București – part II: Trasee-n București

Cuprins:

Part I – The human Body la Muzeul Antipa

Part II – ce citiți acum

Part III – Film de groază

Part IV – Prin spitale

Part V – Concert Aylin

Part VI – Aventură de noapte în București

Prima zi – miercuri 10 aprilie 2013 după masă

După câteva ore petrecute în Muzeul Antipa, am ieșit moarte de picioare și ne-am așezat ca două babe pe o bancă privind la clădirea din fața noastră ce se afla vis-a-vis de Muzeul Antipa :). Chiar voi știți ce clădire se află vis-a-vis de Muzeul Antipa? Nu știți? Dar dacă vi-o arăt?

CAM00045

Nici acum nu știți care este clădirea? Eh… lăsați că nu-i mare bai asta! Nici bucureștenii ce treceau zi de zi pe lângă ea nu prea aveau habar și dacă îi întrebai dădeau din umeri :). Dar pentru că eu sunt un om tare bun am să vă împărtășesc cunoștințele mele și am să vă spun că acea clădire este GUVERNUL ROMÂNIEI! Mă bucur că v-am putut culturaliza în vreun fel cu această informație :)!

După ce am lenevit vreo 10-15 minute privind Guvernul și mașinile ce-i treceau prin față ne-am hotărât să mergem să mâncăm la Mc Donalds-ul din spate și am sfârșit la SubWay. Ciudat. Știu. De SubWay eu sunt fascinată din Oxford pentru că primeam puncte și ne puteam cumpăra apoi gratis :). Nici aici nu sunt mai prejos, au tot felul de oferte gen cumperi un sandwich și un suc și primești unul gratis :). Nu e cine știe ce, dar e :).

E interesant cum se ajunge la SubWay-ul din Victoriei dacă ești pe partea cealaltă de stradă. E tare interesant  pentru că nu poți trece direct pe partea cealaltă în intersecție ci trebuie să treci de pe o stradă pe alta ca și când ai face un sens giratoriu pietonal. Nu înțelegeți ce vreau să zic? Nu-i nimic… m-am chinuit să vă fac un desen 🙂

Untitled

Da… logică de București 🙂 De ce să treci drept când poți să ocolești toată intersecția și să stai la 3 semafoare?

Trecând peste asta, după ce am mâncat ne-am îndreptat pașii spre Arcul de Triumf trecând pe lângă Muzeul Geologic și Muzeul Țăranului Român iar înainte de a ajunge la Arc am făcut un popas de relaxare prin Uruguay. Ajunse la Arcul de Triumf ne-am grăbit pașii spre Casa Poporului de unde ne-am cărat cu greu spre metrou să mai ajungem și acasă 🙂

Am mers ceva ziua de miercuri, dar n-am mers mai mult ca joi noaptea 🙂 Însă despre asta o să vorbim peste vreo 2-3 posturi 🙂

Cam atât și pe ziua de astăzi cu plimbarea mea prin București. După cum vedeți multe n-am văzut miercuri, deși parcă am văzut destule pentru o singură zi :).

Și dacă tot am fost miercuri în plimbare am să vă las mai jos un clip cu partea a doua a proiectului ”Vorbe pentru timpuri noi – Tu ce le-ai dărui oamenilor?”. Este filmat în centrul vechi al Bucureștiului. Vă doresc vizionare și ascultare plăcută!

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

Prima parte a proiectului de mai jos o puteți găsi AICI!

sursă youtube (user Bogdan Vetu )

București – part I: The human body

Cuprins:

Part I – Ce citești acum

Part II – Trasee-n București

Part III – Film de groază

Part IV – Prin spitale

Part V – Concert Aylin

Part VI – Aventură de noapte în București

După cum bine știți am fost în București cu ocazia lansării albumului ”Cloud” al lui Aylin, pentru că am câștigat o invitație dublă la acest concert :).

Prima zi – miercuri 10 aprilie 2013 pe la prânz

Trebuia să merg cu trenul, dar am ajuns să merg cu mașina până la București. Am ajuns în București repede. Nici nu știu când a trecut timpul pentru că majoritatea drumului am dormit (cum fac de obicei). M-am dus la o prietenă în West Gate (complex studențesc foarte luxos) iar de acolo ne-am îndreptat cu metroul spre muzeul Antipa să vedem și noi ”expoziția de oameni”. Pe drum i-am menționat că expoziția de oameni este de fapt o expoziție de cadavre :):… ”Cadavre??? Adică oameni din ăia morți? … hmmm ”Nu.. de fapt sunt niște extratereștrii umanizați și spintecați.. o să-ți placă!”. Și i-a plăcut la fel de mult cum mi-a plăcut și mie.

CAM00039

Am intrat în muzeu și logic că ne-am dus să luăm bilete. Am constat cu o imensă fericire că vânzătoarea de bilete nu prea știe matematică, dar a fost în avantajul meu. Pentru a ne putea cumpăra biletele ne-au fost cerute buletinele ca să ne încadreze într-o anumită categorie de vârstă: 7-18 ani, peste 18 ani sau pensionari. Pe ea, care e născută în 92, au băgat-o în categoria celor peste 18 ani și iau dat un bilet de 40 de lei. Pe mine, care sunt născută în 94, m-au băgat la categoria sub 18 ani, pentru că după calculele ei matematice din 1994 până în 2013 sunt mai puțin de 18 ani și IEEEEI mi-a dat un bilet de 32 de lei.

CAM00043

Am ajuns în sfârșit în mijlocul expoziției și am fost uimite de ceea ce am văzut. Eu una pot spune că eram cu totul fascinată de tot ceea ce mă înconjura. Expoziția a fost împărțită pe sectoare, fiecare sector fiind reprezentat de către un sistem: sistemul osos, sistemul muscular, sistemul digestiv, sistemul circulator, sistemul respirator, sistemul nervos și sistemul reproducător, dezvoltarea intrauterină a fătului și boli. În cadrul fiecărui sistem erau prezentate tipuri de boli ale acestuia. Ce mi-a plăcut mult a fost expunerea organelor sănătoase și în continuare a celor afectate de anumite boli din stadii mai puțin avansate până la metastaze.

Fiecare sistem era bine organizat iar la intrarea într-un anumit sistem erau puse fișe despre sistemul respectiv ce puteau fi luate și citite explicațiile în fața fiecărui exemplar din categoria respectivă. Fișele acestea erau puse într-un alt stativ la intrarea în următorul sistem de unde le luai pe următoarele corespunzătoare noului sistem. Explicațiile de pe aceste fișe erau amănunțite și pline de foarte multe curiozități: spre exemplu la sistemul nervos exemplificau cum poziția mușchilor indica mâncărimi în zona respectivă și dureri.

Dacă am spus ce mi-a plăcut mult, am să vă spun ce mi-a plăcut și cel mai mult. Mi-a plăcut sistemul circulator (da… mi-a plăcut mai mult decât cel nervos) datorită anumitor exponate ce au fost realizate în felul următor: în corp s-a injectat un polimer coroziv roșu ce după ce s-a întărit organele din jurul arterelor, venelor și capilarelor au început să fie ”erodate”. Astfel a rămas frumos structurat omul doar din artere, vene și capilare. O adevărată frumusețe să vezi toate acele mii și mii de firișoare ce intră în alcătuirea ta alături de mii de alte componente. Când vezi acel exponat, parcă nici nu-ți vine să crezi că mai poate exista și altceva în tine care să te alcătuiască.

Din câte am auzit există discuții tare aprinse asupra acestei expoziții din cauza faptului că ar fi cadavrele unor chinezi torturați. Practic se spune că acei chinezi au fost torturați pentru realizarea acestei expoziții, lucru ce este total inuman. Eu una, până nu am dovezi clare despre acest fapt tind să cred că este o minciună pentru a denigra această expoziție, această inițiativă de a-i invita pe necunoscători în călătoria cunoașterii propriului corp. Cu toate acestea expoziția ”The human body” merită vizitată pentru că e fascinantă :)!

Cam atât cu prima parte a excursiei mele prin București. Partea a doua o veți găsi tot aici mâine seară :).

Blogger-ul copy-paste

Știu că e duminică, însă ziua asta am ales-o. Știu că azi lumea ar trebui să fie drăguță și bla bla bla bla. Știu că poate ar trebui să găsiți aici un post fără răutate. Doar că, eu astăzi, mi-am ales să fiu rea și foarte nesimțită adică să dau în extrema mai puțin plăcută a răutății mele.

Întrebarea voastră firească acum este: ”DE CE??”. Iar răspunsul meu, tot firesc, va fi următorul:

pentru că…. POT!

Da pot și nu mă poate opri nimeni. Însă voi fi rea pe bună dreptate, iar acest amănunt chiar ar trebui să-l apreciați.

Revenind la subiectul acestei postări și anume ”Blogger-ul copy-paste”, vreau să vă mărturisesc că zilele astea citeam pe un blog despre acest tip de bloggeri. Ca și deținătorul  acelui blog,  nici eu nu-i sufăr. Ba chiar nu-i sufăr DELOC. Consider că o persoană se poate numi blogger atunci când își asumă contribuția gândirii sale la cele scrise, iar ceea ce scrie este corect din punct de vedere gramatical dar și al domeniului despre sau din care scrie.

Citindu-i articolul de la un capăt la altul m-am așteptat ca olteanul ce scria despre blogger-ul copy-paste să-mi spună și cine era inculpatul. Însă nu, el a preferat să-și lase cititorii în pom și pomul în aer!

Până la urmă,olteanul, m-a luminat și mi-a dat blogul persoanei copy-paste. Cred că nici nu ar mai trebui să-l numesc blogger pentru că risc să-i jignesc și pe ceilalți și nu vreau nicidecum asta!

Am dat de el. Și am intrat pe primul articol. Și m-am apucat să-l citesc. Și m-am împiedicat printre cuvinte cum se împiedică un copil de câteva luni în încercarea de a face primii pași. N-am reușit să duc articolul până la sfârșit. N-am reușit pentru că era scris sub orice critică și nu prea avea tangențe cu gramatica limbii române. Nu zic că el ar fi agramat… deși am început să am mari dubii în această privință. De ce spun asta? Pentru că ia articolele de undeva, le traduce cu Google Translate… și iese ceva de neînțeles, pentru că știm cu toții că Google Translate nu traduce cum trebuie. Acum, dubiile mele asupra faptului că și el este agramat… păi, trebuie să fii cu adevărat dobitoc să nu vezi că traduce greșit și mai ales să nu corectezi! 🙂 (scuze pentru cuvântul dobitoc… dar am zis să nu fiu chiar foarte rea să folosesc un altul mai dur). Băi băiete… ai KILĂRIT/OMORÂT/JUCAT ÎN PICIOARE limba română, care nu ți-a făcut nimic!!!

Și ca să mă credeți pe cuvânt că a KILĂRIT limba română, poftiți niște print screen-uri cumulate:

Untitled

Dumnezeule, câte greșeli… și menționez că acestea sunt doar niște selecții aleatorii și mi-a fost și lene să le marchez pe toate 🙂

Blogul lui după cum bine veți putea vedea dacă dați click pe link-ul următor, http://softwbox.blogspot.ro/, este unul despre softuri, aplicații și alte cele. Așadar, fiind un astfel de blog, specificațiile tehnice într-adevăr vor fi identice peste tot pentru că așa este normal. Însă tot normal este să spui dacă tu ai testat asta și dacă tot ce au spus unii în specificațiile tehnice este adevărat! Adică… dacă ăia te mint doar ca să-și vândă produsul, tu vinzi minciunile lor mai departe?

Deci, băiețaș, blogurile acestea sunt făcute în scopul de a oferi oamenilor detalii despre cum merge cu adevărat aplicația încercată de tine, că detaliile alea tehnice le pot găsi la orice producător. Pe ei îi interesează o comparați între ceea ce spune producătorul și ceea ce e cu adevărat, nu să mai găsească încă o dată aceleași detalii tehnice.

Așa că sfatul meu, este ca de acum în colo să scrii părerea ta despre fiecare aplicație în parte, cum ți s-a părut ție când ai folosit-o și mai ales… scrie frate corect în morții mamii ei de treabă! Lasă-ne și pe noi să pricepem ceea ce vrea articolul ăla, fie el și copiat, să spună!

Dacă ai citit și tu acest articol (deținătorul blogului respectiv, zic) țin să-ți spun că nu mă interesează cât de mult m-ai înjurat pentru că am scris ce am scris mai sus. Mă interesează să iei aminte și poate-ți intră ceva în cap și pe mai departe știi să înveți din greșeli, pentru că fiecare din noi greșește… important e să învățăm din ele și să nu persistăm în greșeli. De asemenea, am scris acest post pentru a-i face să conștientizeze și pe alții ceea ce au de făcut atunci când scriu un articol, pentru că blogăritul nu înseamnă să copiezi articole, înseamnă să-ți pui mintea la contribuție și să legi tu cuvinte!

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

 Be a real blogger,

Pishky!

sfaturi pentru bloggeri

Și ca să nu uit, luați aminte la ce cântă Tudor Gheorghe :).. nu de alta, dar poate vi se face milă de limbă 🙂

sursă youtube (user Tudor Gheorghe )

Feng Shui

Voiam de ceva timp să aduc în discuție și acest subiect. Până acum nu mi-a dat nimeni și nimic nici un impuls în a vorbi despre așa ceva. Dar după cum bine știți, atunci când te aștepți mai puțin ceva se întâmplă. Așa și cu acest subiect. Dacă tot a fost ocolit, o întâmplare l-a făcut să apară aici, iar eu am să o povestesc, vorbind pe larg despre opiniile mele asupra Feng Shui-ului.

Eu am prieteni puțini mai nebuni decât un om normal. Bine, unii, nu toți! Am prieteni ce cred cu tărie în arta Feng Shui-ului și prieteni ce sunt sceptici. Am să vă vorbesc despre cei care cred cu tărie.

2007-11-03_feng-shui-stiati-ca-

Ca să fiu sinceră, trebuie să vă mărturisesc că și eu cred în Feng Shui, sau dacă nu în Feng Shui … în ceea ce semnifică Universul și energiile lui.   Însă de la a crede cum cred eu, până la a ajunge să spui: ”NUUUU!!! NUUUU!!! Nu pune aia acolo, nu te așeza dincolo!! NUUU!!!  Distrugi karma camerei!!”, e cale lungă… și apropo: camera are KARMA? (scuzați-mi neștiința.. dar v-am zis că nu sunt maniacă în credință :D).

Cum cred eu în Feng Shui și de ce? Păi știm că ne influențăm unii pe alții, nu? Știm cu toții că există anumite energii ce ne influențează atât stările cât și comportamentul, ori felul nostru de a fi la un moment dat. De ce ne influențează, sau mai bine zis de ce cred eu că ne influențează? Pentru că noi facem parte din acest Univers. Suntem părticele minuscule din el.. astfel, cum orice lucru se influențează chiar pe el și Universul ne influențează pe noi, la fel cum și noi influențăm Universul, oricât de mici și neimportanți am fi. Cum ne influențăm unii pe alții? Păi cum energiile sunt pozitive și negative, ne influențăm unii pe alții pozitiv sau negativ.

Încă nu mă credeți că Universul acționează asupra noastră și noi asupra lui? Bine.. hai să nu zicem că Universul.. să zicem că ceea ce ne înconjoară. Hmmm.. am să vă explic  altfel. Corpul nostru este alcătuit/conține organe? Corect?? CORECT! Spre exemplu plămânul. Plămânul ne influențează respirația, la fel cum și noi influențăm plămânul să se contracte, ca noi să respirăm. Noi ne influențăm fiecare părticică a corpului la fel cum și ele ne influențează pe noi. Fix la fel e și cu Universul: se spune că noi suntem energii și că Universul reprezintă toate energiile la un loc (științific vorbind), astfel energiile astea fiind compuse unele cu altele se influențează unele pe altele, nu?

bagua-feng-shui-colors

Eh… cam așa e și treaba cu Feng Shui-ul, doar că acesta se referă la anumite reguli/legi în urmă cărora lucrurile din casă sau din jurul tău trebui dispuse/așezate într-un anumit mod ori să aibă anumite culori, astfel încât energiile primite să fie doar pozitive și nu și negative. Feng Shui-ul susține că dispunerea lucrurilor într-un anumit fel captează energia negativă și o transformă în energie pozitivă, sau ceva de genul. Tocmai de aceea, cei ce cred cu tărie în această artă își fac cadou între ei  tot felul de cadouri diverse și speciale ce au ca scop transmiterea energiei pozitive în locul în care v-a fi pus… iar cu cât locul va fi mai Feng Shui și el cu atât energia pozitivă va fi în cantități mai mari.

Sincer, eu cred că orice lucru transmite o energie pozitivă celui care îl dă sau îl primește dacă este dat și primit din inimă. Oricât de Feng Shui ar fi un lucru, dacă nu-l dai cu drag și-l dai doar așa de dragul de a-l da ori în scârbă, cu siguranță nu transmiți nimic bun nici cu el și nici prin el. Practic aici intervin niște legi ale atracției, care da, atrag energiile negative și pozitive și le transmit tot la fel. E ca și când ai zice că îi dai o nucă și primește o prună… NUU .. îi dai o nucă primește o nucă, îi dai o prună primește o prună.. așa că dacă îi transmiți ceva negativ primește ceva negativ.. transmiți ceva pozitiv primește ceva pozitiv.

Asta e părerea mea și tare curioasă aș fi să aflu și părerea voastră 🙂

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

So… be positive,

Pishky!

sursă youtube (user GoldstoneMedia )

Lansare: Aylin – Chemistry

Mă tot gândesc cum să vă anunț. Mai exact cum să-mi încep acest post. Greu. Nu-mi iese nimic. Așa că vă spun direct:

Joi, 4 aprilie, ora 12:oo, are loc cel mai tare eveniment blogosferic. Asta din punctul meu de vedere, desigur!!!

Nu știți ce eveniment are loc joi, 4 aprilie, ora 12:00? Ei, normal că nu știți… doar de asta vă scriu eu aici, ca să aflați. Joi, la ora pe care deja am spus-o de 2 ori, Aylin își lansează în blogosferă melodia numită ”Chemistry”. Tare, nu?

185685_180665021978508_8112384_n

Și voi sunteți șocați? Și eu am fost când am aflat. Adică, este prima dată când cineva are curajul de a lansa melodia în mediul blogosferic. Este o provocare atât pentru ea, pentru Aylin, cât și pentru noi, bloggerii. Este ceva interesant atât în blogosferă cât și în lumea muzicală.

Nu știți cine e Aylin. Haideți să vă zic și asta: Aylin Cadîr este o tânără cântăreață căreia îi place jazz-ul. Însă pe lângă această pasiune, muzica, este pasionată de teatru, jucând în diferite piese. Aylin, deși de origine turcă, a fost născută pe 16 decembrie 1985 în Constanța, fapt ce o transformă într-o româncă ca oricare din noi. Lansată în trupa Pops în 2003, promite acum să aibă o carieră strălucitoare solo.

După cum bine știți deja, mie îmi plac provocările și sunt deschisă la tot ceea ce înseamnă nou, pentru că noul înseamnă evoluție. Acum că e bun sau rău, rămâne de văzut pe parcurs… în timp. Așa că vă invit și pe voi să fiți deschiși la această provocare și să susținem cât mai mulți această lansare, fie că suntem bloggeri sau nu. În consecință, pe 4 aprilie, la ora 12:00, joi, stați pe aproape să participați oficial la această lansare a melodiei. Până atunci vă las alături de un teaser al melodiei.

Sincer, mie mi s-a părut și încă mi se pare o idee trăznită. Însă de cele mai multe ori ideile trăznite prind la public, nu? Voi ce părere aveți? Cum vi se pare ideea? Părerile voastre le aștept mai jos într-un comentariu.

sursă youtube (user Aylin Cadir )

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

Liviu Alexa – Vulvonerabilitate

poezie3

Liviu Alexa este un tânăr jurnalist clujean care scrie. De fapt logic că scrie, doar e jurnalist. Doar că pe lângă articolele jurnalistice el scrie și poezii. De fapt, cred că orice om care scrie și pe care noi îl numim scriitor, nu este un scriitor dacă nu-și poate așterne cuvintele în toate formele lor: sub formă poetică sau proză. Ei bine iacătă că el este unul din acei scriitori compleți, ce-și aștern cuvintele în toate formele lor.

El, Liviu, a reușit după vreo 10 ani să-și lege cuvintele în versuri și poezii într-un volum. Un volum peste care eu am dat prin intermediul celor de la Blogal Initiative, iar volum acesta îl puteți citi și voi AICI.

Și pe voi v-a speriat prima copertă? Și pe mine. Mă gândeam: ”Peste ce naiba am dat aici? Nu se presupune a fi un volum de poezie în care să dau nas în nas cu vulnerabilitate?”. Primul instinct a fost să apăs pe X-ul ăla din colț… și mi-am urmat instinctul. L-am apăsat. Mai apoi m-am trezit pe pagina celor de la Blogal ce mă îndemna să-i citesc tot volumul, să nu-l critic după prima copertă sau primele cuvinte. Am intrat din nou și-am descoperit și a doua copertă: mai ”specială”. Am început să dau de cursor și să citesc. Citeam primele 2-3-4 versuri și-mi ziceam: ”Nu-mi place. Următoarea. Nici asta nu-mi place. Următoarea. Nici asta… Alta. Prea vulgară. Prea fără sens. Prea, prea, prea, prea de tot!”. Apoi am ajuns la sfârșit și-am dat de o copertă roz. Ceva-mi spunea să mă întorc la prima poezie și să o citesc cap coadă. La fel să fac și cu următoarele.

Zis și făcut. Am răsfoit virtual, de la început acest volum de poezii, citindu-l din cuvânt în cuvânt, din vers în vers, din poezie în poezie și din filă în filă până am dat din nou cu ochii peste coperta roz de la sfârșit. N-aveam încă o impresie OK despre el. Îmi părea vulgar. Vulgar pentru gustul meu. Erau sentimente de dragoste exprimate prea vulgar, parcă.

Ei, acest ”parcă” de mai sus m-a făcut să-l recitesc și să-l recitesc până când am scăpat de sentimentul de superficialitate și-am găsit într-adevăr poezii care să-mi placă și să mă facă să-l apreciez pe el, pe Liviu, ca și scriitor, ca și poet. Bine înțeles, nu mi-au plăcut toate și nici nu-mi vor plăcea vreodată toate poeziile. Niciodată nu o să îmi placă totul, în orice există și părți care să nu-ți placă sau să nu-mi placă.

