Guest Post: Vrei să fii programator? O şansă de reprofilare profesională

simplon

Despre Simplon şi creatorii săi

Simplon.co este o idee de Andrei Vladescu-Olt , Erwan Kezzar şi Victor Defontaine, iniţiativă materializată cu pasiune de către Frédéric Bardeau, Henri Fournet, Nicolas Danet şi Alexandre Delamaire. România este prima ţară în care organizaţia internaţională Simplon îşi deschide birou. Simplon a adus în Franţa o inovaţie nu doar pe planul businessului, ci şi pe plan juridic. Pe baza succesului înregistrat în Franţa, aici şi aici din octombrie 2014 vor începe să funcţioneze în Cluj şi aici, alte două incubatoare de afaceri. Modelul de incubator se va extinde în Franţa şi în Lille, Strasbourg, Marsilia, Nantes, iar în străinătate la Johanessburg (Africa de Sud), Bamako (Mali) şi Tunis (Tunisia).

Roxana Rugină este antreprenor, freelancer şi programator. Ea a adus din Franţa în România franciza Simplon. Profilul ei de pe LinkedIn este grăitor pentru relevanţa experienţei pe care o are în promovarea antreprenoriatului, comunicării digitale şi programării.

Roxana Rugină descrie într-un articol (Noi modele de educaţie pentru pasionaţii de tehnologie: bootcamp-ul Simplon) publicat în revista Today Software Magazine experienţa prin care a trecut la rândul ei în Franţa şi pe care doreşte să o replice în România:

„În vara lui 2013 am fost acceptată în prima promoție Simplon.co alături de alți 29 de candidați care urmau să învețe Ruby on Rails pentru a deveni web-antreprenori în 6 luni. Eram 14 naționalități cu vârste cuprinse între 18 și 55 de ani, de la PHD-uri și până la tineri fără BAC. În cele 6 luni la Simplon am simțit pentru prima oară că mi-am găsit locul și că pot face orice. Am lucrat la foarte multe proiecte pentru că simțeam că merită și preferam să merg în weekend la Simplon mai degrabă decât la Musée du Louvre. Era un mediu stimulant, eram apreciată pentru ceea ce făceam și încurajată să devin mai bună în fiecare zi.”

Cristina Hermeziu de la Dilema Veche îi face Roxanei Rugină o prezentare amplă în articolul Portretul programatorului… feminin la tinereţe.

Despre primul Simplon, din Franţa: „Intri într-un fel de loft împărţit în alveole atipice, asimetrice. Vreo cîteva spinări aplecate peste tastatura calculatoarelor şi un du-te-vino decomplexat, de cămin studenţesc: e atmosfera zilnică de la Simplon.co, o „fabrică solidară“ de programatori informaticieni, care a fost în toate paginile presei franceze şi pe toate ecranele jurnalelor de ştiri. Loft-ul e, în cultura de habitat a francezului, un fost spaţiu industrial, la început nelocuibil, o carcasă goală numai bună de transformat, după bunul plac, într-un spaţiu convivial, cu sens: casă particulară, atelier, sediu de întreprindere. Simplon e toate la un loc: sediu de întreprindere – atelier – casă particulară – loc de petreceri, cu adresa în Montreuil, pe linia metroului 9, în estul Parisului, un cartier popular, puternic de stînga. “

“Simplon Franţa s-a născut fiindcă doi tineri, studenţi ai lui Frédéric, au realizat, într-o bună zi, că oamenii, unii supercalificaţi, alţii cu mai puţină pregătire, sînt pe cale să devină toţi complet analfabeţi: revoluţia numerică a făcut să răsară o clasă privilegiată de deţinători ai codului IT, iar progresele, cu viteza luminii, din domeniu îi lasă pe outsideri cu handicapuri serioase. Ideea lor a fost aceea de a naşte o mişcare, un curent favorabil „democratizării codului“ şi crearea concretă a unei structuri în care oamenii să aibă şanse egale de a fi „alfabetizaţi“ în limbajul interconexiunilor, al programării pe calculator, fie că sînt femei, tineri, seniori, cu sau fără diplome, emigranţi sau autohtoni.”

