nu ne mai recunoaștem. Să nu mai știm cine și cum suntem.

Trăim într-o lume în care contează unde lucrăm. Ce mâncăm și care ne sunt tabieturile. Nu contează ce și cum gândim. Nu contează ce simțim. Contează câți bani avem și ce influență putem avea printre ceilalți. Ce legături putem creea. Cât de cunoscuți suntem, cât de populari. Pe scurt, trăim într-o lume în care contează cât de mari și tari suntem.

Trăim într-o lume în care-i judecăm pe cei care fac angajari videochat și pe cei care le acceptă slujbele, fără să ne gândim măcar: oare de ce fac asta? Oare de ce trebuie să existe oameni plătiți care să-i facă pe alții să se simtă bine, să fie fericiți, să uite de probleme din familie, să fie distrași? Oare lor le-o fi ușor?

Trăim într-o lume în care ne place să împroșcăm lumea din jurul nostru cu noroi, așa, după cum ne vine nouă și după cum credem noi de cuviință că se face atunci când nu ne convine ceea ce face persoana de lângă noi. Dar oare asta să fie soluția? Împroșcarea cu noroi?

Mi-aș dori să trăiesc într-o lume în care fiecare își vede efectiv de treaba lui. Sau, dacă chiar vrea să se uite în grădina celuilalt, să o facă pentru că vrea să-l ajute astfel încât să evolueze, nicidecum pentru a-l jigni și a-i murdări curtea cu noroi. Mi-aș dori o lume în care să conteze nu neapărat ce face omul, ci cum face. Cât de bun e în ceea ce face și ce beneficii își aduce lui și comunității din care face parte. Mi-aș dori o lume în care să conteze ce și cum gândești, nu ce și cum le pare altora că ai face asta. Mi-aș dori o lume în care persoanelor să li se pună etichete abia după ce au fost cunoscute, nicidecum înainte, dintr-o simplă privire sau o simplă părere a altora. Mi-aș dori să trăiesc într-o lume nu perfectă, dar bună. Ore să fiu eu cea care cere prea mult?

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s