Poezia lui, poezia din ziua de azi, are ceva diferit. De fapt în afară de forma ei, care se păstrează de când lumea, totul e diferit. Emoțiile sunt distribuite altfel, în funcție de semnificația cotidiană a fiecărui cuvânt. Prima dată am dat peste tonuri agresive, pentru că în ziua de azi ne lovim de agresivitate peste tot în jurul nostru. Am dat de vulgaritate, pentru că mă întâlnesc cu ea la fiecare colț de stradă.. și nu numai eu, ci fiecare din noi. Am dat peste urâțenie, pentru că lumea de azi tinde să-și expună părțile urâte. Am dat peste sentimente de superficialitate, pentru că lumea din ziua de azi e superficială. Însă după ce am recitit și recitit și recitit acest volum, am dat peste sentimente ascunse de iubire pură, am dat peste frumusețea din spatele cuvintelor, am dat peste emoția aceea ce te aștepți să te copleșească după ce citești o poezie. Peste astea toate am dat așa de greu, după ce am recitit de câteva ori volumul lui de poezii, pentru că așa e lumea din jurul nostru, își ascunde toate aceste calități adânc în interiorul ei, undeva într-un colț uitat de suflet. Volumul lui de poezii e o parte din noi, din fiecare. E la fel ca omul: ușor de judecat la început și tare greu de a fi descoperit în adâncuri.

După cum se vede, până la urmă impresiile mi s-au îmbunătățit asupra volumului de poezii, iar prima ce m-a cucerit este cea pe care o voi pune și mai jos 🙂

mă caut printre rafturi cu porțelanuri reci,
dar nu mai sunt acolo, iar ea încet șoptește
ștergând cu lac de unghii amprenta ce lucește:
bine ai venit. acum, te rog să pleci.

mă caut printre perne, în camerele reci,
să văd de nu m-a rătăcit ca pe o telecomandă,
o văd că-și cântă trist aceeași bandă:
bine ai venit. dar… chiar te rog să pleci.

nu-i nici parfumul acru cu miros de melci,
s-au scurs și visele lăsate în chiuvetă.
degeaba mă mai cauți în poșetă…
n-am mai venit. închide, dacă pleci

Liviu Alexa – Închide tu, azi nu mai vin

Sper să descoperiți și voi ceea ce vrea să transmită Liviu cu adevărat prin intermediul versurilor sale și să nu vă lăsați asaltați de primele impresii. Ele sunt cele mai înșelătoare.

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

Și jandarmii cântă!

Dacă marți vă vorbeam despre scrisoarea lui Bendeac peste care am dat pe facebook, ei bine astăzi am să vă vorbesc puțin despre o melodie cântată de un jandarm, peste care am dat tot pe facebook.

5546_510496778996955_770132673_n

De fapt, dacă mă gândesc mai bine, n-am să vă vorbesc despre ea. Pentru că nu aș avea ce să vă spun. E ceva ce te lasă fără cuvinte. Din câte am înțeles versurile melodiei sunt vechi, de vreo 30-35 de ani, iar melodia a fost cântată de multă lume… foarte multă lume… însă nimeni nu a reușit ce a reușit el. Cum adică ce a reușit? Să ne transmită emoția fiecărui cuvânt cu ajutorul vocii sale.

Pe el, îl cheamă Lăcătuș Nicolae și e student la ”Școala militară de subofițeri jandarmi Fălticeni”. Îl puteți găsi pe facebook AICI, dacă chiar vă interesează :). Din câte am observat (că na, nu puteam să nu am un spirit critic) are ceva probleme cu scrierea limbii române și cu exprimarea… dar na.. se mai întâmplă.. oricum, vocea lui este nemaipomenită și pentru asta primește foarte multe laude, după cum veți putea și voi vedea.

Melodia este una emoționantă și oricât ai fi de ”dur” e imposibil să nu te pună pe gânduri. Așa că eu vă invit să-l ascultați până la capăt iar fetelor…. învățați dracului ceva și nu mai fiți atât de proaste (unele) că ne faceți de râs pe toate :).

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

 Take care,

Pishky!

sursă youtube (user Claudiu Bancila )

Scrisoarea lui Mihai Bendeac

382318_465623533493284_978940978_n

De ceva timp, pe internet, pe facebook mai exact, face vâlvă o scrisoare. O scrisoare peste care eu am dat abia ieri, însă mai bine mai târziu decât niciodată… nu?

Nu știu câți ați dat peste ea fie pe facebook fie pe altundeva, însă ea merită să fie postată peste tot pentru a lua cu toții aminte și a ne pune multe semne de întrebare atât asupra noastră cât și asupra celorlalți, a lumii care ne înconjoară .

Pentru că scrisoarea e destul de lungă, n-am să vă mai țin eu prea mult la palavre și-am să vă las să o citiți în liniște și pace. De citit sper să o citiți pe toată, fără să vă lăsați cuprinși de lene sau mai știu eu ce altceva, asta dacă nu cumva faceți și voi parte din rândurile lui Bendeac, fiind unii dintre cei caracterizați și nominalizați nu prin nume, ci prin atitudine :).

Vineri seara am oprit la o benzinărie ca să alimentez scuterul (folosesc rar în perioada asta „decaportabila” căci cu motoreta e mai simplă viața în oraș). Pun eu 3 litri fără plumb și intru să plătesc. In fața mea, o doamnă. Achită. Scot și eu banii din buzunar și n-apuc să-i întind că în incintă pătrunde val-vartej un cocalar la vreo 40 de ani.Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, șapcă Adidas, CREIER Adidas.

– Cine p..a mea și-a lăsat motoreta aia la pompă că a încurcat tot acolo?!

– Eu. Dar de ce am încurcat ?! (Mă recunoaște, dar după 3 secunde de pauză se decide să nu lase garda).

– Păi de ce-ai lăsat-o acolo?!

– Păi, unde s-o las? Dacă eram cu mașina, unde o lăsam până achitam benzina?!

Benzinarul, intervine și el:

– Cu ce a încurcat domnule?! Plătește și pleacă.

– Păi ce p..a mea baaaaa!!! Am ajuns să stau ca prostu’ după o motoretă?!

Eu zic:

– Păi, cine vă pune? Stați ca deșteptu’…

– Mă iei la mișto?! Ce p..a mea!!!

Ies afară. Mașina ghertoiului, un BMW X6, era parcată la 3 milimetri de scuter.

Zice:

– Poate mi-o zgârii.

Nu i-am zgâriat-o. Am plecat și m-am oprit după 200 de metri. Am tras pe dreapta și am plâns protejat de cască.

Da! Recunosc! Am plâns! Am plâns pentru că mi-am imaginat ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi fost un roman obișnuit și nu „vedeta” de la televizor. M-ar fi omorât? Am plans pentru că ăștia vor ajunge atât de mulți încât ne vor îngropa. Am plans pentru că pe ăla nu-l va întreba nimeni din ce bani și-a luat BMW-ul. Am plâns de ciudă că ne vor strivi visele.

Am plâns pentru frate-meu care are neșansa de a crește lângă ei. Am plâns pentru că am ajuns la decizia de a nu avea copii vreodată căci nu vreau să trăiască în lumea ăstora. Căci lumea va fi a lor! Nu vă mințiți! Nu vă amăgiți! Va fi lumea lui Salam și a lui Guță! Lumea cămătarilor, șmenarilor, maneliștilor, cocalarilor, burtoșilor, nesimțitilor.

Pentru că nevestele și gagicile ăstora sunt mereu gravide ! Pentru că fiecare au câte 4-5 copii.

Apoi m-am revoltat! Și m-am gândit ce mult mi-aș dori să am pistol legal, cu permis și de câte ori se întâmplă să dau peste un animal ca ăsta să trec pe lângă el și să-l înjur în șoaptă de mamă. El va lua foc și mă va lovi. Eu scot pistolul și poc! Direct în cap! Legitimă apărare. Cât despre faptul că aștia fac copii, cu regret vă spun că ușor-ușor devin extremist în cel mai dur sens al termenului …

Dragi cocalari, mârlani, mitocani, manelisti,

Ați câștigat. Voi și ai voștri v-ați fu…t nevestele, amantele sau prietenele prost (căci numai prost puteți, conform aceluiași coeficient de „inteligență”) și iată că sămânța voastră mizerabilă dă rod. Ne acaparați. Ați reușit să vă „educați” progeniturile hidoase în spiritul kitch-ului, mitocăniei, nesimțirii, manelismului infect … Felicitări ! România e pe cale să devină a voastră. Dar, atâta timp cât încă mai putem și noi respira, vorbi, privi, dați-ne voie să râdem de voi. Dați-ne voie să vă ironizăm. Nu vă fie teamă. Sunteți pe drumul cel bun și-n curând veți ajunge atât de puternici încât să-i luați pe ăștia ca mine și să-i dați la lei.

Până atunci însă …
1. Cojile de la semințele scuipate pe asfalt sau beton nu dau rod. Nu încolțesc ! Vă jur ! Știu că voi n-ați prea mers pe la școală, dar credeți-mă pe cuvânt că am făcut biologie în liceu. N-o să crească niciodată floare sau bostan din ciment. Așa că folosiți un cornet.

2. Dacă folosiți cornet (puțin probabil) vă implorăm să rupeți foi din Manele „almanahe” magazin, ca Marin Preda și Eminescu n-au nicio vină.

3. Tricoul mulat se poartă pe un corp perfect. Știu că în lumea voastră perfect înseamnă atât mers la sală și înghițit steroizi cu pumnu’ ca ghiolbanu’, cât și burta de bere și ceafa plină de slană. Noi însă ne facem datoria…

4. Nu ne deranjează că ascultați manele (unde carte nu e, nici cultură muzicală nu e) atâta timp cât „ascultați” nu se transformă în „ascultăm”. Orice aparat de redat muzică are un buton pe care scrie volum …

5. Știu că banii sunt singurul vostru Dumnezeu și dacă ai bani ești „de valoare”, dar există niște „chestii” de noi le plătim și ele se numesc impozite la stat. Știu că un manelist de-al vostru i-a facut „prințesei lui” înmormântare de 50 de mii de euro fără să-l întrebe cineva despre proveniența banilor, dar dacă reprezentanții voștri conduc finantele, poliția și justiția din Rromânia, puneți-ne și nouă o vorbă bună … Mulțumim anticipat. Și am văzut că mulți sunt alături de voi când, prin lege, se încearcă să fiți puși să plătiți impozite sau să vă declarați averile. Mai bine ieșiți în stradă pentru „România săracă”. Săraca de ea !

6. Vă rugăm mult să nu mai filmați videoclipuri la operă. V-am dat televiziunile și presa, lăsați-ne la schimb opera și teatrele !

7. „De puta madre” înseamnă „p…a mătii”. Ne bucurăm că majoritatea purtați tricouri cu această sintagmă. Inseamnă că mesajul nostru a răzbătut până la voi.

8. Ne arătăm realmente îngrijorați de această cumplită molimă care a cuprins întreaga comunitate cocalărească și anume foto fobia. Știm că medicii nu sunt de-ai voștri că, nah, au făcut școală multă ai dracu’ tocilari, dar puteți apela cu încredere. Probabil e ingrozitor să fii nevoit să porți ochelarii de soare și-n baie …

9. Suntem încântați că ați învățat să folosiți programe gen „Photo shop”. Nimic nu e mai frumos decât să vezi o minune cârlionțată, în rochie de leopard și 5 kile de aur pe prima pagine din „The sun”. Și suntem încântați că în pozele de Hi5 vă înconjurați de stelute, brizbrizuri …

10. Faptul că reușiți să manevrați câte 3 telefoane mobile în același timp este o calitate demnă mai degrabă de un homo decât de un homo sapiens. Deci, iată că teoria lui Darwin se sustine …

11. Pantofii cu botul ridicat semnifică ceva religios ? Sau e chestie de potență, temporară și ea ca și tinerețea ?

12. Tunning-ul cu evacuare zgomotoasă și parasolar cu mesaj nu e foarte indicat. Știm că trebuie și cocalarul sărac să aibă o ocupație, dar …

13. Apreciem faptul că mergeți toți pe scutere fără cască ! Ne dați speranțe … Dar, vă atragem atenția că atunci când pe un motor, o motoretă, o bicicletă sau pe un scuter se află un el și o ea, „dintre care” el are cască și ea nu, asta se traduce prin: „Mori, fă, în morții mă-tii !”. Mă rog … Asta nu le deranjează pe femeile din România întrucât atitudinea reprezintă o normalitate în relația dintre sexe în țara noastră.

14. Am eu și familia mea toate motivile să fim ”snobi” cum ni se spune, să preferăm prieteni și societatea de străini, unde suntem primiți și apreciați la valoarea noastră și nu după sumele de bani ascunse în beci sau valoarea mașinii strecurată din Germania.

Ar mai fi multe de spus, dar dacă ai parcurs această „scrisoare” înseamnă că deja ai citit de două ori mai mult decât toată familia ta în întreaga ei existență. Nu vreau să te obosesc.

Ne-ați furat țara și pentru asta nu vă iert.

Ne vedem la mall,

Cu drag, Mihai Bendeac!

Eu, am parcurs scrisoarea cap coadă cu mare interes și îi dau dreptate. Multă dreptate. Nu știu cum e el cu adevărat, dar eu știu că sunt o persoană radicală și încăpățânată, iar când îmi intră vreo idee în cap nici Dracul nu mi-o mai poate scoate. Și eu, dacă aș avea un pistol și dreptul de a împușca tâmpiții aș face-o. Aș face-o cu cei ce chiar nu mai au nici o cale de întoarcere… deși parcă orice om, dacă vrea cu adevărat, se poate schimba.

Există mulți dobitoci la fiecare colț de stradă și nu numai… mulți cocalari, cum îi numește Bendeac, mulți din aceștia ce chiar au dat like la ceea ce spunea (oare au făcut-o  pentru că… hmm… nu văd logica lor de a da like când ceea ce spune el li se potrivește mănușă). Mulți ce te trag pe tine în jos, pe lângă ei, dacă tu nu ești suficient de puternic. Și mulți nu sunt puternici. Absolut deloc.

Eu una sunt o persoană puternică, ce până acum a reușit să se țină bine pe picioare și să fie cu capul pe umeri. Iar asta este o consecință a educației primită în familie. Am reușit să nu mă las influențată de persoanele ce m-au înconjurat și cele care încă mă înconjoară. Am ales mereu ceea ce am crezut eu că e bine din sfaturile lor. Astfel am reușit să spun NU de enșpe miliarde de ori celor ce au încercat să mă convingă să trag un fum și-apoi mai multe. Am reușit să spun NU drogurilor și asta pentru că văzut ce înseamnă euforia drogurilor și chinurile sevrajului de după. Iar eu sunt foarte mândră de asta. Sunt mândră că nu fac parte din rândul fetelor huiduite/chiuite pe la colțuri de stradă. Sunt mândră că am fost învățată și am și învățat ce înseamnă corectitudinea… chiar dacă în zilele noastre nu prea reușești fără să-i calci pe alții în picioare, fără să calci peste cadavre.

Sunt mândră chiar și cu ce a scris Bendeac. Sunt mândră că am citit și i-am găsit un punct comun cu mine, deși trebuie să recunosc că până de curând nu-l suportam. Nu-l suportam pentru rolul de dobitoc, cretin, afemeiat, incult, handicapat, idiot, fraier, nesuferit etc etc etc. Mi-am schimbat însă părerea despre el văzându-l în piese de teatru și dând interviuri pe la TV. Este o persoană cultă și frumoasă atât la interior cât și la exterior.

Însă întrebarea mea se ridică mare și nedumerită în picioare, în urma scrisorii și a interviurilor date și a tot ce am aflat eu despre el în ultimul timp:

De ce dracului îl joacă pe ăla de la ”În puii mei” și alte roluri tâmpite din cadrul acelui show (dacă se poate numi așa)??????

Înțeleg, e un actor bun care poate ajunge în orice extremă a caracterului uman, a atitudinii umane. Dar, dacă tot este împotriva acestor specimene umane, de ce se coboară prin personajele interpretate la nivelul lor? Chiar el devine unul din acei cocalari atât de mult urâți. Chiar lui ar trebui să-și tragă un glonte în cap, nu? Adică așa e logic din ceea ce chiar el spune!

Este o întrebare, sau mai bine zis sunt întrebări, la care nu reușesc să-mi găsesc un răspuns oricât de mult m-aș strădui.

Acum, vă las… că nu știu oricum câți ați ajuns să citiți până aici :). Însă aia care ați ajuns meritați RESPECT… și vă aștept răspunsurile la marea mea dilemă. Bine înțeles că de lăsat, vă las alături de o melodie, ce cred eu că se potrivește cu ceea ce a zis Bendeac și cu ceea ce am zis și eu :).

Ohh… and…

Try to be a good person!

Our world needs THIS,

Pishky!

sursă youtube (user bogdansdb )

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Lansare de carte – ”Omul de zăpadă”

Săptămâna asta a fost una tare plină, observându-se și absența mea de luni încoace. Am fost prinsă printre tot felul de activități, iar seara abia așteptam să-mi revăd patul :).

Ultima a fost chiar ieri, o lansare de carte, care de fapt au fost două, însă eu voi vorbi doar despre una, cea a unui cunoscut :).

Ca să fiu sinceră, până acum n-am mai fost la o lansare de carte :). Așa că a fost ceva nou pentru mine și vreau să-i mulțumesc și pe această cale autorului că m-a invitat. Sincer, mă așteptam la mai mult din partea anumitor persoane ce spun că ar fi critici literari :). Însă nu pot spune că nu m-am bucurat de moment și de talentul scriitorului, pentru că m-am bucurat din plin.

Despre așteptările mele asupra criticilor o să vorbim ceva mai jos. Acum să vă spun cum am ajuns să fiu invitată la această lansare de carte, practic un debut atât al primului volum cât și al autorului. Cum am ajuns să cunosc autorul cărții 🙂

Povestea începe așa:

Nu aveam mai mult de 6-7 ani, când el își aducea seară de seară, de la liceu, prietena acasă. Aproape în fiecare seară eu eram la gard, iar ei, drăguți și simpatici cum erau și sunt încă și acum, se opreau și vorbeau cu mine. Ce exact, nu mai știu. Dar îmi amintesc că mereu îi făceam să râdă. Cu siguranță eu spuneam tâmpenii, nu degeaba s-a luptat o mătușă ani de zile cu ai mei să mă trimită la copiii spun lucruri trăsnite (dar nu, nu m-au trimis). Știam, desigur că pe ea o cheamă Livia, doar era vecina mea.. dar pe el, pe el nu rețineam niciodată cum îl cheamă. Uitam mereu. Așa că seară de seară o întrebam pe ea cum îl cheamă, rușinată că nu țineam minte. Amuzată îmi spunea un nume ciudat: Luis. Nu știu de ce, dar eu îl asemănam cu planeta Pluto. Chiar îmi părea venit de altundeva din cauza numelui. Era ceva ciudat pentru mine. Îl auzeam în fiecare seară și totuși parcă nu-l mai auzisem niciodată. Dar timpul a trecut. Eu am crescut, iar ei au îmbătrânit. Au îmbătrânit ca vârstă. Eu tot liceenii de altă dată îi văd, chiar dacă acum sunt deja căsătoriți :). Însă povestea nu se oprește aici, pentru că legăturile s-au păstrat… și astfel am ajuns să iau parte la lansarea primei cărți a acelui licean și-am dat peste poezii ce sunt chiar de acum 12-13 ani :). Însă una mi-a plăcut în mod special, iar pe aceea o veți putea citi și voi spre sfârșitul acestui articol.

Revenind în prezent, lucrurile de la această lansare s-au petrecut ca mai jos. (Scuzați-mi spiritul critic, dar eu chiar nu mă pot abține. Așa-i firea mea de olteancă :D)

Untitled

Activitatea a avut loc în sala de lectură a bibliotecii și a durat vreo două ore. O activitate interesantă, în care cartea de poezii era prezentată de mai mulți critici literari din punctul fiecăruia de vedere, cu bune și cu rele. Toate bune și frumoase până aici. Însă prezentările criticilor nu au fost făcute oricum, ci citite de pe hârtii. Hmm… părerea mea este că un critic sau oricine altcineva își susține un discurs în fața unor oameni, fie ei mulți sau puțini, trebuie să o facă fără a citi constant de pe niște hârtii. Trebuie să o facă păstrând mereu contactul vizual cu cu cei din fața lui. Păstrând contactul vizual, mesajul ajunge cu adevărat acolo unde trebuie, este transmis liber și perceput într-o cu totul altă manieră.

Atunci când cel din fața ta stă mereu cu ochii în hârtii pare să nu aibă încredere în el și nici să-l intereseze prea mult dacă tu pricepi sau nu ceva din ceea ce el încearcă să-ți expună. Pe când dacă păstrezi contactul vizual cu publicul reușești să le mărești interesul pentru cuvintele tale, câștigându-le încrederea că ceea ce spui e bine prin siguranța pe care ți-o oferi atât ție cât și lor :).

Așa că sfatul meu pentru cei ce citiți acest post este să încercați să fiși cât mai degajați atunci când vă exprimați opinia asupra unui lucru și niciodată să nu stați cu ochii în hârtii. E bine să ai ceva acolo cu niște idei schițate și să le consulți din când în când. Dar să fie doar idei schițate pe care le vei dezvolta în discursul tău.

De obicei sunt răutăcioasă… însă voi știți deja asta. Răutăcioasă am fost și acum pentru că n-am spus la început că nu toți au făcut așa, nu toți și-au băgat nasul în hârtii și au început să turuie. Au fost 3, dintre care 2 erau critici, ce și-au exprimat opiniile clar și tare în fața publicului cu doar niște versuri în față, pe care le comentau :). Asta am apreciat, iar pe aceștia i-am ascultat cu plăcere și le-am savurat cuvintele :).

Iar ultimul, dar nu cel din urmă, autorul cărții cu poezii a fost cel ce și-a susținut cel mai bine discursul. A vorbit cu publicul. S-a uitat în ochii lui. I-a câștigat încrederea. Iar la sfârșit, bine înțeles că aplauzele au fost furtunoase. El a reușit să-și transmită mesajul. A reușit să pătrundă în gândurile tuturor. A reușit să-i mulțumească pe toți cu ale sale cuvinte, chiar dacă vocea îi tremura. Însă emoțiile sunt cât se poate de normale într-o asemenea conjunctură, aflându-se la prima lansare.

Untitled2

Iar acum, ăsta fiind blogul meu și articolul meu, îmi voi permite să-mi spun propria părere asupra aceste cărți de poezii numită ”Omul de zăpadă”. Probabil vă întrebați de unde vine numele. Dar nu, nu vine de la faptul că tocmai a fost iarnă, care de fapt nu vrea să renunțe la drepturi și continuă să pună stăpânirea pe întreg ținutul nostru. Titlul cărții provine de la însăși omul, iar aici am să-l citez pe Luis: ” Omul  este o ființă care se naște, trăiește, învață, apoi se topește.” Această tematică pe care o dezvoltă încă din titlu o transmite și versurilor poeziilor sale. Versuri scurte, unele, lungi altele. Versuri triste sau mai puțin triste, după cum spune chiar el, versurile sale ne insuflă un aer puțin bacovian, însă în propriul lui stil, fapt ce-i face poezia mai măreață. Da, măreață cred că e cuvântul potrivit.

Trebuie să vă spun că m-am cufundat în scaunul de la birou când am venit de la școală și-am început să scriu acest articol citindu-i poeziile, după ce am reușit cu greu să-mi desprind ochii de la coperta ce mă fascinează, chiar dacă e simplă, e frumoasă, e cu un om de zăpadă, e cu mii de fulgi concentrați acolo. Și le-am citit, astfel încât nici nu mi-am dat seama când am ajuns de la o copertă la alta. Ca orice simț al cititorului și al meu a avut poezii ce l-au atras și poezii ce nu l-au atras. Nu pot spune că m-au atras toate poeziile pentru că e ca și când un om ar spune că lui îi place totul pe Pământ, lucru ce nu e adevărat, iar asta o știm cu toții. Important este însă faptul că îi reușesc toate poeziile, fiecare din ele reușind să transmită un mesaj, indiferent de faptul că cititorul este atras de acel mesaj sau nu. Mie una, îmi place cum scrie… iar mie cu greu îmi place ceva din prima, după cum bine știți. Așa că eu, aștept cu nerăbdare următorul volum.

Așa cum v-am promis mai la început, am să vă fac cunoscută și vouă una din poeziile sale, cea mai frumoasă în opinia mea :). Este o poezie dedicată iubitei lui de atunci și soției de acum, bine e aceeași persoană doar postura s-a schimbat 😀

În fiecare noapte la tine mă gândesc,
Deschid geamul, iarăși spre alte lumi pornesc…
Te caut printre flori și zâne, printre stele…
Dar ești mult mai frumoasă, iubito, decât ele.

Cu ochii plini de spaime, scufundă-te-n povești,
La focul care arde mai poți să mă găsești,
Un vers îți dăruiesc, un vers nemuritor…
În brațe să te țin, pe urmă pot să mor.

Afară plouă, grele sunt ale mele pleoape…
Ești poezia-mi pură și știu că ești pe-aproape,
Un strop de ploaie este un vis păstrat de-al meu
și te iubesc copilă, te voi iubi mereu!

Ionuț Luis Popa – LIVIA

Sper că v-a plăcut poezia și că ați început să-l apreciați ca pe un adevărat poet în devenire :).

Ca să fie complet, am să vă las și-o melodie, primită chiar înainte să finalizez postul ce s-a nimerit să se potrivească întocmai cu poezia, zic eu 😀

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

sursă youtube (user DarioSakan )

Efectul Umbrei

După o săptămână plină, am reușit în sfârșit aseară să mă pun liniștită în pat, să-mi pun laptopul pe capul patului și să mă uit la documentarul numit ”Efectul Umbrei”. Cu greu am reușit să văd acest documentar. De mult îl am în vizor să-l văd. Mulți mi l-au trimis și multora le-am promis că am să-l văd. Multora nu le-am respectat cuvântul dat fie din lipsă de timp, fie din alte motive.Dar poate că documentarul nu venea  destul de departe ca eu să fiu într-un fel ”motivată” să-l văd.

shadow_gun_by_linsart-d5nw0of

Trecând peste toate astea și revenind la umbre, am să vă spun că ele ne influențează foarte mult în viața de zi cu zi. Umbrele sunt de fapt personalitatea noastră ascunsă. Ele reprezintă fața pe care nu o arătăm celorlalți. Umbrele reprezintă peretele pe care fiecare din noi îl punem între partea noastră reală (ceea ce suntem cu adevărat) și partea ireală ( ceea ce arătăm lumii).  Cum se întâmplă acest lucru, vă invit să aflați urmărind documentarul. Vă invit să aflați cum acestea ne influențează pe noi atât în exterior cât și în interior și cum ne fac să acționăm în fiecare zi.

Cam atât cu aceste cuvinte că vă așteaptă un documentar întreg ce vă va lămuri asupra efectului umbrei.

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!


sursă vimeo (user  )

Earth Hour – 23 martie

images

Da, ați citit bine în titlu. Pe 23 martie, lumina se va stinge o oră, sau cel puțin se propune asta. De ce? Pentru economisire de energie și pentru a schimba ceva în bine la nivel planetar. Și tu vrei o lume mai bună, nu? Atunci participă și stinge lumina alături de ceilalți. Mori o oră? NU!

Încă din 2007, milioane de oameni, instituții și companii participă la această ”mișcare planetară” pornită prin intermediul australienilor din dorința de a schimba ceva în bine. Tu de ce nu ai face asta? Tu de ce n-ai prefera ca o oră să meditezi pur și simplu în întuneric sau să te plimbi sub lumina lunii? Tu de ce n-ai ajuta planeta, că sigur faci și tu parte din aceia ce-și doresc o lume mai bună, uite ăsta ar fi un început și este nevoie și de contribuția TA! O ORĂ din viață nu cred că e prea mult,nu? Așa că stinge și tu lumina alături de ceilalți. Relaxează-te și tu o oră, sau valorific-o altfel, cum știi tu mai bine… numai lumina să fie stinsă :).

Eu, am să particip cu plăcere și de această dată și am să sting lumina pentru o oră sau chiar mai mult timp. Mie chiar îmi place să mă uit aiurea în tavan și să-mi pun în ordine gândurile, visele și de ce nu, să creez altele. În întuneric, ele, visele și gândurile, prind atâta culoare și viață cum nici în realitate nu vezi :).

tumblr_mdyfodNPnK1qkahb5o1_1280

Ziua dedicată pământului și numită ”Earth Hour” este susținută și de către Indfloor Group ce realizează și un concurs cu această ocazie prin care ne îndeamnă pe fiecare din noi să stingem lumina și să ne înșiruim ideile despre cum credem noi ca ar putea fi salvată planeta noastră:

1.No, în primul și în primul rând participarea la aceste evenimente internaționale dar și la cele naționale ce au ca scop schimbarea în bine la nivel planetar sau național.

2. Educarea populației în vreun fel, prin fluturași în care să fie menționat unde trebuie și unde nu trebuie să-și arunce gunoiul și cum să se comporte pentru a proteja cât mai bine mediul înconjurător și implicit pe ei înșiși. Spre exemplu atunci când merg într-o pădure sau pe malul unui râu ori la munte la un picnic, gunoiul să și-l strângă în PUNGI în caz că nu există tomberoane sau coșuri de gunoi.

3. Prin amplasarea mai multor coșuri de gunoi pe străzi, pe malurile râurilor, pe la marginile pădurilor.

4. Prin sortarea gunoaielor și nu prin aruncarea lor aleatorie în acele tomberoane speciale.

5. Nu ar trebui să mai deverseze apele menajere în râuri ori să folosească apele marine și curgătoare pentru spălarea petrolului.

6.Folosirea lucrurilor ecologice, iar dacă nu sunt 100%, folosirea lucrurilor cât mai ecologice.

7. Să nu se mai defrișeze în masă. Iar atunci când se defrișează fie în masă fie mult mai puțin să se planteze la loc puieți ( cam 3 din câte știam eu).

8. Promovarea reîmpăduririi. Avem nevoie de oxigen și de purificarea permanentă a acestuia. El ne este vital nouă.

9. Folosirea filtrelor de purificare și evitarea poluării apelor sau aerului.

10. Mai puține plimbări de zi cu zi cu mașina de-a lungul orașului. Plimbați-vă pe propriile picioare sau cu bicicleta. Folosiți mașina pentru deplasările lungi, foarte lungi :).

11.Economisirea resurselor planetei prin utilizarea rațională a acestora.

12. Să nu se mai omoare animalele și să se oprească cumva practicarea vânătorii și a braconajului în masă. Animalele, ca și noi, consider că au dreptul la VIAȚĂ!!!

13. Plantele și alte cele, ar trebui lăsate în natură. Sunt mai frumoase acolo decât prin vaze în casele voastre, murind peste câteva zile.

14. Folosirea energiei solare și încercarea de a folosi resurse inepuizabile din jurul nostru precum și aerul, nu doar soarele. ( Bine înțeles, folosirea în scop benefic rasei umane și mediului înconjurător).

15. Să se dea AMENZI. Da, să se dea multe amenzi persoanelor iresponsabile și needucate ce-și aruncă gunoiul pe unde apucă pe stradă, în râuri sau pe malurile acestora, prin păduri, pe crestele munților și în orice alt loc ce nu reprezintă coșul de gunoi. Să se dea amenzi celor ce nu respectă normele de protecție ale mediului și dăunează astfel planetei, dăunându-și chiar lor. Pentru aceștia amenzile să fie usturătoare. ( no, așa sunt eu, mai drastică 🙂 )

Astea mi-au fost ideile în privința încercării de a salva cumva planeta. Cu siguranță acestea sunt foarte față de ceea ce am putea face cu adevărat noi toți, însă și ele sunt un început? Ca să ajungi undeva sus, trebuie să începi de jos… nu? Așa că începând de jos cu aceste idei, cu siguranță se va ajunge undeva sus, având o planetă mai curată și un spațiu mult mai sănătos în care să trăim.

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Let’s take part to this,

Pishky!

sursă youtube (user earthhour )

Test psihologic – Complexitatea gândirii

Trezită târziu și fără chef de nimic, poate doar de mai mult somn după o noapte semi-nedormită, bântuiam ca de obicei fără să știu de mine prin cărți și pe internet până am dat de un test psihologic destul de interesant ce are ca scop verificarea complexității gândirii umane și cât de departe poate aceasta merge. Mai multe nu vă mai zic ci vă trimit direct în brațele testului de mai jos. Mai multe veți afla despre el la sfârșit:)

În timpul înmormântării propriei mame, o domnișoară observă un bărbat. Bărbatul i-a plăcut foarte mult, așa cum se încadra în parametrii ei cu privire la ”Bărbatul perfect”. Fata instantaneu s-a îndrăgostit de respectivul bărbat. Peste 2 săptămâni, însă și-a ucis sora.

Întrebare: De ce femeia și-a ucis sora?
!!!ATENȚIE!!! : Nu vă uitați la răspuns până nu v-ați gândit la unul. Este important pentru aflarea unui rezultat corect al testului ca voi să vă gândiți la un răspuns :). Dacă v-ați gândit, puteți merge mai departe:)!!!
question-mark
Răspunsul: Ea și-a ucis sora în speranța că îl va mai întâlni pe respectivul bărbat la înmormântare.
Dacă ați răspuns CORECT la întrebare – sunteți psihopat.
Dacă ai răspuns GREȘIT la întrebare – totul e în regulă. 🙂
Acest test a fost inventat de un renumit psiholog american care dorea să verifice complexitatea gândirii umane și în special a criminalilor în serie. 95 % din criminalii în serie supuși testului au răspuns corect.

Acum, eu sunt curioasă care au fost răspunsurile voastre și dacă s-a găsit printre voi careva care să răspundă CORECT 🙂 Aștept răspunsurile voastre mai jos într-un comentariu:)

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

sursă youtube (user BritneySpearsVEVO )

Life in pictures – Macabrul

Zi de fotografie la Costin, sper ca azi să fie, nu ca săptămâna trecută când a tras chiar el chiulul. No, dacă nici azi nu va fi să fie trenul lui Costin în gara blogosferică, eu îmi voi amenaja propriul vagon virtual cu trio-ul din fiecare săptămână.

Cum eu nu sunt într-o stare fericită, nu pot răspândi în jurul meu fericire, așa că am să răspândesc ceea ce simt. Pentru început am să vă iau mai ușor cu Bacovia:

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veștmânt –
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig –
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.

George Bacovia – Plumb

Acum, că ați primit încălzirea, trecem mai departe și urcăm oarecum în treptele macabrului cultural. Astăzi am făcut o plimbare prin cimitir, că de, din când în când îți mai aduci aminte de cei care au fost și s-au dus și încerci cu disperare să nu te gândești la cei care se duc. M-am plimbat printre neamurile lui Brâncuși și printre neamurile mele niciodată cunoscute. Iar dacă eu m-am plimbat, voi de ce să nu o faceți?

DSCF5300

Iar acum, o melodie, ce nici ea nu poate ieși din sferele macabrului, dar este oricum sub nivelul pozei și al poeziei, cred!

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

sursă youtube (user Paul Cardall )

Societățile secrete și religia

Acum 2 seri, mai precis joi seara, bântuind pe bloguri, am dat peste un articol tare interesant la Aqvila, un articol ce mi-a atras oarecum atenția și m-a făcut să-l citesc, nefiind foarte lung. Articolul era însoțit de un documentar, ce am să îl las și eu mai jos, pentru că merită văzut. Nu sunt o fanatică în prezența religiei și a altor chestii de genul, iar acest documentar nici atât. El are ca scop punerea în evidență a contrazicerii religiilor atât între ele cât și cu ele însăși. profesorul Walter J. Veith pune în evidență aceste contraziceri chiar prin citate date de către biserici și religii, prin citate din Biblie și nu numai. Ce legătură au acestea cu societățile secrete? Ei bine, ele sunt niște mici mari societăți secrete ce una spun și cu totul alta fac. Dar nu am să spun mai multe, ci am să vă las pe voi să urmăriți documentarul de mai jos.

sursă youtube (user valoriperene )

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

8 martie – La mulți ani, mamă!

Chiar dacă nu-i place ei să umble pe internet și nu se prea înțelege cu laptopul/calculatorul și cu siguranță nu o să citească nici acest post, eu tot am să i-l dedic, pentru că merită, la fel ca orice mamă :). Așadar, postul acesta nu este dedicat doar mamei mele, ci tuturor mamelor din lume, fie ele bune  sau nu :).

Încă de când eram mititică, mititică, obișnuiesc să-i fac mamei câte un cadou, simbolic, conform veniturilor mele nule de elev. Obișnuiesc să-i fac câte o felicitare, să-i scriu ceva trăsnit, să-i iau o floare, iar atunci când contribuie tata, ceva mai valoros. De data aceasta nu m-am gândit nimic, singurul lucru ce mi-a trecut prin cap joi seara, pe 7 martie, a fost acest post, poate până pe 8, adică azi se va mai alătura vreo idee mai strălucită.

Țin minte că prin clasa a 2-a i-am scris o poezie de o strofă, de care mama a fost și este tare mândră, iar mie mi se par niște versuri lipsite de sens pe alocuri, fără rimă… și stau și mă întreb cum de mi-a putut ieși așa ceva din mână? Poftiți și priviți și voi:

Mamă, tu ești pe lume
Tot ce-i mai frumos!
Primul chip ce-l văd în față,
Blând și luminos
 

149447_139445689440417_1979086_n

Cred că aveam mintea pe care o aveam în poza de mai sus, chiar dacă eram în clasa a 2-a.No, dacă cea de mai sus nu a fost cu siguranță prea reușită, cea de mai jos, fiind a lui Eminescu, cu siguranță va fi!

O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfantului mormant
Se scutura salcamii de toamna si de vant, 
Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau…
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Cand voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plangi;
Din teiul sfant si dulce o ramura sa frangi, 
La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi, 
Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;
Simti-o-voi odata umbrind mormantul meu…
Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar daca impreuna va fi ca sa murim, 
Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim, 
Mormantul sa ni-l sape la margine de rau, 
Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sanul meu…
Mereu va plange apa, noi vom dormi mereu

O mamă – Mihai Eminescu

N-am să mai lungesc prea mult acest post, ci am să îl închei după cuvintele următoare, prin care le urez tuturor mamelor să fie înzestrate cu și mai multă iubire pentru copiii lor, cu și mai multă răbdare și cu multă dorință de comunicare și înțelegere a propriilor copii, pentru că asta este ceea ce ei au nevoie pentru o dezvoltare cât mai frumoasă și corectă, atât intelectual și spiritual. Mamei mele vreau să îi mulțumesc pur și simplu pentru că există, iar lui Dumnezeu și Universului îi mulțumesc pentru că a inventat mama, că a numărat-o printre creațiile sale, fiind una dintre cele mai importante creații :).

Așa că, LA MULȚI ANI tuturor mamelor de pe pământul ăsta și din întregul Univers dacă mai sunt.

LA MULȚI ANI, MAMA!

DSCF4042

Iar acum, o melodie, ca să fie totul complet.

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

sursă youtube (user zaharovii )

Caracterizare Stavrache – ”În vreme de război” de I.L.Caragiale

Am primit ca temă caracterizarea personajului pe care deja l-ați aflat din titlu. Un personaj cu un nume tare simpatic, ce azi pe la școală a fost transformat în ”Stravrașe”, ”Stravache” și ”Stavache”, numai Stavrache nu.  E un personaj mai mult sau mai puțin complicat, ce trece însă printr-o dramă psihologică, un declin.

Trecând peste toate cele, eu, m-am hotărât să public această caracterizare să-i ajut și pe alții ce o caută disperați pe net și găsesc tot felul de aiureli, numai cum e el nu. Iar acu dragi COLEGI, dacă ajungeți să citiți această caracterizare eu vă spun CU PLĂCERE :).

P.S: NU COPIAȚI CUVÂNT CU CUVÂNT :). Mulțumesc!!!

Să începem:

P.S: Părțile enervante cu ”caracterizare indirectă, caracterizare directă.. bla bla bla” au fost introduse în context pentru ca tot omul să-și dea seama care cum este. (Asta NU face parte din caracterizare, ea începe mai jos)

P.S. 2: Dacă îți este utilă caracterizarea de mai jos, lasă un comentariu să mai postez și altele de care poate ai nevoie chiar tu sau alții :)!!!!!!!!

Stavrache, hangiu, personajul principal al nuvelei ”În vreme de război” de Ion Luca Caragiale este caracterizat atât prin modalități directe cât și indirecte în această operă.

Dacă la început autorul ne face cunoștință cu omul onest ce-și apără onoarea familiei și revoltat pe acțiunile fratelui său, pe parcursul desfășurării acțiunii operei facem cunoștință cu o altă latură a lui Stavrache, o latură dominată de lăcomie, frică, neliniște și în cele din urmă nebunie.

Lăcomia lui Stavrache se face vizibilă indirect în momentul sosirii în miez de noapte a unui grup gălăgios. Deși popa Iancu îl imploră să nu deschidă, Stavrache îl împinge pe acesta într-o altă cameră și deschide ușa hanului, căci nu vrea să piardă clienți. Punctul maxim al lăcomiei, din această scenă, este atins prin dorința hangiului de a face tot posibilul să le facă mofturile pentru a avea pe ce să le ia cât mai mulți bani.

Indirect ne este prezentată și puterea de convingere a lui Stavrache prin convingerea fratelui său de a pleca la război ca voluntar alături de clienții lui militari. De asemenea Stavrache dă dovadă de multă înțelepciune și ingeniozitate prin modul în care decide să-și scape fratele de necaz, dar și de prefăcătorie prin convingerea militarilor că Iancu este un simplu cetățean dornic să-și ajute țara.

Stavrache dă dovadă, indirect, de precauție și nerăbdare la primirea primei scrisori din partea fratelui său, închizându-se în cameră pentru a nu fi surprins și descoperit. Este nemulțumit de veștile primite, înciudat și intrigat atât de faptul că fratele său s-ar putea întoarce curând prin îndeplinirea misiunilor dar și de incompetența judecătorilor ce nu fuseseră în stare să afle cine fusese căpetenia hoților, nemulțumirile și intrigările acestor fapte transformându-se într-o dezamăgire totală.

Însă la primirea acestei prime scrisori, autorul ne face și o caracterizare directă a lui Stavrache, ce este dominat de frică la gândul că s-ar putea întâmpla ceva care să-i tulbure liniștea, precum chiar întoarcerea fratelui său, fiind invidios pe victoriile acestuia, fără a se putea bucura nici măcar puțin de eroismul lui.

O altă caracterizare, indirectă, își face prezența la primirea veștii morții fratelui său, fiind aparent emoționat, plânge, ca mai apoi să devină ”bărbat”.

Dacă în prima scenă punctul maxim al lăcomiei era atins de dorința de a lua cât mai mulți bani de la clienți, acum lăcomia urcă încă o treaptă, unde se află averea fratelui său, lăsată de izbeliște, nemoștenită și nerevendicată de nimeni, avere ce decide să o revendice chiar el, fiind unica rudă rămasă în viață. Însă lăcomia sa nu se oprește aici, el devine obsedat de gândul că ceva s-ar putea întâmpla și iar putea-o lua. Astfel, din cauza ascensiunii disperate pe treptele lăcomiei dar și a remarcii avocatului cum că doar fratele său l-ar putea deranja, obsesia lui Stavrache se transformă în nebunie, halucinând, până ce ajunge să nu mai distingă realul de ireal, neștiind care în locul cui se află acum.

Punctul maxim al nebuniei sale este atins la întoarcerea reală a fratelui său, când disperat se închină și face mătănii în fața icoanei, chircindu-se apoi în pat în încercarea de a se rupe cu totul de lumea reală, lucru imposibil ce-l face să sară pentru ultima oară la gâtul fratelui său într-un mod cât se poate de real și nu halucinant de data aceasta, chinuit fiind de întrebarea ”Gândeai c-am murit, neică?”.

Stavrache trece astfel direct și indirect printr-un declin atât psihologic cât și moral și intelectual, fiind ”modelul” omului avar din societate.

No, cam ăsta este Stavrache al nostru. Sper că v-a fost de folos celor ce ați dat peste această caracterizare, iar dacă v-a fost utilă LĂSAȚI UN COMENTARIU SĂ ȘTIU SĂ MAI POSTEZ ȘI ALTE CARACTERIZĂRI/COMENTARII, SAU CE AVEȚI NEVOIE. MULȚUMESC!

Iar acum, o postare ca asta nu se putea încheia decât cu melodia de mai jos!!!

sursă youtube (user Vladu Nuconteaza )

Test de personalitate TIBETAN!

Astăzi ICE-T mi-a lăsat un mesaj la postul de AICI, provocându-mă să fac un test de personalitate tibetan. No, zis și făcut. Am descărcat testul și m-am apucat de el. Trebuie să vă mărturisesc că eu nu sunt caracterizată de răbdare, ea fiind unul din punctele mele slabe, iar acest test mi-a pus la încercare și răbdarea prin numeroasele slide-uri din power point în care îmi spunea să nu trișez să scriu ce gândesc prima dată, să nu mă grăbesc, să fiu sinceră să urmăresc instrucțiunile cu atenție și iar să nu trișez. Mi-a spus o dată, mi-a spus de două, mi-a spus de trei… da mai ho măi frate că nu’s retardată mintal să nu pricep din prima.

tibet_1_l_46491800

Trecând peste aceste mici detalii enervante, haideți să vedem despre ce este vorba în test. Mie una mi-au rezultat niște răspunsuri tare interesante :).

1.Pune următoarele animale în ordinea preferinţelor tale: Vacă, tigru, oaie, cal, purcel. 

2.Scrie câte un cuvânt care le descrie pe fiecare dintre următoarele:  Câine, pisică, şoarece, cafea, mare.

3.Numeşte o singură persoană pentru fiecare culoare:  Galben, Oranj, Roşu, Alb, Verde. 

Deși ICE-T m-a rugat să îl fac eu și să public aici ce iese cred că cel mai corect ar fi să vă fac cunoscute interpretarea, asta ca să nu vă influențez în vreun fel cu răspunsurile mele. Așadar, poftiți interpretările.

1.Aceasta defineşte priorităţile tale în viaţă.

Vaca simbolizează CARIERA.

Tigrul simbolizează MÂNDRIA.

Oaia simbolizează IUBIREA.

Calul simbolizează FAMILIA.

Porcul simbolizează BANII.

2.Descrierea câinelui implică propria ta personalitate.

Descrierea pisicii implică personalitatea partenerului..

Descrierea soarecelui relevă personalitatea duşmanilor tăi.

Descrierea cafelei este modul în care vezi tu sexul .

Descrierea mării implică propria ta viaţă.

3.Galben: O persoană pe care nu o vei uita niciodată.

Oranj: O persoană considerată prieten adevărat.

Roşu: Cineva pe care iubeşti cu adevărat.

Alb: Sufletul tău geamăn.

Verde: O persoană de care-ţi vei aminti tot restul vieţii tale. 

Conform interpretărilor de mai sus mie mi-au rezultat următoarele:

La punctul 1, pe primul loc la mine e MÂNDRIA, apoi FAMILIA, IUBIREA, CARIERA, BANII.

La al doilea punct cică am o personalitate prietenoasă, partenerul pe care nu-l am are o personalitate vicleană, personalitatea dușmanilor mei e mică, modul în care văd eu relațiile sexuale e unul amar, iar propria viață îmi e adâncă.

La punctul 3, nu-mi voi uita niciodată bunica, persoana considerată un prieten adevărat e mama, pe mine mă iubesc cu adevărat, sufletul meu geamăn e Aka Bu(pseudonim… că de) iar persoana de care îmi voi aminti tot restul vieții e bunicul.

Cât de adevărat e, sau cât de adevărat nu e, nu știu să vă spun. Pentru mine a fost parțial. Dar pentru voi?

Și cum nu se poate altfel, am să vă las o melodie, de data asta fără cuvinte, doar cu sunete… sunete de pian.

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

sursă youtube (user ScenicVideos )

 

Primăvara la Târgu-Jiu

No. A venit și primăvara. Facebook-ul mi s-a umplut ieri de anunțuri triste cum că se termină iarna și bla bla bla, iar azi cu anunțuri extrem de vesele, pline de fericire și bucurie duse până la extaz cum că ”A VENIT PRIMĂVARAAA!!!!”. Sincer, eu am momente în care sunt mai tâmpă de fel și nu pricep nici în ruptul capului logica următoare: ieri toți triști că se termină iarna, azi toți veseli că a venit primăvara. Eu la virgulă mă împotmolesc rău de tot și toate rotițele creierului meu se dau peste cap și încep să scârțâie GROAZNIC!

No, lăsând la o parte cele de mai sus, m-am gândit totuși să vă arăt cum a început primăvara pe la Târgu-Jiu în slideshow-ul de mai jos, dar și în melodia ce îi va urma apoi. Primăvara, pot spune că pe aici și-a făcut apariția într-un mod misterios, învăluind orașul de ceață. Mai apoi și-a coborât cortina lăsând să se vadă următoarele:

Această prezentare necesită JavaScript.

No, pe la voi cum a arătat primăvara?

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

sursă youtube (user MediaProMusic )

 

Am primit cărțile de la vALLuntar!!!”

Ieeeeeeeeeei. ÎN SFÂRȘIT! Azi, după multe zile de așteptare, mi-au venit cele două cărți pe care mi le-am ales în ”Campania vALLuntar Ediția 2”. Cum, nu știți despre ce este vALLuntar? Păi pe scurt, ei îți trimit cărțile, tu le citești, le face recenzia la fiecare, iar apoi aștepți comentariile. Cu cât strângi mai multe comentarii cu atât ai șansa să plantezi mai mulți copăcei. 15 comentarii, reprezintă un copăcel. Este o campanie tare drăguță și interesantă în care îți stimulează dorința de a citi și propria dorință de a reîmpăduri cât de cât România. De ce  aduc vorba despre reîmpădurire? Păi și asta e foarte simplu, după cum am zis 15 comentarii reprezintă un copăcel, așadar cu sprijinul celor de la Romsilva, acel copăcel va ajuta la reîmpădurirea României.

vALLuntar 2013.cdr

Cum am intrat în această campanie minunată, nici nu-mi mai amintesc bine. Țin, vag, minte că cineva mi-a trimis un link ce mă conducea fain frumos spre regulamentul acestei campanii. Din păcate, acum nu se mai poate înscrie nimeni, și poate trebuia să fac un articol despre această campanie înainte de a trece termenul limită de înscriere.. dar na, nu a fost să fie. Poate la anul. Revenind la regulament: l-am citit, mi s-a părut interesant să primesc cărți și să ajut la plantarea copăceilor prin citirea lor, așa că imediat i-am trimis un mail Loredanei cum  că vreau să mă înscriu și ce cărți mi-aș dori să citesc. Prima dată, am fost sincer dezamăgită. Cartea pe care o doream nu era în stoc :(, așa că a trebuit să îmi aleg alte două cărți, iar după lungi căutări și recăutări și rerecăutări am ales următoarele două cărți: ”Fata de Hârtie de Guillaume Musso” (la care am primit și un semn de carte) și ”Cele zece mii de dorințe ale împăratului de José Frèches”.

Acum, nu-mi mai rămâne decât să citesc cărțile și să postez cât de curând recenziile. Până atunci vă las în compania unei melodii și a pozei cu cele două cărți.

DSCF5135

 

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

sursă youtube (user LuciaMariaOfficial )

Life in pictures – Infinit

Iar e trecut de 00:00, iar e duminică, deci iar suntem călători în trenul lui Costin, Life in pictures. Astăzi, 24 februarie, n-am să vă scriu poezii de dragoste sau ceva asemănător. Azi vă propun o temă simplă, infinitul.

Așa cum v-am obișnuit veți primi cele 3 părți: poezie, fotografie și muzică. Să începem, zic!

”Dincolo de pamânt şi infinit
Cătam să aflu cerul unde vine.
Şi-un glas solemn atunci s-a auzit:
„Şi cerul şi infernul sunt în tine.”

Catren – Omar Khayyam

DSCF3571

 

Cred că melodia de mai jos ar trebui ascultată și luate aminte atât versurile cât și îndemnurile celor de pe fundalul ei 🙂

 

sursă youtube ( user 30SecondsToMarsVEVO )

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Duminică frumoasă,

Pishky!

Ilogicul din logica matematicii!

Iubești matematica? Puțin probabil. E complicată, greu de înțeles. Uneori poți spune că e chiar ODIOASĂ. Da, este. Iar eu sunt de acord cu tine, matematica e cum vrei tu! Dar să știi, că matematica poate să fie chiar și foarte frumoasă. Da, frumoasă! Ai citit bine! Frumusețea asta de care vorbesc eu provine din toate acele căi întortocheate ale matematicii. Ele o înfrumusețează și o urâțesc în același timp. Totul depinde de unghiul din care privești și de lumina ce se abate asupra chipului ei.

images

Nu știu la câți dintre voi vă place acest subiect, sau câți dintre voi ați ajuns să citiți deja până aici, ori câți dintre voi n-ați vrut măcar să citiți acest post din cauza titlului, sau câți veți ajunge până la capătul acestui post. Toate astea nu le știu, dar eu, pentru aceia ce sunt curioși, voi continua cu ceea ce am de zis.

math wordleAzi, am dat peste ilogicul din logica matematicii. De fapt, aproape în fiecare zi dau peste el (exceptând zilele de vacanță), doar că azi am dat peste un ilogic chiar simpatic. De ce simpatic? Pentru că până să devină ilogic, totul are o logică, una vizibilă chiar și de un copil de clasă primară. Ca să nu vă mai țin prea mulți pe ghimpi, am să vă arăt mai jos, despre ce este vorba:

Fie x !=0 ( != înseamnă diferit)

1) x=x – Corect

2) x2=x2 – Corect

3) x2-x2= x2-x2 – Corect

4) x(x-x)=(x-x)(x+x) | : (x-x) – Corect

5) x=x+x – !?!?!?!?!?!?

6) x=2x | : x – !?!?!?!?!?!?

7) 1=2 – !?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?

Întrebarea mea, acum, este următoarea: Unde se găsește până la urmă greșeala? Ce face în așa fel încât de la un lucru logic să se ajungă la unul ilogic? Răspunsurile voastre le aștept mai jos într-un comentariu 🙂

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

sursă youtube (user LeNa B )

Cărți ieftine la REAL!!!

Iar scriu târziu, foarte târziu, iar de data aceasta nu pot spune că timpul se face vinovat, că l-am învinovățit de prea multe ori.

images (2)

Am să fiu tare la obiect, dacă se poate spune așa.. deși sună cam aiurea. Ieri, am avut o zi tare plină, deși mai mult am dormit și am pierdut timpul sau cel puțin așa mi se pare, am avut timp să merg până în Real. Nu-mi place să mă plimb aiurea printre rafturi și nu sunt adepta cumpărăturilor fără rost. Mă îndreptam strict către raftul cu încălțăminte, doar că între mine și raftul de încălțăminte a apărut cel cu multe cărți. Nu i-am dat importanță, având un scop precis: încălțămintea. M-a atras în schimb un preț mare. Foarte mare. Imens. Atât de imens încât abia îl vedeai. Totuși l-am văzut, iar prețul zicea cam așa: 4,99 RON ORICE carte! No, logic că am rămas înfiptă acolo și m-am uitat la tot felul de cărți, dar cum eram în criză de timp am ales doar două, care le-am văzut mai răsărite, pentru cineva, nu pentru mine :). Da știu, găsesc și eu o dată cărți reduse la un astfel de preț (de la 30-40 RON) și atunci iau pentru alții. Meh, tipic mie :D.

Acum, dacă aveți drum prin Real, vă sfătuiesc să trageți o fugă. Sunt cărți care merită cumpărate. Vă las mai jos cărțile cumpărate de mine, deși, nu știu la câți o să vă placă. Una e cu un psihopat, iar cealaltă cu viteza luminii.

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Sâmbătă faină,

Pishky :)!

DSCF4985

Obiceiuri

Mai știți că v-am vorbit de un băiat cu ochi albaștri de la care am și preluat testu ăsta? Ei bine, am aflat că are și un nume, Iura. Revenind la ceea ce am să vă spun… citeam ieri, cred, la el pe blog despre 10 obiceiuri. Obiceiuri ce și eu mi le propun, dar rămân la faza de propunere de cele mai multe ori. Însă dacă tot le-am văzut la el pe blog, m-am gândit să mi le adaptez, deși nu vă recomand să faceți și voi la fel :).

Să vedem ce-a ieșit:

to-do-list

1. Trezitul de dimineață: No.. Iura zice că ar fi bine dacă ne-am trezi pe la 5-6, ca până plecăm unde avem treabă să mai facem ceva lucruri ce nu am avea timp de-a lungul zilei. Bun, corect. Eu una, mereu mă trezesc la 5, ba uneori chiar și la 4, problema de abia acuma vine… deși ma trezesc la 4-5, mă uit urât la ceas și apoi îmi bag capu în pernă, trag plapuma peste mine și somn dulce și frumos până pe la 8 fără 10, deși programul meu începe la 8 și 15. Deci cu primul punct, v-am lămurit cât de bine stau, nu? 😀

2. Planificarea: Da, da, da… pe asta chiar o fac în fiecare secundă din viața mea. Spre exemplu îmi propun ca o oră să stau efectiv în pat și să mă odihnesc… iar eu mă trezesc după o oră în fața televizorului că tocmai am vizionat un film.. hmmm.. ce s-a întâmplat? Sau… îmi propun să mă ridic de pe scaun, să las orice și să mă duc la masă.. doar că mă trezesc mâncând dulciuri.. iar lista credeți-mă POATE CONTINUA! Și aici v-am lămurit, nu?

3. Mai multă apă: Cică, în medie se bea 2L de apă pe zi… că așa e bine și bla bla bla, toată lumea știe asta. Pe vară ajunsesem să beau chiar și 2,5L de apă zilnic… pentru că m-am speriat de-o chestie și aveam nevoie să mă hidratez cu apă.. astfel că mă rugam la propriu să mai beau un pahar… și încă unu…Acum… iar m-am lăsat de apă și o beau când îmi aduc aminte… adică…rar :).

4. Mai puține rețele sociale: Hai că atunci când am ajuns la punctul ăsta, deja mi-am pus mâinile în cap și mi-am zis.. clar am eșuat :)… iar până la 10 mai sunt încă 6. Dacă sunt sau nu adepta rețelelor de socializare… nu știu. Însă sunt de părere că oamenii ar trebui să socializeze mult mai mult față în față și să aibă diferite activități în aer liber, nu virtual.

5. Înconjoară-te de oameni de calitate: Toți vrem asta, dar nu toți reușim.. plus că la fiecare pas dăm de câte un fraier/nărod/idiot sau cum vreți voi să-i zicem. Oameni de calitate nu prea mai sunt și asta doar pentru că în fiecare din noi cred că a început să prindă rădăcini ura, invidia, răutatea și mai știu eu ce alte drăcovenii.

6.  Punctul 6, nu-i la Iura, o sărit peste și abia acum îmi dau seama.. așa că NEXT!

7. Fă sport!!: Daaaaa!!!! AICI stau BINEEEE! Merg în fiecare zi mai bine de 2 km pe jos plus că mie îmi place tare să mă plimb pe propriile-mi picioare pe oriunde. Practic ciclismul, nu de performanță, doar așa de relaxare. Practic sporturi de iarnă, toată iarna… iarăși nu de performanță. Îmi place alpinismul și de câte ori am ocazia îl practic și pe ăsta. Am practicat chiar și karate (sau cum obișnuiește unchimiu să zică: ”Iar te cari, fată?” sau ”ce karate? e CARĂ-TE!”… meh.. până a văzut că totuși știu câte ceva :D). Deci.. destule sporturi nu? Hai că aici chiar STAU BINE!

8. Scapă de inutilități: Da.. da.. mereu arunc lucruri ce nu-mi mai folosesc… Mereu… Și tot mereu cumpăr altele :D.

9. Lucrează la un singur proiect: Și asta fac. Mă apuc de câte ceva și inconștient sfârșesc cu încă 3 pe cap. Dar, de cele mai multe ori reușesc să duc un singur lucru la bun sfârșit fără să mă mai apuc și de altceva.

10. Odihnește-te din plin: Hmm… vara eu mă odihnesc mai mult decât ”din plin”.. ajung și la 24 de ore de somn.. după ce stau câteva zile trează :). Îmi amintesc că cel mai mult am dormit vreo 2 zile și ceva, după ce m-am întors dintr-o excursie prin Europa, excursie în care n-am prea dormit. Dar, acum, fiind serioasă și luând cu adevărat în serios acest lucru, e bine pentru organism să dormim între 8-10 ore pe noapte, deși citeam într-un articol că ar trebui să dormim până în momentul când ne trezim prima dată (exemplu: te culci pe la 23 și te trezești pe la 4… înseamnă că organismul tău și-a încărcat bateriile cu energia necesară, iar culcatul la loc mai mult îi face rău, obosindu-l :).. cât e de adevărat, nu știu. Însă eu de multe ori m-am culcat pe la 3 noapte și m-am trezit la 7, iar ziua am fost mult mai puțin obosită decât în zilele în care mă culcam la loc după ce mă trezeam).

No, asta a fost… dacă v-am fost utilă, mă bucur, deși, eu sper ca aceste greșeli ale mele enumerate mai sus să vă învețe ceva.. adică ce și cum să nu faceți… iar ce îi de bine să aplicați și voi :).. că doar vouă vă e bine :).

Acum, vă las în compania unei melodii, că prea pare-se că v-am plictisit cu atâtea cuvinte.

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky :) !

sursă youtube (user OneRepublicVEVO )

Test – What’s your problem?

Duminică, plictisită fiind de chimie și de toate problemele ei, am dat la o parte hârtiile, caietele și pixurile, m-a pus în fața laptopului și am început să citesc bloguri. Uite așa am dat peste un tip cu ochi albaștri ce se declară a fi un ~ Visător cu plumb în ochi ~ și tare mi-a plăcut cum abordează subiectele și modalitatea prin care reușește el să ne captiveze cu ajutorul cuvintelor alese. Tot citind eu acolo la el pe blog, blog pe care apropo îl puteți găsi fix aici, am dat peste un test interesant. Bine, trebuie să recunosc că din prima m-au captivat cuvintele, dar când am ajuns la partea ” vreau să iei în mână o coală de hârtie și un pix și ia-le acum că dacă-l vei lăsa pe mâine nu-l vei mai face niciodată”… pff…îmi venea să apăs pe X-ul ăla mare și roșu, că eu tocmai le aruncasem departe de mine… să nu mai văd nici o hârtie și nici un pix :)). N-am făcut asta, am ignorat ce zicea acolo și-am citit mai departe.. doar că, cum se face cum nu se face m-am trezit urmărindu-i pașii cu pixul și hârtia în mână… da.. de multe ori mă trezesc că fac ceea ce nu vreau :D. Trecând peste cum am ajuns să fac eu testul am să vă spun acum regulile simple și foarte puține ale acestuia. În primul rând trebuie să știți că testul vă dezvăluie (dacă nu o știați deja) problema voastră interioară. Dacă vă ajută cu ceva, la mine chiar a mers, deși nu i-am dat prea multe credite în timp ce i-am citit regulile și-am urmărit într-o fotografie cum l-a făcut respectivul. Reguli:

1. Fii SINCER – adică scrie ceea ce gândești cu adevărat!

2. Scrie în coloană 16 cuvinte ce-ți vin pur și simplu în minte.

3. Cuvintele ce le-ai scris unește-le 2 câte două cu câte o acoladă și în dreptul acoladei scrie un alt cuvânt. (ex: 1 cu 2; 3 cu 4.. etc).

4. Apoi continuă procedura până ajungi la un singur cuvânt rezultat.

4 reguli SIMPLE, nu? Acum la treabă și voi :). Pentru că eu am făcut testul și a trebuie să scriu un articol cu ce mi-a ieșit mie, poftiți o poză mai  jos :).

DSCF4915

No, rezultatul îi bun la mine… Întrebările chiar sunt o problemă interioară și existențială. Mereu îmi pun întrebări: asupra oamenilor ce-i cunosc, asupra a ceea ce urmează să fac ori asupra a ceea ce am făcut. Sunt curioasă vouă ce vă iese? Așa că ăștia ce aveți bloguri vă provoc să faceți testul 🙂

Iar acum, într-un final vă voi bate la cap și cu o melodie 🙂

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky :)!

sursă youtube ( user systemofadownVEVO )

În lumea cărților

Ok, se pare că și azi de dimineață avem parte de o leapșă despre cărți, preluată de la draga de Simona. În timp ce voi citiți această leapșă eu mă pregătesc moral și spiritual de o lucrare la istorie 🙂 Dar, să lăsăm asta la o parte și să vorbim despre cărți, că despre asta-i leapșa… așa că gata cu toate cuvintele inutile și în afara ei.

gallery_enlarged-gwyneth-paltrow-vogue-07092010-04

1. Când faci o pauză de la citit, folosești un semn de carte sau îndoi un colț de pagină?

Clar, folosesc un semn de carte. Nu suport să îndoi cărțile ori să scriu pe ele ori să le fac orice altceva. Țin la cărți nespus de mult, pentru că sunt o valoare atât materială cât și spirituală :).

2. Ai primit în ultimul timp o carte? Dacă da, care a fost aceasta?

Pffff…. persoanele care mă cunosc cu adevărat știu că o carte în dar e cel mai valoros cadou, pentru mine 🙂 și cum sunt destule persoane care mă cunosc, da, am primit o carte în ultimul timp, de fapt mai multe, iar una dintre ele este o enciclopedie ”Dincolo de limitele cunoașterii”, iar predecesoarea ei a fost tot o enciclopedie ”Enciclopedia Gale fenomenelor neobișnuite și inexplicabile”, asta că tot mă fascinează pe mine chestiile astea :).

3. Citești în baie?

Ahahahah…. DA :D. Când învăț. E liniște și pace: nu laptop, nu televizor, nu geam imens către stradă.

4. Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Dacă da, despre ce?

Hmmm da… de multe ori :). Despre ce, nu știu exact.. probabil aș scrie ce mi-ar trece prin minte în momentul respectiv, tot felul de amintiri, trăiri.. și ca să fie o carte bună le-aș scrie puțin înflorite :).

5. Care este cartea ta preferată?

Hmmm… și eu mă întreb asta.. și nu, nu găsesc un răspuns. Toate cărțile îți găsesc un loc, undeva în sufletul și mintea mea, unele găsesc un loc mai spațios, altele mai puțin spațios. Totul e relativ.

6. Îți place să recitești unele cărți?

NU!!! Dar îmi place să recitesc propriile recenzii ale cărților, ori propriile rezumate sau fișe de lectură, ca să îmi mai reamintesc, când uit :).

7. Ce părere ai de o întâlnire cu autorii cărților pe care le apreciezi și ce le-ai spune?

Nu știu ce le-aș spune.

8. Îți place să vorbești despre ceea ce citești? Cu cine?

Da, normal, îmi place să împărtășesc cu alții ceea ce citesc. Îmi place să împărtășesc impresii, păreri… dar și când o fac… nu mă mai opresc :). Cu cine? Cu cine apuc și e dornic să fie plictisit.. ori poate interesat de ceea ce spun :).

9. Care sunt lucrurile care te determină să alegi o carte anume?

O să vi se pară ciudat, dar am să vă spun scenariul alegerii cărților: Sunt într-o librărie, oricare, mare sau mică. Mă plimb printre rafturi și citesc titluri uitându-mă atent la coperți. Dacă titlul și coperta mă atrage citesc rezumatul de la sfârșit. De obicei nu mă înșel asupra cărților ce le aleg așa. Nici un conținut nu m-a dezamăgit. Păcat că la persoane nu funcționează așa :). But.. life sucks… iar aici era vorba de cărți, DOAR de cărți!

10. Care crezi că este o “lectură obligatorie”, o carte pe care toată lumea trebuie să o citească?

Meh.. cea de la școală e obligatorie.. însă în rest nu cred că ceva e obligatoriu.. fiecare trebuie să citească ce simte când simte. Spre exemplu eu, din cauza numelui, nu doream să citesc nicicum ”Mizerabilii”, acum peste noapte, brusc după ce am văzut filmul englezilor despre francezi, m-am răzgândit :).

11. Care este locul tău preferat pentru lectură?

Sunt multe locuri: în șezlong lângă sobă, la umbra unui copac pe-o pătură, într-un balansoar sub cerul liber, într-un hamac, în pat, pe covor :). Oriunde te simți bine cu o carte în mâini 🙂

12. Când citești, asculți muzică sau preferi liniștea?

Da, obișnuiesc să ascult muzică… ceva la pian :).

13. Ai citit cărți în format electronic?

Da, atunci când nu le-am găsit repede altfel. Și deși nu sunt adepta cărților în format electronic, acum consider util un e-book  în vacanță, unde nu poți lua atâtea cărți cât ți-ai dori.. pe când într-un e-book, încap mii :).

14. Citești numai cărți cumpărate sau și cărți împrumutate?

Hmm, de împrumutat împrumut cărți pentru proiectele de la școala, la română.. dar așa, îmi place să îmi cumpăr cărțile, să fie ale mele :).

15. Fă un top 5 al celor mai bune cărți/serii pe care le-ai citit vreodată:

Nu pot să-l fac. Nu sunt doar 5 demne de acest top.. sunt zeci 🙂

Cam atât cu leapșa mea. Dacă v-a plăcut, vă invit, pe care vreți, să o preluați. Iar acum , în final, vă propun o melodie.

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky :)!

sursă youtube ( user veseliesinecaz )

Life in pictures – Paris… douce Paris

Am ajuns la cele de mai jos, cu greu. Cu greu am răzbit printre miile de momente plăcute din acea vreme, dar tot cu greu am ajuns și la ele. Aproape că nu-mi mai aminteam de ele, de anumite persoane, de anumite locuri. Și probabil, nici nu mi-as fi amintit dacă nu aș fi dat peste o poezie a lui Goga, numită ”Paris”.  Am citit-o și-am pătruns în interiorul ei dar și al lui, al orașului și-al tuturor acelor clipe petrecute ziua și noaptea pe străzile-i întortocheate. Ah… ce amintiri… și ce plăcute sunt :). Parcă acum aș alerga către primul autocar să mai plec o dată, într-un circuit al Europei, frumoasa Europă. Dar, cum nu ne putem aglomera aici și nu putem trece prin toate orașele vizitate de mine într-o singură seară, astă-noapte vom poposi la Tour Eiffel, în Paris 🙂

Pentru început, poftiți poezia 🙂

Parisu-și urlă vasta nehodină
Și fără somn se zbate vinovatul...
E noapte-n jur, de-a lungul și de-a latul,
De vin, de glume și de-amoruri plină.
Durerile și-au amuțit oftatul,
Mor visurile sugrumate-n tină,
Scăldat în râs, în aur și-n lumină,
Pe uliți trece hohotind păcatul...
Drumeț, străin din țări îndepărtate,
Eu mă strecor prin putreda cetate,
Când după nori mijește aurora...
Prin boltituri de arouri triumfale,
Văd turnurile vechei catedrale,
Ca două brațe blestemând Gomora...
 

Octavian Goga – Paris

Iar acum, să poposim, după cum am zis, la baza turnului Eiffel 🙂

Eiffel-Paris-Dana2

Și ca să meargă mai bine cele două de mai sus, na poftiți și la o melodie, franțuzească, că nu se prea poate altfel 🙂

sursă youtube ( user Claudia Suteu )

Acu, m-am gândit și răzgândit asupra unui colaj de filmulețe cu locurile prin care chiar eu am pășit, dacă să vi-l împărtășesc ori nu și vouă. Dar pentru că azi nu sunt egoistă, vi-l las și pe acela aici și sper să nu vă plictisească :).

sursă youtube ( user GlobeTrotterAlpha )

Vă anunț, de asemenea, că acesta este doar un vagon din trenul lui Costin. Pe toate, înșirate le puteți găsi în secțiunea Life in pictures.

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky :)!

Life in pictures – Adio

E 00:00 și e duminică. Ca atare avem un alt ”episod”, ca să-i zic așa, din Life in pictures, găzduit după cum bine știți deja de Costin. M-am gândit ca și de data aceasta să combin cele 3 secțiuni de poezie, fotografie și muzică, că data trecută tare am văzut că v-a plăcut tuturor rezultatul produșilor mei de reacție. Sper ca și de data aceasta să aibă un impact la fel de mare ori mai mare asupra celor ce veți citi versurile următoare, veți admira fotografia și nu în ultimul rând melodia. Știu că vă așteptați să urmeze ceva dramatic și pentru unii din voi chiar o să fie dramatic, însă pentru mine una versurile următoare nu sunt deloc dramatice, ele pur și simplu doar sunt și trebuie tratate ca atare, aparținându-i unui mare poet. Și dacă veți vrea să mă contraziceți și să-mi spuneți că poetul le încarcă cu o oarecare valoare dramatică, da aveți dreptate, însă eu m-am referit strict la mine :). Iar acum, alegerea lor.. ei bine alegerea lor a fost întâmplătoare: am luat cartea de poezii și-am deschis-o, unde s-a nimerit veci citi mai jos 🙂

Have fun,

Pishky :)!

Pentru că doar în scris ai curaj să spui cu adevărat adio, o poezie :)!

De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.

De astăzi tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei

Mă lasă.

Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt și de scântei
Din stele,

Când degerând atâtea dăți,
Eu mă uitam prin ramuri
Și așteptam să te arăți
La geamuri.

O, cât eram de fericit
Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniștit
De lună!

Și când în taină mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
Femeie!

Din a lor treacăt să apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.

Căci astăzi dacă mai ascult
Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.

Și dacă luna bate-n lunci
Și tremură pe lacuri,
Totuși îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei dentâi
Eu n-o voi mai privi-o…
De-aceea-n urma mea rămâi –
Adio!

Mihai Eminescu – Adio

Și pentru că el e cel ce ne spune în fiecare seară adio pentru a reveni în viața noastră cu un alt început, o poză 🙂 !

DSCF4684M

Și ca cele 2 de mai sus să se îmbine perfect, o melodie… pian, că tot am zis ieri că-mi place 🙂 !

sursă youtube ( user lollocompo )

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Românica noastră dragă :)

Acesta nu o să fie un post aspru asupra României, pentru că de data aceasta nu am să mai vorbesc despre oamenii ce o locuiesc și-au nenorocit-o pe săraca țară și o pun mereu într-o lumină proastă atât în fața celorlalți cetățeni ai ei cât și a străinilor. Astăzi, vă voi arăta o Românie frumoasă ale cărei plaiuri merită să se bucure de tălpile a cât mai multor turiști.

images (2)

Da, avem o Românie tare frumoasă, iar străinii sunt mai conștienți de asta decât suntem noi înșine, doar de aia ”Whild Carpathia” a fost făcută de britanici și multe alte documentare ce le-au realizat despre țara noastră și dedesubturile ei, dar și documentare ce sunt în plan pentru un viitor apropiat. Avem locuri tare frumoase: avem munți, avem câmpii și avem mare, avem și-o deltă. Ce altceva ne-am mai putea dori din punct de vedere peisagistic și geografic? Vă spun eu, NIMIC! Avem toate cele 4 elemente îmbinate perfect, ce creează locuri de vis prin părțile unde încă nu a ajuns tehnologia. Avem castele, avem orașe străvechi și avem și o istorie cu care ne putem mândri (în afară de ce din ultimii ani, desigur). Avem râuri, avem defilee, avem chiar și hăuri de te pierzi în ele cu privirea. Avem obiceiuri străvechi, ce din păcate încep să piară printre nou. Avem specii variate de plante și animale pe tot teritoriul țării. Avem oameni și oameni: oameni ce merită să fie ascultați și oameni ce merită să fie ignorați… dar bine pe ăștia fiecare țară în parte îi are. Avem o limbă frumoasă și o literatură bogată în toate ariile. Avem și multă prostie, ce-i drept, dar parcă asta nu mai e un minus, pe lângă toate plusurile ce le-am enumerat deja mai sus.

Românul însă e prea snob să vadă frumusețea ce-l înconjoară chiar aici, așa că pleacă prin străinătățuri să se plimbe. Nu zic, da e frumos și acolo, foarte frumos, pentru că fiecare loc în parte are propria-i cultură și frumusețe. Dar cum poți tu român să cunoști alte locuri fără să ți le cunoști mai întâi pe ale tale? Și mai ales, cum poți să le critici pe acestea din urmă fără să le fi cercetat măcar cu privirea? Poate dacă românul ar ști câte obiective turistice poate vizita chiar în țara lui, n-ar mai pleca să le cunoască întâi pe cele de dincolo de granițe. Poate dacă ar ști că Mangalia este cel mai vechi oraș locuit permanent din România, iar Castelul Peleș alături de Castelul Huniazilor sunt în top 2 respectiv 6 cele mai impresionante castele din lume, poate dacă ar știi măcar atât și-ar dori să le viziteze. Sau poate dacă ar știi cât de impresionantă e delta? Sau cât de frumoase sunt valurile mării în fiecare anotimp? Sau cât de frumoase sunt crestele munților înzăpezite sub fiecare apus și răsărit de soare? Sau poate dacă ar  ști că Sibiul e capitala europeană? Sau poate dacă ar ști că fiecare oraș în parte ascunde frumuseți și o istorie aparte? Sau poate dacă și-ar coborî ochii asupra fiecărui peisaj din afara orașelor?Sau poate dacă ar știi că anual mii de turiști străini ne calcă pragul? Poate dacă toate astea s-ar întâmpla și am cunoaște câte ceva despre obiectivele turistice, am vizita cu toții România dintr-un capăt în altul 🙂

Așa că, îndemnul meu de azi e:

”Vizitați fraților ROMÂNIA!”

Have fun,

Pishky :)!

sursă youtube ( user StiriBucuresti )

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Un alt cadou cu viteză super sonică!

Încă nu m-am hotărât asupra titlului acestei postări, dar cu siguranță o voi face până la sfârșitul articolului, care nici măcar nu știu cât de mare o să fie. Cert e, că voi veți fi citit deja titlul articolului înainte de rândurile astea, așa că să trecem mai departe la ceea ce am de zis.

DSCF4817

Azi în timp ce le țineam virușilor companie în pat și desigur ei îmi țineau mie, vine mama și-mi spune că am primit un colet de la Arad. Huh!? Arad!? Hmm, dar eu n-am făcut nici o comandă din câte îmi aduc bine aminte și mai ales care să-mi vină de la Arad. Dar ce să și faci… așa-i când dai în boală… capeți și o memorie de scurtă durată :D. Mi-am amintit ulterior că aveam să primesc cadou o revistă în urma unui concurs la care am participat pe blogul unui medicinist, Ovidiu( iar dacă nu îl cunoașteți, un click pe numele lui și se rezolvă 🙂 ), amintire în urma căreia a trebuit să îi explic și mamei de ce am primit acest colet, al doilea colet gratis, primul venind din Cluj (iar mama, apropo, e tare nedumerită asupra faptului că încep să primesc cadouri așa, din simpatie ori pentru concursuri, prin blog… bine e așa din cauza faptului că-i al doilea ce provine din partea masculină, de parcă ar fi al 100-lea). Nu mă așteptam însă ca poșta română să fie atât de rapidă și să-mi trimită coletul într-o zi, din moment ce abia ieri a fost pus la poștă, adică de obicei aștept cel puțin o săptămână să-mi vină vreun colet prin poștă, până să primesc avizul vieții, iar mai apoi încă o zi până să mă pot duce să-l ridic, că de, nu mă pot duce în ziua când primesc avizul din motive necunoscute nici de mine și nici de angajații poștei, pur și simplu nu pot și gata. Iar de data aceasta nu numai că mi-a venit coletul într-o singură zi prin poșta română, dar n-am primit nici aviz. Și nu, nu este vorba de vreo eroare sau ceva de genul, ci dragul poștaș responsabil cu strada mea mi-a adus revista acasă. Cum se face asta, nu știu și nici nu mă interesează, important e că s-a întâmplat așa și că brusc poștașul pe care nu l-am văzut în viața mea și nu-l cunosc, mi-a devenit drag, bine asta pentru că m-a scutit de un drum până la poștă să le văd mutrele acre ale doamnelor de la ghișee, deși cred că și răceala are un merit pentru starea mea euforică :).

Revenind la revistă, a cărei poză ați putut-o vedea puțin mai sus, am răsfoit-o repede după ce am deschis coletul și pot spune așa din câteva priviri că mi s-a părut tare interesantă, dezbătând subiecte de sexualitate, familie, psihologie, educație, sănătate, religie și nu în ultimul rând morală, fiecare având titluri cât mai incitante și captivante. Deși azi aveam în plan să-mi omor microbii cu biologia, fără să-i mai țin la căldurică în pat, se pare că-i voi omorî cât voi putea cu paginile acestei reviste ce are în spate o istorie prin ”vârsta” de 105 ani, apărând pentru prima dată în 1908 după cum scrie pe coperta interioară. Bine, cred că dacă nu aș fi primit-o cadou tocmai din Arad nu aș fi fost atât de încântată de ea, la fel cum am fost încântată și de cadoul de la Călin, pe la care apropo, vă invit să treceți pentru a asculta ceva muzică bună. Vă promit însă că în cel mai scurt timp, îi voi face un review mai amplu asupra a ceea ce îmi va atrage mie cel mai mult atenția din conținutul ei.

***Dacă îți place blogul, dă-i un like pe facebook aici, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

Stupid media is stupid. De la moarte brusc la divorț :)

Am scos televizorul din priză, la propriu … bine nu știu cum ar fi un televizor scos din priză la figurat dar nu mai contează. Probabil vă întrebați de ce am făcut asta. E simplu. M-am săturat ca de atâtea zile să vorbească despre Sergiu Nicolaescu, de moartea lui, de cine a fost, de ce a fost, de ce n-a fost, de copilul nelegitim, despre incinerarea lui și despre toți oamenii de rând ce-i criticau alegere. E alegerea lui fraților, respectați-o… eu spre exemplu vreau să fiu mumificată, NA! Bine, practic nu faptul că s-a discutat despre Sergiu Nicolaescu este problema, problema este că s-a discutat în prostie și că, până acum, nu s-a prea omorât media să-l elogieze constant ori să ne vorbească despre filmele lui sau mai știu eu ce. Dar, așa cum se întâmplă de prea multe ori, după ce moare un om este apreciat, iubit și mai ales cunoscut. M-a indignat să văd atâția oameni indignați la rândul lor asupra incinerării lui, asupra locului unde ar fi urmat cenușa să fie depusă, asupra faptului că avea o nevastă de 35 de ani, iar ei, aceiași oameni (unii), nu-i știau un film ( citez: ”-Cine a fost Sergiu Nicolaescu? -Un om mare! – Dar ce a făcut el? -Nu știu!”), cam așa ceva am văzut eu într-un interviu. Bine, acum, sincer nu știu care au fost mai indignați că n-au știut de soția de 35 de ani ce-i era alături încă de când ea avea 18, media sau oamenii? Dar, sunt 99.9% sigură că ciuda cea mare se găsea asupra celor din media, ce n-au reușit timp de atâția ani să afle un asemenea mare secret de pe urma căruia ar fi mâncat mulți bani și înainte, nu doar acum, la moartea faimosului regizor. M-a indignat să aflu că atâția străini îi cunosc mai bine filmele decât noi, m-a deranjat să aflu că prin alte părți, străine, acestea sunt difuzate mereu, iar ele sunt suport pentru studenții de la actorie din străinătate.

Singurul lucru ce pare a fi bun din toată această mediatizare, ce i-a fost făcută prea târziu, este faptul că mulți, au aflat în acest fel câte puțin despre el. Nu zic că nu ar fi fost cunoscut pentru că aproape oricine asocia numele de Sergiu Nicolaescu cu actorul și atât, dar acum, acum poate au aflat ceva mai mult despre el și nu doar că a fost un simplu actor ci și un mare și renumit regizor, dar asta doar în străinătate. La noi era doar mare și atât, la noi era doar ”periat” atunci când se simțea nevoia, că așa se obișnuiește, în mentalitatea noastră, să se întâmple cu orice persoană, fie ea vedetă ori nu. Un alt lucru bun din această mediatizare s-a întâmplat chiar în orașul meu, în Târgu-Jiu, unde în noapte dintre 4 și 5 ianuarie, la cinematograful ce îi poartă numele, Sergiu Nicolaescu, s-au difuzat filmele regizate de acesta, dar și cele în care doar a jucat, iar astfel atât cei bătrâni cât și cei tineri s-au putut bucura de ele. Păcat însă că momentul a fost înainte stricat de îmbulzeala oamenilor, ca drept dovadă incultura tipică omului din ziua de azi. Din fericire sau din păcate, nici nu știu exact care îmi este sentimentul în această privință, am fost plecată prin munți la acea vreme, așa că nu m-am putut minuna de dorința apărută de nicăieri de culturalizare la cinematograf cu filme ce au făcut istorie prin faptul că intrarea era liberă. De fapt, asta era, intrarea era liberă, așa că de ce să nu ne ducem să ne înghesuim pe gratis ca oile/vacile/boii/măgarii/caprele și alte animale cu creier de dimensiuni mici.

Dar iacătă că această știre cu moartea lui Sergiu Nicolaescu a dispărut brusc din primele pagini ale ziarelor și de prin toate emisiunile de pe la TV, fiind înlocuită brusc în câteva minute cu bomba despărțirii dintre Bănică JR. și Marin. De parcă poporu de asta moare de foame că nu știe despre Marin și Bănică JR…. de asta nu dormim noi liniștiți noaptea că nu știm ce-i în familia lor, ce-a fost, ce îi macină, ce nu-i macină, de ce s-au despărțit, de ce n-au continuat și alte porcării cu care media ne umple nouă creierul în fiecare zi. Iaca așa a murit Sergiu Nicolaescu aproape de tot de pe buzele celor din media dar și ale oamenilor ce acum sunt ocupați să le facă poze prin avion celor doi soți și să le trimită pe la reviste de scandal mediocre din România, demne să fie arse:). Cu despărțirea celor doi, Sergiu Nicolaescu nu a murit doar trupește și sufletește pe Pământ ci și imaginativ din viețile noastre, ale tuturor, sau.. poate doar din a celor dornici numai de publicitate 🙂

Eu, pe mai departe nu am să mă apuc să vă vorbesc despre filmele lui Nicolaescu și despre succesul acestora pe acea vreme în țară și în străinătate, ori succesul lor actual doar din străinătate, n-am să mă apuc nici să vă vorbesc despre viața lui, copilăria lui sau cum a evoluat ca om. Vă spun doar că este gorjean, s-a născut chiar în Târgu-Jiu, a copilărit puțin în Cărbunești, apoi la mătușa sa în Târgu-Jiu, după care în Timișoara, iar în cele din urmă a ajuns la București. Dar atât, mai departe vă invit chiar pe voi să căutați  și să aflați despre el pe net, că-i mare-n toate cele 3 dimensiuni 🙂

sergiu-nicolaescu-tanar_d530172f43

Testu` lu`Einstein

93434191-einstein-tongue_custom-36fb0ce35776dc2d92eda90880022bf48a67e192-s6-c10

Am căutat mult timp testul lui Einstein de inteligență și abia acum, după mulți ani în care am auzit de el însă nimeni nu știa să îmi spună toți pașii în ordine, am dat chiar eu de el într-o carte de psihologie. L-am citit cu atenție de la cap la coadă de vreo trei ori, m-am încurcat tot de atâtea ori, pentru că de fiecare dată când citeam, fiind multe propoziții/pași de urmat nu reușeam deloc să țin minte toate detaliile date de fiecare propoziție în parte. Așa că dacă nu am reușit totuși din prima, nici din a doua și nici din a 3-a încercare direct în minte, am luat fiecare propoziție și îi notam schematic detaliile pe o foaie ( o să vedeți cum puteam face asta chiar din propoziții ). Astfel luând-o ușor pe pași și reanalizând pașii anteriori să fiu sigură că nu am pierdut nici un detaliu, am reușit într-un final să rezolv testul și să aflu răspunsul corect, timpul nu vi-l spun să nu vă sperii pe unii că a fost prea repede ori pe alții că a fost prea mult, însă am să vă spun că dacă vă alocați suficient timp și suficientă atenție pe parcursul unei zile veți reuși cu mare ușurință să-l rezolvați. După ce l-am rezolvat și mi s-a părut aproape imposibil, m-am uitat iarăși peste propoziții și mi s-a părut atât de simplu și de banal… importantă este atenția și răbdarea.

Acum, nu am să vă mai răpesc timpul cu prea multe cuvinte despre testul ce a fost inventat aproximativ acum 100 de ani ci am să vi-l propun spre rezolvare alături de un creion, niște culori și o foaie de hârtie. Aștept răspunsurile voastre, rezolvările voastre și felul cum ați gândit :). Sper să nu vă dea prea multe bătăi de cap dar să fie suficiente încât să vă stârnească motivația și dorința de a-l duce până la capăt.

strange-albert-einstein

Iacătă testul 🙂 … Ia să vedem acum care sunteți inteligenți pe aici?

  1. Există 5 case, fiecare de altă culoare.
  2. În fiecare casă, locuiește o singură persoană, fiecare de altă naționalitate.
  3. Fiecărui locatar al fiecărei case îi place o anumită băutură, fumează o anumită marcă de țigări și are un anumit animal de casă.
  4. Niciuna din cele 5 persoane nu bea aceeași băutură, nu fumează aceeași marcă de țigări și nu are același fel de animal de casă.
  5. Britanicul locuiește în casa roșie.
  6. Suedezul are un câine.
  7. Danezul bea ceai cu plăcere.
  8. Casa verde se află în stânga casei albe.
  9. Locatarul casei verzi bea cafea.
  10. Persoana care fumează Pall Mall are o pasăre.
  11. Locatarul care locuiește în casa din mijloc bea lapte.
  12. Locatarul din casa galbenă fumează Dunhill.
  13. Norvegianul locuiește în prima casă.
  14. Fumătorul de Malboro locuiește lângă cel care are o pisică.
  15. Locatarul care are un cal locuiește lângă cel care fumează Dunhill.
  16. locatarul care fumează Winfield bea cu plăcere bere.
  17. Norvegianul locuiește lângă casa albastră.
  18. Germanul fumează Rothmans.
  19. Fumătorul de Malboro are un vecin care bea apă.

Cine este proprietarul acvariului cu pești?

Acesta de mai sus este testul care este cum nu se poate de ușor. peste fix o săptămână am să fac un update acestui post în care am să spun răspunsul testului cu fiecare casă cine locuiește ce naționalitate are locatarul, ce fumează și ce animal de casă are 🙂 Însă până atunci vă las pe voi să vă puneți creierele la contribuție și să gândiți că doar de aia le aveți 🙂

Toate cele bune și baftă în gândire :)!

Einstein-Intuitive-1024x819

Our Home, Earth!

Ieri seară am văzut un film pe PROTV despre istoria Wushu-ului, interesant, frumos, insuflând dreptatea printre telespectatori, puterea de concentrare și mărinimia unui om. un film a cărei recenzie voiam să o fac astăzi, însă m-am răzgândit, când, după ce s-a terminat filmul respectiv mi s-a recomandat să văd un documentar pe nume ”Home”. Ce m-a convins să-l văd din prima? Convingerea cu care mi-a spus ”pe mine m-a marcat acel documentar!” Așa că la ora 12 jumătate noaptea, după ce Dolcele mi-a afișat un anunț mare în locul a ceea ce a fost odată PROTV la TV cum că nu va mai fi difuzat și bla bla bla, m-am pus frumos pe laptop și am ”search-uit” după respectivul documentar. L-am găsit repede pe youtube și pe filelist, însă după multe cugetări am decis să-l downloadez fain frumos în laptop, însă vouă am să vă las ceva mai jos documentarul de pe youtube despre care vă voi vorbi puțin mai jos, într-o scurtă recenzie ce cred eu că va fi destul de atractivă încât să vă facă să-l urmăriți interesați de ceea ce veți vedea și veți auzi.

home_title-card

Vă provoc la 2 ore de relaxare printre imagini captate de sus. Vă provoc la o călătorie în jurul Pământului și ecosistemelor sale, printre importanța viețuitoarelor și a plantelor. Vă provoc să descoperim împreună legătura dintre mineralele din sol și praful stelar, cum s-au format prima dată apele acum vreo 4 miliarde de ani, cum și de ce au apărut copacii, ce au format cochiliile anumitor specii și cum ne încântă  acestea în prezent, cum a influențat omul în ultimii 200.000 de ani formarea Pământului de peste 4 miliarde de ani, ce a distrus și ce a îmbunătățit prin prezența sa, omul fiind considerat singura specie ce a cucerit un întreg Pământ, lucru ce nu a fost reușit în aproape 4 miliarde de ani de nici o altă specie, fie ea animală sau nu. Documentarul, este unul educativ, plin de curiozități ale lumii ce a fost și a stat de fapt la baza formării noastre, cei ce suntem acum. Este relaxant și ușor de urmărit, pe fundal de muzică clasică dar și melodii specifice anumitor zone cum ar fi zona indiană, combinația dintre peisajele rare, melodii dar și cursivitatea povestitoarei făcând combinația fatală într-un astfel de documentar, alunecându-ți lin prin nervul optic și canalul auditiv, combinându-se în senzații minunate pe cortex. Vă provoc să vă plimbați din fața calculatorului prin spațiul aerian către fiecare loc al Pământului, către mlaștini încă virgine, către râuri secate, păduri încă în rădăcini dar și păduri defrișate. Vă invit să descoperim împreună motivul principal al încălzirii globale și efectele acesteia și cum se face că bariera de corali, frumoasa barieră de corali din Oceanul Pacific a început să… dispară. O călătorie virtuală, din fața monitorului timp de 2 ore printre atâtea frumuseți vă încarcă bateriile cât o vacanță de vis în… Caraibe!? Da, cred că este exemplul cel mai bun.. și poate că această călătorie virtuală vă oferă mai multe decât o excursie de mii de euro/dolari/lire în Caraibe ori alte insule costisitoare :). Descoperiți minunata lume a viețuitoarelor și plantelor și de ce este cea mai importantă veriga sol-aer-apă-viețuitoare-plante de pe Pământ și sursa principală de energie și viață și cum tot ce a fost stă la baza a ceea ce este  și ce va fi. Un documentar în care suntem învățați să chibzuim asupra a ceea ce avem moștenire de miliarde de ani, asupra importanței vieții însuși Pământului și a tot ceea ce există prin el și pe el :).

Toate cuvintele de mai sus nu reprezintă nici măcar 0.0001% din ceea ce documentarul de mai jos va avea de oferit prin imaginile și muzica sa! Vă doresc vizionare plăcută.. și.. pe mâine :)!

sursă youtube ( user homeproject )

Goji – important în medicină

De curând am auzit o discuție despre niște arbusti goji. Cum se plantează, în grădini ori chiar și în ghivece. Personal până acum câteva zile habar nu aveam că așa ceva există. După nume, mă gândeam că cine știe ce ciudățenii or fi și că sunt niște bani investiți aiurea în aceste plantații profitabile totuși. Pentru că nu știam nimic și mi s-a părut interesant faptul că fructele acestuia sunt benefice pentru sănătate, m-am apucat și am căutat pe net despre el. Din păcate nu am găsit articole decât în germană, chineză, prea puține în română și acelea fiind despre cum se îngrijește acest arbust și despre cum se poate planta și unde. Dezamăgitor, mă așteptam să găsesc ceva curiozități despre el.. dar.. nimic. Dar, după cum mă știți sunt o fire ce nu se prea dă bătută atunci când acea curiozitate e de nestăpânit, așa că am continuat cu cercetările și căutările mele peste tot, pe unde am putut și până la urmă am reușit să aflu câte ceva ce m-am hotărât să vă împărtășesc și vouă.

Goji este o plantă ce provine din Asia, China, unde în prezent se găsește și cea mai mare plantație cu arbuști Goji, peste 45 de milioane de astfel de plante. Arbustul poate atinge până la 3 m atât lungime cât și lățime, iar fructele acestuia sunt bine cunoscute în medicină fiind considerate cel mai bun detoxificator din lume, dovada fiind faptul că locuitorii din zona plantației ce consumă aceste fructe trăiesc în medie pe puțin 100 de ani. Fructele Goji sunt de o culoare roșie, ele fiind folosite sub formă de fructe uscate producându-se suc natural de goji, vin de goji, oțet de goji, ulei de goji, gem de goji și altele. Proprietățile medicinale ale plantei se spune că au fost descoperite de către chinezi în urmă cu vreo 6000 de ani, medicii din China neputând să renunțe la folosirea acestor fructe în anumite tratamente chiar și în ziua de azi deoarece aceste fructe au proprietatea de a proteja celulele și a preveni îmbătrânirea acestora. În timpul dinastiei Ming ( 1368-1644) a fost scrisă prima carte despre aceste fructe și importanța lor în medicina naturistă. Spre exemplu:

  • datorită conținutului mare de caroten, ajută la îmbunătățirea circulației sângelui în ochi;
  • datorită conținutului de molecule bioactive, ajută la întărirea sistemului imunitar, reglează ponderea de celule albe din sânge și protejează corpul împotriva virușilor;
  • conține cea mai mare cantitate de vitamina C dintre toate fructele existente în lume;
  • reduce zahărul din sânge;
  • previne tensiunea arterială ridicată;
  • câteva fructe de Goji pe zi, ajută corpul să producă mai multă energie;
  • proprietățile acestuia ajută în lupta împotriva cancerului, iar chinezii studiază metode de combatere a cancerului cu aceste fructe;
  • studiile au arătat că este bun pentru ficat și rinichi;
  • întărește mușchii și oasele;
  • este bogat în minerale și substanțe nutritive cât și vitamine;
  • protejează pielea împotriva radiațiilor solare;
  • stimulează procesele de descompunere a grăsimilor;
  • scade nivelul de colesterol;
  • previne Alzheimer-ul.

Cam atât a fost ceea ce eu am putut afla de pe la cunoștințe, din tratate medicinale și de pe câteva siteuri chinezești.. noroc cu google translate că m-a ajutat să traduc cât de cât :).Mai jos, am să vă las niște poze cu fructele goji dar și cu planta goji.

Toate cele bune până data viitoare.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Despre oameni și generația de azi

book

Urăsc oamenii inculți din jurul meu. Da, pur și simplu îi URĂSC ( calm.. nu pe toți 😀 )! De ce? Ei bine, astăzi am avut o discuție tare interesantă cu o persoană mai mică cu vreo 2 ani ca mine care susținea sus și tare că voturile se numără în felul următor: din jumătate în jumătate de oră se deschid urnele se numără voturile și se trimit update-uri cu cate voturi sunt pentru fiecare 🙂 ! Chestia asta m-a amuzat tare mult și da, poate că e păcat că m-a amuzat faptul că un copil ce a ajuns în clasa a 11-a crede așa ceva. Adică logic e ilegal ca așa ceva să se întâmple , urnele acelea până la terminarea intervalului de votare sunt sigilate. Apoi se pun frumos în saci și se trimit la numărat :), numărătoarea având loc din noaptea respectivă până târziu în zi. M-am chinuit minute în șir să îi explic acestea însă nu am avut efectiv cu cine. Într-adevăr ceea ce se trimite din jumătate în jumătate de oră sunt statistici cu cei care au fost la vot, adică câți oameni au mai votat în ultima jumătate de oră în nici un caz ce a votat fiecare :)! Iar ceea ce s-a văzut la TV la ora 21:00 în momentul în care s-au închis secțiile de votare au fost sondajele de-a lungul campaniei electorale :).

Trecând mai departe la un alt subiect, cu aceeași persoană, pot să vă spun faptul că urăsc oamenii ce pun etichete, din punct de vedere al frumuseții și nu numai, pe oameni. Deci, după această persoană, nu contează cât ești de deștept și ce capacități ai și ce poți face, dacă ești urât/ă pa și la revedere nu ai nici o șansă să fi angajat: ”Adică, cum să angajezi o urâtă sau un urât.. bleaah NU!” . Iar ceea ce este mai grav, nu este faptul că există astfel de păreri, ci că o astfel de persoană din generația asta de 16-20 de ani, cândva o să aibă un cuvânt de spus în țara asta ori ca și cetățean ori poate ceva mai mare, oameni ca ăștia ne vor conduce. Oameni ca ăștia se plâng că țara o duce prost, iar ei au astfel de frustrări despre cum arată omul și nu despre ce are în cap. Mai bine, dragi tineri din generația mea, ați avea frustrări cu cât de proști suntem, câtă cultură avem fiecare în anumite domenii fie ele și politice ( să afirmi astfel de prostii mi se pare… te lasă pur și simplu fără cuvinte), mai bine ați avea frustrări cu câte știți voi față de o persoană mai urâtă. Încep să cred că cei care ne critică generația, au dreptate. Majoritatea suntem o generație de ratați. Și da nu văd o rușine în a recunoaște asta :). Nu cred că e o rușine să recunoști categoria din care faci și tu parte, cred că e dovadă de maturitate și înțelepciune. Da, FAC PARTE, dintr-o generație majoritară fără cultură și principii, o generație ce crede că fericirea stă în țigări, droguri și multă băutură. O generație pentru care Eminescu e un fraier ce a scris niște poezii, Creangă.. se plictisea pe creanga lui și s-a gândit să ne zică nouă asta.. iar Cantemir… stați ce-a fost ăsta.. de fapt stați Cantemir a existat? Da .. dintr-o astfel de generație fac parte, o generație care dacă ar fi plătită la cât de mult fumează, se droghează, se îmbată și judecă pe alții înainte să se uite la ei.. pf… am fi cu toții miliardari ! Și da, am ajuns să nu îi mai condamn pe cei ce ne critică, pentru că ei, într-adevăr au avut o generație de mii de ori mai bună ca a noastră.

Mă chinuiam să îmi amintesc cum a început discuția din paragraful de mai sus… și după lungi încercări mi-am amintit. După discuția cu voturile a spus ” bine.. bine.. fie cum zici tu.. eu oricum mă bucur că la noi a ieșit Ponta ca e mai frumos ca Diaconescu, adică.. zic că.. dacă te duci undeva într-o țară străină trebuie să ai și tu o față cu care să te prezinți. ”. Da. Adevărat. Țara arde și baba se piaptănă. Adevărat. Popoarele civilizate, atunci când le treci pragul numai la frumusețea ta se uită! Eu, te contrazic… popoarele civilizate, atunci când le calci pragul te studiază, îți testează capacitățile tale mintale și de ce ești în stare, te testează ca și mod de gândire și ca ce mai vor mușchii lor, dar în nici un caz cât ești sau nu de frumos/oasă, pentru că ei, spre deosebire de noi, au nevoie de oameni care să-i ajute în prosperitate și nu ca noi de tute frumoase care doar să fie prezentabile și să ne coboare țara undeva MUULT sub nivelul 0. Ei așteaptă oameni care să aibă un cuvânt de spus, inteligenți, pentru ei nu contează aspectul fizic, pentru ei contează aspectul interior și ceea ce ai în cap. Degeaba ești un om frumos dacă ești javră pe dinăuntru, le fel cum degeaba ești un om deștept dacă ești javră pe dinăuntru și încerci să furi pe toată lumea. Adevărat.. un trio perfect ar fi :inteligent, frumos și bun la suflet. Însă asta înseamnă perfecțiune, iar noi nu suntem capabili să o atingem, așa că fiecare avem lipsurile noastre :). Mereu se vor găsi oameni unii mai inteligenți ca alții, unii mai frumoși ca alții, unii mai proști ca alții.. mereu.

Păcat.. păcat că ne-am pierdut și ultimul strop de onoare din noi și ne lăsăm ghidați de societate. Păcat că nu mai avem principii, păcat că lăsăm aspectul să primeze în fața inteligenței.. tocmai de asta suntem unde suntem și părere mea este că nu avem nici un motiv să ne plângem de milă. Ne merităm din plin soarta, pentru că ne lăsăm conduși ca fraierii de persoane cu astfel de mentalități. Pentru că nu ne croim viața după propriile principii sănătoase. EU personal urăsc politica. Tocmai pentru că nu știe decât să aducă ură în rândul oamenilor și pentru că oricare politician ajunge undeva sus fură. Da, fură pentru că așa ne este regnul din punct de vedere genetic. Ne luptăm cum putem să ne fie nouă bine, fără să ne pese de chinurile groaznice prin care trec ceilalți 🙂

Pentru tot ce am spus mai sus, am să vă las mai jos o melodie, ce am ascultat-o chiar în timp ce scriam acest post și s-a potrivit perfect cu contextul meu. Eu cred că ar trebui să o ascultăm cu toții cap coadă și să tragem o concluzie din versurile ei. Să ne recăpătăm onoarea și modul corect de a gândi. Să lăsăm frustrările la o parte și să ne gândim cât rău provocăm în spatele nostru doar să ne fie nouă bine. Ar trebui să mai punem mâna pe o carte, să învățăm ceva și abia apoi să avem tupeul să deschidem gura 🙂

Baftă copilași din generația mea! Nu respirați naibii aerul degeaba !

sursă youtube ( user OkapiSoundOfficial)

1 Decembrie …

… O altă zi, un nou început. Eu una nu sunt o fire patriotică, pentru că societatea nu asta m-a învățat să fiu, așadar pentru mine, ziua de 1 decembrie reprezintă doar începutul iernii. Poate ar reprezenta și Ziua Națională, dacă măcar în această zi s-ar uita de partidele politice, de credință și de culoarea pielii, dacă 1 Decembrie ar însemna doar ROMÂNIA, cu oamenii ei, cu locurile ei, cu peisajele ei! Însă nu, azi e o altă zi pentru partidele politice, o cursă între care aduce cei mai de seamă artiști, între care a organizat cea mai frumoasă paradă ori care partid a decorat mai frumos orașul, ori care a dat mai multe găleți, fulare, mănuși, ouă, făină, zahăr și alte cele.

De 1 Decembrie ar trebui să ne gândim doar la anul 1918 și la cei ce și-au dat viața ca noi să avem o țară unită, la cei ce au ținut cu dinții și de ultima bucățică de pământ cuvenită, la cei ce acum probabil să răscolesc în mormânt când văd de acolo de unde or fi ce au făcut urmașii lor cu țara asta.

1-decembrie-dezbateri-libere-20071

Eu, nu sunt mândră de ceea ce înseamnă România cu oameni, eu sunt mândră de ceea ce înseamnă România fără oameni, sunt mândră doar de frumusețile pământului ei. Sunt mândră de flori și miresmele lor, sunt mândră de munți, de dealuri, de văi și de minunățiile lor, sunt mândră cu râuri și fluvii, cu marea și delta. De oameni nu pot fi mândră. Oamenii sunt răi, meschini, urâți la suflet și la minte, invidioși, egoiști și plini de ură. Oamenii sunt dornici de a avea cât mai mult, de a-i călca în picioare pe ceilalți. Oamenii nu mai au sentimente, oamenilor nu le mai pasă. Cum aș putea fi mândră cu o astfel de majoritate? ( pentru că trebuie să recunoaștem că există și oameni ce ne-au ridicat țara în fața celorlalți, oameni de care da, sunt mândră, oameni precum: olimpicii, scriitorii, cântăreții buni ș.a.)

Voi în ce fel sunteți mândrii de România?

sursă youtube ( user traluluable)

Elekes Levente

Nu știu câți ați auzit de el ori câți îl cunoașteți deja, ori câți nu! Tocmai de aceea am decis ca postul de astăzi să fie despre el, să-l cunoașteți și voi. Până azi nici eu nu-l cunoșteam. Știam că undeva în lume mai există tipi și poate și tipe care gândesc ca el, însă nu toți au curajul să-și expună ideile și concepțiile asupra a tot ceea ce ne înconjoară, așa, în văzul tuturor. Pe Levente, sau Levi, l-am cunoscut azi, din întâmplare, în timp ce dădeam de scroll pe facebook și am dat de un share pe youtube al ultimului episod din emisiunea lui( Friends Show ), un episod ce aduce în discuție subiectul ”școală” sub o altă formă, mult mai interesantă, însă despre asta nu am să vă spun nimic, ci am să vă las pe voi să descoperiți la sfârșitul articolului în video-ul ce îl voi plasa aici 🙂 .

Dacă nu am să comentez în nici un fel video-ul de mai jos, am să vă spun însă că tipul, adică Elekes Levent, este un adolescent de 18 ani, carismatic, care are ceva de spus și este foarte convingător. M-am uitat de curiozitate la acest video, urmând să fiu apoi cuprinsă de interes, din ce în ce mai mult interes asupra subiectelor pe care le propunea. După acest prim video, i-am urmărit toate episoadele emisiunii și pot spune că felul de a vorbi și de a expune fiecare problemă m-a încântat și mai mult. Rar adolescenți ca el, cu capul pe umeri, care gândesc mai mult decât pentru aparențe și care încearcă să-i facă și pe alții să gândească într-o manieră corectă și educativă. Cred că emisiunea lui ar trebui să fie și la TV, cred că așa ceva ar trebui să fie pe la TV, nu ce face X și Y cu A și B 🙂 .

Există persoane cărora le-am trimis link-ul și le-am vorbit foarte entuziasmată despre ceea ce eu am văzut și mi-au spus ”Ești nebună!”. Ei bine eu una nu mă consider nebună, mă consider o persoană dornică de ceva interesant, educativ, să cunosc persoane care au ceva de spus, de arătat și de demonstrat, CEVA BUN!! Personal, cunosc N persoane care nu au absolut nimic de zis, dar care încearcă să zică ceva, fie și un lucru prost. Păcat. Ar trebui să îl ia ca exemplu pe tipul de mai jos ( but, asta este doar părerea mea ! ). De asemenea mi s-a mai spus că ”oricine poate să spună ceea ce spune puștiul ăla”. Hmm…. mno! Chiar nu. N toți pot gândi așa, nu toți pot expune astfel de subiecte, pentru că lor nu le stă mintea la astfel de subiecte, așadar, nu oricine poate propune astfel de subiecte.

Acum, gata cu ”vorbăraia” scrisă, să trecem la filmuleț. A.. și nu în ultimul rând… pe Levi îl puteți găsi AICI ( Facebook) și AICI ( Youtube), asta dacă sunteți cu adevărat interesați de subiecte care chiar merită 🙂 .

Până data viitoare, vă transmit salutări de la Târgu Jiu și toate cele bune!

sursă youtube ( user StudioB2kBS)

 

Culturalizare cu Fibonacci

Câți dintre voi știți câte ceva despre Fibonacci? Ai AI AI AI? Nu mulți… da știu… Nici eu nu știam multe chestii până azi. Știam că e pur și simplu un matematician ce nu a avut de lucru și a descoperit o serie de numere stupide ce au un algoritm în informatică, algoritm ce trebuia ca eu să îl învăț și atât. Cine a fost Fibonacci și ce a făcut el mai mult de atât, sincer, nu m-a interesat niciodată. Însă miercuri, la ora de informatică, discutând despre algoritmul lui Fibonacci, toți fiind sfinți datorită neștiinței noastre sau mai bine zis uitării cu timpul a algoritmului din informatică, am fost întrebați ce știm despre Fibonacci! Ce a făcut el? Cine a fost el? Ce-i cu numărul și proporția de aur ( Huh… ce-or mai fi și astea? :-s ) ? Ce importanță are numărul lui Fibonacci în natură ( pe bune? seria aia enervantă de numere are vreo importanță în natură, în afara faptului că ne stresează pe noi în timpul școlii? )? Ei bine.. da, are o importanță, iar eu am fost cu totul fascinată de seria lui FIbonacci după ce mi-am făcut ( în mod conștincios, ca de fiecare dată) tema la informatică, adică un referat despre tot ceea ce înseamnă Fibonacci și seria lui infinită de numere, cu tot cu numărul ”phi” și zecimalele lui infinite.

Astfel mai jos, am să vă fac și vouă cunoscute cele ce eu le-am aflat despre acest italian Fibonacci, despre importanța numerelor lui în tot ceea ce ne înconjoară, despre proporția numerelor, despre dreptunghiul de aur.
( proiectul e power point, așa că aici vă voi prezenta fiecare conținut al slideului)

Fibonacci

Numerele de aur

Fibonacci – omul

•Leonardo Pisano Bigollo, este numele adevărat, fiind cunoscut și sub numele de Leonardo of Pisa, Leonardo Pisano, Leonardo Bonacci, Leonardo Fibonacci. Născut în 1170, a murit în 1250, la vârsta de 80 de ani.

•În amintirea oamenilor din epoca modernă și contemporană a rămas cunoscut ca fiind cel mai talentat matematician al Evului Mediu, prin răspândirea sistemului numeral hindus-arab în publicația sa din 1202, Liber Abaci ( Cartea Calculului), în care a folosit șirul ce îi poartă numele pentru a explica cele scrise.

•Datorită tatălui său Guillermo ce a fost consultant pentru Pisa, Leonardo încă de mic a călătorit cu tatăl său pentru a-l ajuta, astfel, având posibilitatea de a învăța despre sistemul numeral hindus-arab. Descoperind faptul că matematica cu cifre hindus-arabe este mai simplă decât cea cu cifre romane, Leonardo a călătorit mai apoi în întreaga lume mediteraneană pentru a studia sub îndrumarea celor mai mari matematicieni a vremii din lumea mediteraneană, astfel la întoarcerea sa a publicat cartea Liber Abaci în care a expus tot ceea ce el învățase în călătoria sa.

•A devenit oaspete de onoare al împăratului Frederick II, ce era fascinat de matematică și științe în general.

•În 1240, Republica din pisa l-a onorat prin acordarea unui salariu pentru contribuția avută în științele matematicii.

•În secolul 19 s-a ridicat o statuie a lui Fibonacci în centrul Pisei, statuie ce astăzi de găsește la galeria de vest Camposanto.

•Alte publicații ale lui Fibonacii au fost:
•Practica Geometriae (1220 ) – compendiu de geometrie și trigonometrie
•Flos (1225) – rezolvări ale problemelor propuse de Johannes Palermo
•Liber quadratorum ( Cartea pătratelor) – dedicată lui Frederick II
•Di minor guisa – carte despre aritmetica comercială ( a fost pierdută)
•Catea comentariu asupra elementelor lui Euclid ( carte pierdută )

Șriul Fibonacci

•Această secvență e realizată prin alegerea a două numere și repartizarea celorlalte numere prin regula că fiecare număr trebuie sa fie suma celor doua numere precedente:

    0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233, 377, 610, 987, 1597, …

•Aceasta regula simpla genereaza o secventa numerica ce are multe calitati surprinzatoare:

•Oricare 3 numere adiacente din secvență: 1.ridicarea numărului din mijloc la pătrat; 2. înmulțirea primului nr cu al 3-lea nr. 3. Diferența dintre cele 2 rezultate va da întotdeauna 1. ( ex.5, 8, 13:  8^2=64; 5*13=65; 65-64=1 )

•Oricare 4 numere adiacente din secvență: 1. se înmulțesc numerele din capete; 2. se înmulțesc numerele din interior => primul rezultat va fi cu 1 mai mic sau mai mare decât cel de-al doilea.(ex.8, 13, 21, 34:   8*34=272; 13*21=273; 273-272=1)

•Suma oricăror 10 numere adiacente este egală cu al 7lea număr din respectiva secvență înmulțit de 11 ori (ex.13+21+34+55+89+144+233+377+610+987=2563; al 7lea nr:233*11=2563)

•Secventa formata din proporția a două numere adiacente tinde spre valoarea constanta 1.6180339887…., numita “phi”, simbolizata prin litera greceasca Tau, t. (ex: 21/13=1,61……)

•Reciproca lui tau este  0.6180339887…, adică t-1. => t= 1/t+1.

•Proporția t = 1.6180339887… se mai numește și “proporția de aur”. Un dreptunghi ale cărui laturi se încadrează în această proporție, se numește “dreptunghi de aur” și era un concept aparent familiar vechilor greci. Acest dreptunghi stă la baza generării unei curbe cunoscută ca și “spirala de aur”, o spirală logaritmică ce are coresponente în natură. Grecii antici credeau ca exista un dreptunghi pe care ochiul uman il considera foarte atragator, si ca proportiile sale sunt date de radacina pozitiva a ecuatiei cuadratice: x^2 – x – 1=0.

•Această ecuație determină felul în care trebuie să împărțim un segment  de dreaptă în așa fel încât proporția întregii linii față de partea sa cea mai lungă să fie egală cu proporția părții sale cele mai lungi fața de cea mai scurtă. Această proporție este exprimată prin “numărul de aur” (t) = 1,61803398874…, cu un număr infinit de zecimale.

•Acest ”număr de aur” magic a fost folosit de grecii antici în arhitectură, un bun exemplu fiind Panteonul.

•Inspirați de greci, viitoarele generații de arhitecți și-au proiectat clădirile bazându-se pe această proporție minunată. Nici pictorii nu au ignorat-o. Se spune că Leonardo Da Vinci folosea proporția de aur pentru a păstra proporțiile figurilor umane din picturile sale.

Numerele de aur în natură

•Proporția de aur este esențială pentru a înțelege de ce numerele Fibonacci se regăsesc în natură ( flori, plante, cochilia melcului, pictură, arhitectură, ș.a.m)

•De menționat este faptul că numărul petalelor oricărei flori este un număr Fibonacci. Mai departe vom analiza dispunerea petalelor și semințelor de floarea soarelui și dispunerea spiralelor conurilor de pin.

Floarea soarelui

•Are un tipar compus din 2 tipuri de spirale, una în sensul acelor de ceas, cealaltă în sens invers. Dacă numărăm acele spirale, vom constata, că pentru majoritatea plantelor, media este de 21 sau 34 de spirale în sensul acelor de ceas  și 34 sau 55 de spirale în sens invers(toate fiind numere Fibonacci). Mai puțin comune sunt florile cu 55 și 89, cu 89 și 144 și chiar și cu 144 și 233 de spirale.

Conuri de pin și ananasul

•Conurile de pin au 5 spirale în sensul acelor de ceas și 8 în sens invers, ananasul are 8 spirale în sensul acelor de ceas și 13 în sens invers.

Plante cu petale în număr Fibonacci

Dacă nu mă credeți, numărați-le 🙂

Divergența plantei

•Frunzele se desfășoară în jurul tulpinii sub forma unei spirale, astfel încât oricum ar fi dispuse să nu se suprapună, fiecare frunză putând capta razele soarelui, astfel numărul de spire dintr-o direcție diferă de numărul spirelor din cealaltă direcție, ambele fiind numere Fibonacci.

•Numărul de spire dinspre dreapta, cu numărul de spire din stânga și cu numărul frunzelor sunt 3 numere Fibonacci adiacente ( fig. următoare).

•Astfel, divergența plantei( a speciei) reprezintă proporția dintre numărul de spire dintr-o parte și din cealaltă.

Brocoli

Degetele Fibonacci

•Uitați-vă la mâinile proprii:
•2 mâini ce au…
•… 5 degete fiecare…
• …. 3 degete separate prin câte 2 părți
•3 părți de separare consecutive au la capete 2 degete.
O coincidență
•Dacă măsurăm lungimile oaselor degetelor, constatăm că proporția dintre cel mai lung os al degetului și cel mai mic este ”phi” – ”numărul de aur.

Spirala logaritmică

•Dezvoltarea cochiliei Nautilus și traseul urmat de șoim atunci când se coboară asupra prăzii: în aceste cazuri, explicația e că P.A. e apropiată de spirala logaritmică, spirală ce se răsucește la un unghi constant pe întreaga sa lungime, ceea ce o face identică în orice parte a sa.

La melc:

•Pe măsură ce melcul se dezvoltă, are nevoie, în repetate rânduri, de un spațiu mai mare. Din moment ce melcul nu iși schimbă forma, ci doar mărimea, cea mai eficientă cale de acomodare este dezvoltarea cochiliei în forma unei spirale logaritmice.

La șoim:

•Șoimul trebuie să aibă tot timpul prada în câmpul său vizual. Deși are o vedere excelentă, poziția ochilor e fixă și laterală. Ceea ce face șoimul e să își încline capul, la un unghi de 40 de grade, și să își privească prada cu un singur ochi. Ținând capul înclinat la 40 de grade, șoimul își atacă prada fără să o scape din ochi. Unghiul fix al capului său e rezultatul spiralei cu unghiuri egale ce tinde spre pradă.

Iepurii și Fibonacci

•Fibonacci a studiat prima dată problematica înmulțirii iepurilor chiar în cartea sa publicată în 1202 ( Liber Abaci) ajungând la următoarea concluzie: prin reproducerea iepurilor rezultă perechi de numere Fibonacci:
•Presupunere: iepurii nu mor iar femela produce mereu o pereche ( mascul+femelă) în fiecare lună =>
=>  1. la sfârșitul primei luni avem o pereche ( 1 1)

  2. la sfârșitul celei de-a 2-a luni o nouă pereche( 1 1 2)

    3. la sfârștiul celei de-a 3-a luni prima pereche cu ce-a de-a 2-a pereche reproduc rezultând 3 perechi ( 1 1 2 3)

    4. în a4a luna fiecare femelă produce o nouă pereche => 5 perechi(1 1 2 3 5)

Curiozități

•Distanța dintre vârful capului și podea împărțită la distanța dintre buric și podea este egală cu numărul ”phi”.
•Numărul ”phi” se regăsește în: poezie, arhitectură, pictură, construirea piramidelor, muzică….. , în fiecare parte minusculă din natură.
•Leonardo Da Vinci credea că numărul ”phi” este proporția dintre înălțimea și lățimea unui fețe perfecte.

Keith Devlin – Fibonacci & The golden ratio

sursă youtube ( user MuseumOfMathematics)

Și uite că acesta a fost tot referatul meu despre Fibonacci și numerele lui. Nu știu câți ați avut răbdarea să ajungeți până la capăt ori pe câți dintre voi v-a plictisit… Cert e că s-or găsi și oameni cărora li se pare interesant ceea ce tocmai au citit ori vor citi cândva 🙂

Arta din vârful creionului

Umblând hai-hui prin infinitul internetului, ieri, am dat peste o fată cu un talent de nedescris în ale desenatului în creion și nu numai. Probabil nu mulți o cunoașteți pe Rajacenna, ce a fost născută în Olanda pe data de 24 ianuarie 1993. La 4 ani și-a început cariera în modeling, iar de la 5 ani a jucat în diverse reclame și seriale TV, la 12 ani devenind prezentatoarea emisiuni Kinderjournaal, primul WebTV din Olanda. În 2009 și-a început cariera în arta desenului, creând primele portrete în creion. Rajacenna a fost ulterior descoperită de către un american ce i-a publicat lucrările în ”Amazing pencil portraits 2” . De menționat ar mai fi faptul că, fata despre care vă vorbesc, nu a luat niciodată parte la vreun curs de desen ori ceva asemanator.

Desenele fetei crețe cu ochi de un albastru pătrunzător pe mine una m-au fascinat și uimit încă de la prima privire. Talentul ei este 1 la sute de mii de miliarde și ar trebui apreciat mai mult. După umila mea părere ar trebui promovată mult mai mult, să fie cunoscută în toate colțurile lumii. Mai jos veți putea găsi un filmuleț cu ceea ce iese din mâinile ei, dar și o galerie cu mai multe portrete realizate de aceasta, iar dacă vreți să vedeți și să aflați mai multe vă invit să treceți chiar pe la Rajacenna ce o puteți găsi AICI !

Această prezentare necesită JavaScript.

sursă youtube ( user rajacenna )

Gânduri suspendate :)

Am primit de curând o cărticică interesantă cu tot felul de citate, gânduri suspendate undeva și culese de cineva. Am fost tare bucuroasă când mi-a picat în mâini. Am citit-o cu sufletul la gură. Treceam interesată de la un cuvânt la altul, iar fiecare cuvânt îmi aducea câte o licărire în priviri. M-au atras paragrafele mici și pline de tâlc, de frumusețe. Bine… trebuie să recunosc că înainte de toate astea m-a atras coperta. Îi inspira ceva plăcut sufletului prin caligrafie și imaginea din centru, iar mai apoi conținutul a adus un plus a ceea ce tocmai primisem într-o clipită.

Și dacă mie mi-a plăcut, am să încerc ca din când în când să postez aici câte un citat din mica mea cărticică, un citat care să mă reprezinte într-un fel sau altul în momentul respectiv. Astăzi am să încep cu primul ce mi-a atras atenția în mod deosebit, cu primul ce a a avut un impact suprem asupra mea 🙂 :

Gândurile nu mor niciodată, se zbat până se lasă adormite sub acoperământul altor iluzii ale imediatului … Gândul meu – un fel de punte suspendată.

Era primul citat din carte. Primul citat pe care l-am citit chiar pe stradă, unde am primit cartea. M-a încântat, așa că l-am reciti și recitit și recitit… și parcă de fiecare dată îi găseam un alt tâlc, un alt înțeles.. alte semnificații. Literele parcă prindeau pur și simplu alt contur în fața ochilor mei plini de necunoscut. Mii de gânduri păreau să-și facă apariția în mintea mea. Frumoase. Urâte. Jucăușe. Rapide. Cât adevăr țineau sub a lor formă acele câteva cuvinte. Câte sentimente… trăirile fiecărui om în parte sunt concentrate acolo, în 2 fraze. Ne lăsăm într-adevăr toate gândurile sub presiunea celor prezente și cele prezente sub cele viitoare, fiecare gând rămânând suspendat undeva printre mii de alte gânduri, așteptând parcă ocazia să mai coboare măcar o dată în mintea mea, a ta, a lui, a ei, a oricui 🙂 . Încercăm cu fiecare gând al prezentului să le comprimăm pe toate cele anterioare, să le distrugem încet încet…. însă ele rămân suspendate în inconștientul nostru infinit, urmând să răbufnească toate într-un vis sau printr-o amintire, prin cuvinte sau unde melodice.

Cam atât am avut eu de zis pe ziua de azi, într-o sâmbătă cețoasă în care gândurile mi-au răbufnit printre neuroni mai multe ca niciodată, mai intense ca altădată.

Întâlnire cu Sofia :)

Draga de ea. E atât de frumoasă, atât de pașnică. Atât de perfectă. Atât de modestă. E plină de măreție. Cuminte. Deșteaptă.. și-și are mereu cuvintele la ea. Toate astea o caracterizează pe Sofia, înțelepciunea din filosofie.

Așadar, după cum chiar titlul sugerează, ieri am avut o întâlnire cu Sofia, organizată de ramura Socio Umană din Gorj, persoane pe care le puteți găsi AICI, alături de tot felul de informații interesante.  Întâlnirea a fost una tensionată la început, fiind pentru prima dată, însă atmosfera s-a destins în fața noastră, a tuturor celor prezenți prin desfășurarea programului realizat de către organizatori.  Programul a fost unul complex, intercalându-se prezentările în proză, cu  eseurile și cu filmele pe tot felul de teme filosofice, toate acestea având pe fundal muzică clasică.

Această prezentare necesită JavaScript.

La întâlnirea cu Sofia, am avut posibilitatea de a cunoaște oameni frumoși atât pe dinăuntru cât și la suprafață, am avut posibilitatea să ne întrecem limitele, și de a ne împărtăși ideile. Pe scurt sau în mare: MI-A PLĂCUT, iar pe mine cu greu mă poate mulțumi ceva sau cineva, pentru că de obicei am un spirit critic ( și o să îl am și aici câteva rânduri mai jos, însă or să fie foarte sumar).

De menționat ar mai fi faptul că acest concurs s-a ținut la unul din liceele despre care eu credeam și încă mai cred că arată ca un spital ( pe dinafară ), pentru că în interior este o adevărată frumusețe ( Colegiul Național Ecaterina Teodoroiu). M-am simțit ca în străinătate. Un liceu curat, modern, în care parcă îți e drag să pășești. Holurile sunt lărguțe, pe a căror lamperie sunt afișate tot felul de proiecte, desene și postere interactive, partea de sus fiind văruită într-un galben primitor și cald. Clasele sunt curate, micuțe, călduroase și primitoare, având pe mijloc ( între băncile de 3 persoane) un covor, iar în rest parchet de lemn ( nu laminat) și pereți împânziți de picturi și proiecte.Consider că este atât meritul directorului că l-a modernizat așa, dar mai ales al elevilor ce nu-l distrug și știu să se comporte civilizat într-o astfel de instituție. Cred, de asemenea, că este singurul liceu din Târgu-Jiu care arată așa.. și încă o dată mi s-a demonstrat că aparențele sunt înșelătoare, deoarece ceea ce găsești pe dinafară nu înseamnă că vei găsi și în interior. Am făcut această comparație vis-a-vis de liceul meu de proveniență, un liceu ce arată extraordinar pe dinafară, dar e o adevărată catastrofă pe dinăuntru. Are într-adevăr o arhitectură minunată și duce în spate o istorie. Însă avem parte de clase mari, călduroase și care arată ca după unul din războaiele mondiale 😀 ( și cu asta consider că am spus totul și mă limitez la atât). Pentru acestea se fac vinovați atât superiorii cât și elevii ce distrug mai mult decât este deja.

Revenind la Sofia, ținând cont de locul desfășurării, a fost un punct în plus pentru mine și cred că și pentru ceilalți. Am promis însă că voi aduce și în această postare spiritul meu critic și dacă am promis așa voi face. Mno.. singurul lucru ce mie personal nu mi-a plăcut a fost faptul că SUBTIL celelalte licee participante din județ și municipiu au fost atacate cu faptul că CNEE are cei mai buni elevi ( iar aici pot contrazice prin faptul că se găsesc peste tot elevi de elită în județul nostru). Practic pe mine m-au deranjat laudele ce nu-și aveau rostul în cadrul unui concurs pe temă filosofică, creativă. Era concurs filosofic, nu de lăudat elevi și punct. Atât am avut de spus din punct de vedere critic, deoarece la organizare au stat foarte bine chiar dacă emoțiile și-au făcut apariția prin fiecare din noi.

Acum mai pot spune doar că astfel de concursuri și activități culturale, pentru că până la urmă a fost  activitate culturală, mi-ar plăcea să existe mai des în județul meu și nu numai. De asemenea mi-ar plăcea să se implice cât mai mulți elevi, pentru că de pierdut nu-i nimic, ci numai de câștigat. Te îmbogățești prin cunoașterea ideilor celorlalți, prin dezvoltarea altor idei, te îmbogățești socializând și descoperindu-te pe tine prin ei 🙂 .

Mai jos am să vă fac cunoscut și eseul cu care am participat și eu, eseu pentru care am luat premiul 3 ( destul de bine zic eu, dat fiind faptul că nu am nimic de a face cu filosofia școlară, neavând această materie în orarul școlar ). Așadar vă prezint eseul ”Omul și timpul”


Omul și timpul

Omul, este ființa brăzdată cu ridurile timpului, ființa ce-și pune mereu întrebări asupra a tot ceea ce este vizibil și invizibil. Este de asemenea ființa obișnuită cu răspunsurile concrete pe care timpul se opune cu toate forțele să nu i le ofere.

Problematica timpului, îl preocupă pe om încă din vremurile străvechi, însă fără prea mari rezultate, timpul rămânând în continuare un mister prin existența inexistenței lui. Omul a fost întotdeauna preocupat de trecutul tumultuos și prea puțin de prezent, prin încercarea lui de a desluși mereu întâmplările trecutului s-a pierdut de existența prezentului și cea a viitorului. Din dorința nesatisfăcută de a obține întrebări asupra timpului, omul uită că acesta este ireversibil și odată trecut nu mai poate fi dat înapoi decât prin amintirile deșarte, astfel omul uită că timpul este de fapt tot ceea ce are, tot ceea ce speră, este ceea ce-l schimbă. Timpul trece peste noi fără să se uită vreodată înapoi, timpul ne maturizează, timpul ne transformă, timpul ne răpește persoanele și momentele dragi, timpul ne dezvoltă, timpul ne coboară, timpul ne dă viață, timpul ne omoară, timpul creează, timpul distruge, timpul ne dă, timpul ne ia; timpul fiind astfel o dimensiune a Universului în care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor din viața oamenilor. Timpul nu stă niciodată pe loc, nu staționează în nici o gară, nu se oprește niciodată, el merge mereu înainte și niciodată înapoi.

Deși timpul există de când lumea, poate chiar dinaintea ei, noi nu-l putem percepe decât de la naștere încoace, prin prezența mecanismelor minuțioase ale ceasurilor, prin prezența fiecărei succesiuni dintre soare și lună, prin prezența evoluției fizice și psihice a trecerii omului prin timp. În succesiunea momentelor sale timpul pare să se răzbune prin cruditate asupra omului, furându-i acestuia copilăria, adolescența, tinerețea ca mai apoi să-i fure chiar bătrânețea, condamnându-l la moarte. Timpul îi îngroapă astfel omului pe vecie fiecare secundă din el în al său trecut predispus uitării. Acțiunea dintre timp și om e ca o joacă, o joacă interminabilă în care timpul are rolul principal; el se joacă cu mintea omului, cu sentimentele, se joacă cu tot ce are și nu are, se joacă nepăsător cu el, distrăgându-i atenția de la crearea propriului său timp, propriului prezent, prin transformarea acestuia într-o marionetă a timpului.

Omul pare să fie într-un joc de război, adoptând tactica de descoperire a ceva împotriva timpului și a refuzului acestuia de a-i răspunde la întrebări, dar mai ales de a putea schimba trecutul, neîncercând măcar să-și axeze privirile asupra viitorului, a clădirii unui prezent, bază a unui viitor glorios.

Fiind unul dintre cele mai profunde mistere, majoritatea oamenilor de

știință au încercat și încă mai încearcă să explice timpul și ireversibilitatea acestuia. Spre exemplu, fizicianul englez, Julian Barbour, a afirmat că timpul ”nu există” și că ”totul se petrece acum”, timpul fiind o ”iluzie” a incapacității noastre de a vedea realitatea așa cum este ea de fapt. Julian Barbour merge pe mecanica cuantică aplicată întregului Univers, cu o ecuație formulată de Wheeler și De Witt, în care timpul dispare, nemaiavând în Univers nici un rol. Pentru faptul că noi oamenii percepem timpul ca fiind ceva real, Julian Barbour realizează următoarea analogie: un film proiectat la cinema este alcătuit din fotograme ce sunt proiectate cu un ritm de 24/secundă, însă ele există simultan. Creierul nostru percepe astfel o succesiune de imagini ce naște noțiunea de mișcare și implicit noțiunea de timp, dar prin existența lor simultană, Barbour consideră că timpul este un rezultat al creierului nostru limitat, al incapacității noastre de a accesa ceea ce de fapt există deja. Astfel pentru Barbour există un număr infinit de Universuri statice, caracterizate de o distribuție diferită a materiei. De aici se naște întrebarea firească ”Cum se face că totuși ne naștem, creștem și murim?”, întrebare ce își găsește răspunsul în următoarea explicație a fizicianului englez ce afirmă faptul că în fiecare Univers există o versiune a noastră: Universul – noi la naștere; Universul – noi adulți; Univerul – noi bătrâni; fiecare Univers fiind static și etern pentru fiecare etapă în parte, omul reprezentând doar un trecător prin fiecare din ele.

Dacă Julian Barbour concepe ideea inexistenței timpului și puțini sunt cei care îi susțin această idee, majoritatea oamenilor de știință caută explicații alternative ce pleacă de la ideea existenței timpului în mod obiectiv, independent de noi, însă nu am ajuns să îl înțelegem. Aceștia merg pe întrebări mult mai complexe, fundamentale, ce le supun și eu analizei, încercând să ofer răspunsul prin prisma problematicii umane generale și a sensului vieții:

  • Timp fizic sau psihologic?
  • Timp exterior, matematizat sau timp ca experiență subiectivă?
  • Dimensiunea trecutului, cea a prezentului sau a viitorului?

Mă îndeamnă la răspuns obiectiv, riguros chiar, fizica mecanicistă, clasică, dezvoltată de Newton, centrată pe conceptele de timp și spațiu absolut, cu toate că această abordare nu respectă succesiunea istorică. El sugerează ideea că timpul nu încetează să existe, fiind condiție universală a existenței obiectelor și proceselor realității; timpul există prin sine și în sine și constituie ca si spațiul, un sistem de referință universal, imobil, egal în sine, situat în afara noastră, adică absolut. Este un timp cu statut de ”substanță”, independent de mișcare, în care nu se întâmplă nimic, posibil de determinat printr-un reper absolut și diferit de ceea ce numesc astronomii oră, zi, săptămână. Sub acest aspect timpul este cadrul de curpindere a Universului, un mediu infinit, cu momente identice din punct de vedere calitativ. Pornind de la aceste considerații se ridică întrebarea ”Ce rol joacă omul în Univers și mai ales în timp?”. Retrăind timpul putem merge pe răspunsul oferit de Sfântul Augustin: el consideră că este important să vedem ce este timpul din perspectiva sufletului omenesc și în ce mod devenirea omului depinde de interiorizarea temporalității. O problemă complicată după cum se exprimă însuși filozoful pentru că cele 3 dimensiuni cunoscute ale timpului sunt sintetizate în prezentul individualizat și care se subsumează ”prezentului din cele trecute”, ”prezentului din cele prezente” și ” prezentului din cele viitoare”. Putem accepta importanța prezentului în manieră augustiniană completând cu ideea că acest prezent se face, se construiește, nu este făcut și nici dat o dată pentru totdeauna; acceptăm în același timp intenția clară a filozofului de a separa timpul de eternitate, de a nu confunda planul lumesc cu cel divin.

Ca alternativă a celor de mai sus propun spre studiu concepția lui Lucian Blaga ce este centrată pe ideea că dimensiunea viitorului înțeleasă ca timp creator de valori, ca timp al căutărilor și al descoperirii misterelor este fundamentală; cred că este important de a reține îndemnul filozofului român spre un mod antologic, specific uman, ce poate fi construit prin pregătirea viitorului printr-un act filozofic, estetic și moral în același timp, prin acordarea de sensuri și semnificații  fiecărui moment al temporalității prin identificarea conținutului hermeneutic al timpului. Poate în acest fel reușim să răspundem la întrebarea deloc ușoară, formulată de Martin Heidegger – ” De ce există ceva mai curând decât nimic?”. Această întrebare având ca răspuns apariția spontană și inevitabilă a Universului din fluctuațiile de vid, lumea fiind o trecere firească de la nimic la existență, astfel, fizic vorbind, s-ar putea afirma faptul că ”ceva este de fapt nimic”, dar că ” ceva este o stare mult mai naturală decât nimicul”.

Bibliografie:

 

  1. Jeanne Hersch – ”Mirarea filozofică. Istoria filozofiei europene”, Editura Humanitas, București 1994;
  2. Solomon Marcus – ”Provocarea științei”, Editura Politică, București 1988;
  3. Stephen Hawking – ”Scurta istorie a timpului. De la Big Bang la Găurile Negre”, Editura Humanitas, București 1995.

 

Sper că v-a făcut plăcere ceea ce tocmai ați citit, lăsându-vă mai jos o melodie clasică ce mulți au spus că mă caracterizează. Cum se face acest lucru… nu știu 😕 !

 

De la mediocru la om de știință :)

Până mai ieri nu aveam un model în viață, cineva care să-mi inspire pașii, cineva care să-mi transmită prin simplul fel de a fi motivația de a face ceva anume, de a ajunge cineva. Până mai ieri mă călăuzeau proprii mei pași sub concepția că o dată ce ai eșuat în ceva, vei eșua în toate fără vreo posibilitate de redresare. De ieri nu mai cred deloc în note… notele sunt ceva ce reflectă.. NIMIC, o notă nu-ți reflectă mai deloc capacitățile tale, nu-ți reflectă inteligența sau puterea de concentrare.. o notă e ceva lipsit de importanță, în schimb o notă ne poate marca pe viață îndreptându-ne spre declin poate din simplul fapt că am avut lacune sau am fost panicați, ori poate din cauza unei simple stări de rău. De ieri am înțeles că ceea ce contează cu adevărat este motivația, motivația de a ajunge cineva prin cunoștințe proprii nu prin note ce nu reflectă ceea ce ști ( în sistemul românesc copiindu-se pe capete). Important este să excelăm noi ca și persoane într-un domeniu ( nu în N domenii, cum încearcă sistemu românesc).

Cum am ajuns la cele de mai sus? Ei bine ieri, n-am făcut o oră de franceză, ne-au dus în amfiteatrul liceului la un seminar. Ceva neinteresant în aparență.  Un seminar organizat cu ocazia săptămânilor sănătății. A început prin prezentarea celui ce avea să ne prezinte conținutul, iar apoi prezentarea power point se deschidea cu una bucată poză a doi copii amărâți din Detroit America. Majoritatea din noi eram neinteresați. Ce ne-ar fi interesat pe noi lipsurile altora, noi copii ce primim totul pe tavă? Însă prezentatorul nostru, prin felul de a vorbi și a se purta a reușit într-un fel să ne atragă atenția asupra ceea ce avea să urmeze. Am zis: 2 copii amărâți, ce nu excelau în ale învățăturii și ale școlii, 2 copii pasionați de televizor, jocul cu sticluța și bascket. Unul dintre ei, cel ce excela la jocul cu sticluța ( un joc ce trebuia să nimerești dopul sticlei cu o pietricică fără să atingi sticluța ce se învârtea), fiind bun țintaș a aruncat cu cuțitul într-un copil pe care l-a nimerit într-o centură metalică. Tot el era poreclit ”Cap-Sec” la școală din cauza neștiinței lui asupra celor studiate împreună cu profesorii la școală. Cei 2 copii, frați fiind, erau crescuți de o mamă ce nu le putea oferi ceea ce aveau ceilalți în anii 50, era o simplă femeie ce făcea curat în casele bogătașilor, iar în neștiința ei, în timp ce ștergea praful în bibliotecile acestora, și-a dat seama că bogăția ce au acumulat-o au acumulat-o din cărți, din faptul că au citit. Astfel după ce le-a cerut carnetele copiilor ce s-au arătat cu note dezastruoase, i-a obligat să citească câte două cărți pe săptămână. Raportându-ne la fiul cel mare, când a fost văzut în biblioteca școlii toți s-au mirat, însă sfatul mamei l-a ascultat, iar prima carte pe care a citit-o era despre plante și animale, cea mai subțire carte pe care a găsit-o în toată biblioteca. Iar de aici, citind din ce în ce mai multe cărți fiind obligat de mama sa, a ajuns ca la o oră de geografie, fiind în clasa a 5-a , să răspundă profesorului la o întrebare la care nu au reușit să răspundă cei ce se aflau pe primele poziții în clasă. Astfel, citind și citind, a ajuns să exceleze, rezolvând problemele pe care nu le puteau rezolva nici cei mai buni. Anii au trecut, iar personajul nostru devine pasionat din ce în ce mai mult de studiu, dar mai ales de creier. Ajunge să studieze la Yale și să fie primul om ce primește ”Presidential Medal of Freedom” pentru descoperirile sale în domeniul neurologic. Personajul nostru se numește Ben Carson, omul ce la doar 32 de ani a ajuns directorul secției de neurochirurgie pediatrică al celui mai bun spital Johns Hopkins Hospital.

Tot ceea ce v-am spus mai sus și ceea ce mi s-a prezentat chiar mie m-a făcut să-mi schimb într-un fel mentalitatea și să mă gândesc că dacă el dintr-un copil mediocru a ajuns ceea ce a ajuns, eu cu siguranță voi putea ( nefiind un copil mediocru, dar care este în schimb influențat de niște note aberante 🙂 ). Poate ceea ce m-a atins a fost faptul că și eu sunt fascinată de capacitățile creierului și de ceea ce acesta poate să facă, dar și felul în care acesta a excelat, considerând că cel mai important lucru este să îți găsești talentul, să fi motivat de ceva, să îți dorești din ce în ce mai multă perseverență, să crezi în capacitățile tale și în faptul că ele se pot extinde, să dai dovadă de cinste față de tine însuți, să te provoci mereu la mai mult și cel mai important să nu uiți niciodată să citești, să te refugiezi în cărți din diferite domenii pentru ați adâncii șanțurile creierului și ați dezvolta din ce în ce mai mult capacitățile mentale. Asta m-a motivat, felul simplu de a fi, felul de a excela, faptul că cel mai important e ”SĂ VREI!”

Mai jos vă las și vouă un filmuleț cu și despre Ben Carson, poate se mai găsesc și alții ce și-l vor lua drept model în viață :)!

sursă youtube ( user wpsu)

O noapte albă

Am avut parte sâmbăta ce tocmai a trecut, 6.10.2012, de o noapte albă la biblioteca. O noapte dedicată lui Caragiale, vieții lui și operelor sale, o noapte dedicată epigramiștilor, pamfletarilor și în special lecturii în sine. Am avut parte de recitări ale unor epigramiști și pamfletari gorjeni dar și de lecturări asupra vieții lui Caragiale și a operelor sale. Fiind anul lui Caragiale, colegiile organizatoare au prezentat și câteva proiecte în care au evidențiat cele mai importante opere ale autorului dar și cele mai importante momente din viață. O idee interesantă și deosebită, dezamăgirea mi-a fost mare însă când am văzut-o pusă în aplicare. De ce? Simplu, mi-a fost mare dezamăgirea să văd cum aceia ce se presupun a fi elevi de elită nu știu să citească, ori fac greșeli gramaticale consecutive atât în grai viu cât și în proiectul scris, proiectat pe unul din  pereții încăperii.

Un alt moment a fost dedicat dulceții și cafelei, pentru că am fost serviți cu dulceață și un pahar de cafea înaintea realizării unui concurs cu premii precum: un breloc sau un CD ori o hartă cu obiectivele turistice gorjene. Concursul a fostul unul bazat pe întrebări și răspunsuri rapide, întrebări din operele lui Caragiale. A fost una din activitățile interesante ale acelei seri, fiind urmată de o invitație la dans în anii lui Caragiale, printre fete cu rochii lungi și domni specifici acelei epoci. Un dans ce a avut loc într-un hol mare printre operele de artă ale copiilor talentați gorjeni în incinta bibliotecii.

Din păcate, din cauza oboselii și a dezamăgirii din punct de vedere al organizării,  cu invitația la dans mi-am luat și eu tălpășița către casă. Mi-a părut tare rău să văd că nu s-au ridicat nici măcar la jumătatea organizatorilor de anul trecut, nefiind pregătiți. Însă din câte știu programul a continuat cu o dezbatere pe una din operele lui Caragiale și mai apoi cu vizionarea unui film pus în scenă după una din operele lui Caragiale și comentarea acestuia ulterior de către aceiași elevi ce făceau parte din organizatori. Știind mai ales ce avea să urmeze și văzând greșelile numeroase din prezentările power point am plecat fericită spre casă. Mi-a părut rău, sincer mi-a părut tare rău să văd atâta dezorganizare și atâtea bâlbâieli, dar mai ales lipsa cunoștinței a ceea ce se presupunea că au scris.

Sper ca anul viitor să fie o organizare care să se ridice așteptărilor mele sau cel puțin la nivelul celor de anul trecut!

Acum vă las până data viitoare ce sper că va fi cât mai curând și îmi pare chiar rău de faptul că nu mai pot iar scrie așa cum mi-aș dori pe blog. Însă școala, temele și pregătirile îi ocupă majoritatea timpului, iar puținul timp liber parcă nu l-aș mai petrece în fața unei tastaturi și a unui monitor de laptop ce mă obosește și mai tare. Sper totuși ca cei care intră pe aici vor înțelege și se vor bucura mereu de fiecare post, fie el scurt, lung sau din an în paște!

O seară frumoasă vă doresc!

Turism în Gorj: Redescoperind Gorjul

Ei bine, așa cum v-am promis ieri, astăzi am revenit cu ceva mai interesant sper eu și anume cu una din acțiunile la care am participat în decursul acestei săptămâni a serbării și promovării turismului în Gorj, prin redescoperirea frumuseților Gorjului și a activităților ce acesta le oferă. O săptămână întreagă, în Gorj, s-au desfășurat diferite activități culturale și recreative precum: dansuri populare pe centru, piesă de teatru în aer liber, traseu turistic prin Gorj, activități culturale la casa Mariei Lătărețu, dezbateri și nu în ultimul rând, astăzi au avut loc activități sportive de recreere( tiroliană, cățărări și coborâri în rapel).

Activitatea de astăzi a fost organizată și susținută de Salvamont Gorj, ce a oferit tuturor amatorilor echipamentul necesar și ajutorul necesar în desfășurarea acestor activități. Astăzi, în ultima zi de toamnă, am redescoperit plăcerea și adrenalina unor activități de altă dată, astăzi am descoperit adevărata frumusețe a toamnei (cu tot cu căldura ei de peste 30 și ceva de grade), i-am redescoperit coloritul, coloritul ce nu îl mai are nici un alt anotimp ( iarna prea albă, primăvara un singur verde crud combinat cu albul florilor, vara un verde aprins plin de căldură), dar toamna, toamna are toate nuanțele de culori, toamna e o paletă de culori ce împânzește tot pământul îmblânzind sufletul și minunând privirile.

Revenind la ziua de azi cu activitățile e, pot spune că a fost o zi de maximă relaxare, minunată, plină de revigorare și plină de multe poze. După ce m-am trezit de dimineață(ora 5) și am plecat spre Polovragi, mi-am umplut ziua cu fericire: am coborât în rapel( nici nu mai știu de câte ori), am coborât pe tiroliană, m-am cățărat pe stânci, am vizitat și Peștera Polovragi( ce spre rușinea mea, până la vârsta de 18 ani nu am vizitat-o) și am făcut MULTE, FOARTE MULTE poze( ce le veți putea vedea în galeria de mai jos).

Am fost plăcut surprinsă de entuziasmul celorlalți ( care de altfel nu putea fi absent). Prima dată, recunosc, apare frica… însă apoi, după ce îți dai drumul de pe pod și te contopești cu golul ce te înconjoară, prins în corzi și aer, tot corpul ți se relaxează mușchi cu mușchi dorindu-ți să nu mai atingi solul, să se prelungească în golul ce te înconjoară, dar el.. parcă se încăpățâna să se apropie tot mai mult de tălpile picioarelor mele( asta la coborârea în rapel). La tiroliană, simțeai că zbori, spre deosebire de rapel unde simțeai că plutești, coborai pe sfoară cu viteză( nu foarte mare dar așa aveai impresia) și parcă totul se petrecea prea repede, prea repede ajungeai la sol, prea repede trecea entuziasmul… prea repede dispărea adrenalina. La cățărare, aici e ceva mai complicat, aici nu mai depinzi în totalitate de cel ce ține frânghia și nici nu mai ești liber ca la coborârea în rapel, aici ai nevoie de siguranță în mâii și în picioare, de concentrare și distribuirea ei către acestea, ai nevoie de simț de cercetare în căutarea prizelor pe stâncă pentru a ajunge cât mai sus și pentru a nu aluneca, însă după toate acestea sentimentul ajungerii în vârf după ce ai parcurs traseul este de nedescris.. te simți parcă stăpân peste tot și toate!

Așa cum am spus și mai sus, a fost o zi extraordinară și vă invit și pe voi să vizitați Gorjul, luând parte la astfel de acțiuni… merită! Vă las acum în compania pozelor de mai jos!

Această prezentare necesită JavaScript.

Parfumuri

Am promis de ceva timp că voi posta despre parfumuri o continuare și anume cum se fac ele, cum se prelucrează materia primă, ajungându-se la lichidul din sticluțele pe care le folosim noi zi de zi. Ei bine țin să vă anunț că procesul este unul complex plin de multe secrete, iar aici veți găsi ceva să zicem sumar, deoarece adevăratele rețete sunt ținute în secret de către marile parfumerii.

Dacă data trecută,vineri, v-am vorbit despre categoriile de parfum și despre istoria parfumului în articolul ce îl puteți citi aici: Vineri…parfum! , astăzi am să vă vorbesc despre obținerea parfumurilor și anume despre obținerea compușilor aromatici.

Ei bine, în general, parfumurile sintetice se obțin prin metoda sintezei organice(extracție) și ulterior prin purificare. Cele naturale, au un proces mai complicat și îndelungat de extragere a compușilor aromatici din materia primă. Prin extragerea compușilor rezultă uleiurile esențiale și uleiurile solide, această caracteristică între esențial și solid este dată de ceara conținută de ulei și concentrația acesteia în soluția extrasă. Tehnicile acestea de extracție modifică mirosul compușilor organici extrași datorită solvenților folosiți, a temperaturilor ridicate și a oxigenului prezent în procesul de extracție.

Una din tehnicile folosite în extragerea compușilor aromatici este macerarea( fiind cea mai folosită). Macerarea se realizează prin scufundarea materiei prime într-un solvent(hexan și dimetil) ce dizolvă compușii aromatici( câteva ore- luni). Macerarea se folosește în cazul compușilor sensibili la temperaturi ridicate sau foarte sensibili.

De altfel se mai folosește și dioxidul de carbon lichid datorită temperaturii scăzute și a lipsei reactivității solventului, compușii extrași păstrându-și foarte bine mirosul original. Pe lângă asta se mai folosește și etanolul pentru materia primă uscată sau cu un conținut de apă scăzut.

O altă metodă este distilarea uscată ce se realizează la temperaturi ridicate fără apă pe post de solvent, compușii organici fiind eliberați din materia primă. Această metode se folosește în cazul materiilor prime lemnoase. pe lângă distilare mai întâlnim și fracționarea ce exclude anumiți compuși organici din materia produsului finit.

După cum știți compușii aromatici se mai extrag și din citrice, iar pentru a face posibilă extragerea trebuie știut că acea coajă a citricelor se stoarce, acestea fiind foarte profitabile datorită cantității de uleiuri aromatice extrase.

După cum ați văzut mai sus există diferite metode prin care se extrag compușii organici aromatici, ei bine, există posibilități când nici una din cele de mai sus să nu fie o posibilitate, iar atunci intervine absorția în ceară sau uleiuri  solide cu alcool etilic.

Mai departe după ce uleiurile aromatice au fost extrase prin una din metodele de mai sus, ele sunt diluate cu o cantitate de solvent pentru a le face mai ușor de utilizat, solvenți precum: jojoba, uleiul de cocos, etanolul și apa. Cantitatea de uleiuri aromatice din parfumuri le încadrează pe acestea în diferite categorii: apă de solide( 1% compuși aromatici), apă de colonie( 2-3% compuși aromatici), apă de toaletă(5-20% compuși aromatici), apă de parfum (până la 30% compuși aromatici) și extras de parfum ( până la 40% compuși aromatici).

Cam atât pe ziua de astăzi, vă aștept poate mai târziu ( nu promit), dar dacă nu, cu siguranță mâine cu ceva poze , iar mâine mă puteți găsi și pe MWB, la România este Most Wanted!

 

 

Vineri… parfum!

Când ești elev ce zi poate fi mai frumoasă dacă nu ziua de vineri? O zi de parfum! Și dacă vineri e o zi de parfum, eu vă invit să vorbim despre parfumuri! Mă gândeam să vă introduc puțin în istoria parfumurilor și cred că asta am să și fac în continuare.

Așadar, în primul rând mulți știm că un parfum este ceva ce miroase frumos și atât. Ei bine, un parfum este un amestec de uleiuri aromatice, de fixativi și de solvenți, acestea dând mirosul plăcut din jur. Acum, cu toții știm că aromele parfumurilor diferă de la parfum la parfum… iar de la câteva game s-a ajuns la zeci, în continuare eu am să vă zic câteva feluri mai cunoscute precum cele florale ( esențe florale), citrice, orientale ( se combină esențele de vanilie cu cele florale și lemnoase), lemnoase ( lemn de santal, în general cele frumos mirositoare), chypre ( din mușchi de stejar), fougere ( lavandă și mușchi de stejar), aldehidice ( din compuși organici precum aldehidele), piele ( esență de tutun, miere, lemn ce dau un miros asemănător celui al pielii proaspăt spălate).

Parfumeria a apărut prima dată în Mesopotamia și Egipt, fiind preluată de Romani și Perși. Cuvântul parfum provine de la latinescul ” per fumus” ce înseamnă ”prin fum”. Prima femeie, Tapputi, a distilat flori ce le-a filtrat și refiltrat alături de uleiuri aromatice până ce soluția căpăta un miros cât mai plăcut. Acum aproape 7 ani s-au descoperit parfumuri vechi de peste 4000 de ani în Cipru ce erau din coriandru, migdale, rășină, mirt și bergamont. Prin secolul 9, un arab Alkindus, a scris o carte intitulată ”Chemist a parfumurilor și distilării” ce conține peste 100 de rețete de preparare a tot felu de soiuri aromatice, parfumuri, alături de ustensilele necesare și de procesele detaliate de distilare. În Europa de Vest arta preparării parfumurilor s-a descoperit abia în 1221, iar în 1370 a fost creat un parfum din uleiuri aromatice și alcool. Modalitate de preparare s-a îmbunătățit abia în perioada Renașterii în Italia, urmând noi îmbunătățiri în secolul 16 în Franța, de către parfumerul personal al lui Catherine de Medici, Rene ce își ținea rețetele ca pe un secret sfânt.

Parfumurile se obțin prin diluarea uleiurilor aromatice cu cantități corespunzătoare de solvenți( jojoba, ulei de cocos fracționat, ceară și cel mai frecvent etanolul). Cele nediluate pot provoca numeroase alergii datorită concentrației ridicate de compuși volatili.

Dacă pe vremea aceea erau folosite doar de bogătași și erau create de către parfumeri personali și rareori disponibile în magazine , astăzi ele pot fi găsite oriunde, în special pe net. Există n magazine online de parfumuri cu n sortimente și n prețuri accesibile oricui ( de la cel mai ieftin la cel mai scump). Dacă atunci parfumurile reprezentau o fiță pentru clasele sociale de bogătași, astăzi parfumurile au devenit indispensabile tuturor, o necesitate.

Pe data viitoare, mâine voi scrie detaliat cum se obțin parfumurile ( procesul)! Până atunci salutări!

Miercurea fără cuvinte (22) – Târgu-Jiul de seară

Multe postări au fost zilele astea legate de ziua de luni și probabil până duminică vor mai fi. Luni. O zi tristă. O zi plină de amintiri. Ei bine, luni am fost într-o plimbare cu bicicleta în jurul Târgu-Jiului, iar una din opriri ( la întoarcere) a fost pe o bancă în parcul ”Coloana Infinitului”. De acolo v-am adus aici, pe blog, niște poze din Târgu-Jiul de seară.

Cam atât cu ale mele cuvinte pe ziua de azi, căci e miercurea fără cuvinte!

Această prezentare necesită JavaScript.

România Most Wanted – Palatul Snagov

Ziua de vineri, pe MWB,  este una dedicată României. La mine pe blog va fi una culturală! Voi respecta tema impusă de MWB, adică România, dar posturile vor reflecta bogatul nostru patrimoniu și bogata noastră cultură ! Sper să vă placă 🙂 !

Spre incultura mea, habar nu aveam de istoria acestui palat, de cum arată. Știam vag că există undeva în Snagov și ATÂT! De asemenea habar nu aveam de faimoasa nuntă a Elenei Băsescu, de așa zisul eveniment MEGA important din țara noastră ce va avea loc pe 1 septembrie. Și poate nici nu aflam de acest eveniment dacă nu se făcea atâta caz pe faptul că au fost anulate 2 nunți programate de acum un an la același palat, în urmă cu doar 2 luni doar pentru că e nunta fiicei președintelui, însă prin intermediul acestora m-am documentat despre palat! Curioasă, de data aceasta, am căutat pe net poze, istoric, filmulețe, aflând o grămadă de chestii interesante ce doresc să vi le împărtășesc și vouă prin filmulețul de mai jos!

În filmuleț găsiți atât poze cât și istoricul acestuia pe fundal! Eu nu vă voi mai spune nimic, ci doar vă voi provoca la 11 minute de cultură! Iar mai apoi vă mai provoc încă 11 minute la o nuntă din cadrul acestui palat, la meniurile ce se pot găsi acolo, la un adevărat program anti-criză !

sursă youtube ( user provideoandphoto )

sursă youtube ( user FamiliaRusu )