Ce este şi ce face Simplon

Programul pe care Simplon îl oferă este un bootcamp de 6 luni, care se va realiza la adresa str. Emil Isac nr 23. Acolo,  Cluj Co-work este deschis luni-vineri de la 8 la 20. Acolo se vor desfăşura formarea celor 10 candidaţi de la 1 octombrie 2014 la 31 martie 2015. Ruby Tribe oferă în parteneriatul cu Simplon formare în programare, pentru Ruby on Rails. În cadrul formării, participanţii vor avea parte de acces gratuit la platforma de tip MOOC a Simplon din Franţa, care se numeşte FOAD.

Există o diferenţă în business între un accelerator şi un incubator. Acesta este un incubator de afaceri care se adresează celor care pot dezvolta idei de antreprenoriat social bazate pe tehnologie, care doresc să înveţe limbaje de programare modernă care îi va sprijini în iniţiativele lor profesionale: HTML & CSS, Ruby on Rails, Github, Test Drive & Agile Development, gândire computaţională, gestiunea proiectelor web, , API-uri, UX design.

Din articolul lui Mihai Baboi (Simplon România – Bootcamp gratuit despre dezvoltarea aplicaţiilor web), aflăm:

„Ce vor invata participantii la bootcamp:

  • tehnologii web avansate si limbaje moderne: HTML & CSS, Ruby on Rails, JavaScript
  • instrumente de lucru precum Github, Agile Development, Test Driven Development
  • notiuni de product development si user experience/UX design
  • metode de dezvoltare tip agile si tehnici de “lean startup” pentru afaceri
  • folosirea platformelor online de management eficient al proiectelor web si al echipei
  • tehnici de vanzare si marketing al serviciilor si produselor tehnologice”

eClujeanul scrie în articolul Invata cum se dezvolta aplicatiile web si produsele tehnologice inovatoare intr-un bootcamp gratuit de 6 luni

„Trainingul de specializare în domeniul web este dezvoltat după modelul Simplon.co din Franța. Inspirat din devbootcampurile lansate în Statele Unite, programul Simplon a fost adaptat, testat și validat în 6 luni intensive de training oferit gratuit celor care vin din categorii dezavantajate social și vor să devină antreprenori și dezvoltatori de servicii web.„

Loredana Săndulescu a scris pentru revista Biz un articol (Pregătire pentru viitor la Cluj) din care putem afla:

„La sfarsitul programului, absolventii vor fi pregatiti pentru a se integra rapid intr-o echipa de dezvoltatori de servicii web fara ca angajatorii sa mai investeasca in training.

“Scopul activitatilor noastre este de a aduce diversitate si inovatie in domeniul IT prin dezvoltarea unei comunitati de talente creative, pasionate de tehnologie si antreprenoriat”, declara Roxana Rugina, co-fondatorul Simplon Romania. […]

Pe langa bootcamp si programul de incubare dedicat antreprenorilor, Simplon organizeaza evenimente, ateliere pentru copii, workshopuri pentru fete si femei sau angajatii din companii care vor sa invete programare.”

Pe blogul Andrei RCA putem citi în articolul Romania te ajuta sa devii un dezvoltator independent in 6 luni. Simplon Romania următoarele:

„Simplon Romania vine cu doua oferte, traineri si mentori. In timp ce trainerii sunt oameni specializati, fiecare pe cate o ramura din IT din cele mai sus prezentate, mentorii sunt oameni de business sau vizionari care INTELEG potentialul tehnologiei si capacitatea oamenilor de a o folosi pentru a-si usura munca si viata. […]

Daca tot vorbim de diversitate si potentialul proiectului, vin cu un insight despre cativa dintre cei inscrisi pana in prezent; de la soferi de taxi cu 2 diplome in buzunar, vanzatori, tatici de meserie pana la studenti de master sau licenta. Deci fii sigur ca daca te consideri suficient de increzator sa faci fata 6 luni, restul lucrurilor vin de la sine.

Practic, Simplon Romania isi propune ca la finalul training-ului tu sa fii invatat suficient incat sa ai deja un mic proiect personal dezvoltat, cu care sa iesi direct pe piata muncii, fie intr-un portofoliu personal, intr-un magazin de aplicatii sau intr-un start-up centrat pe produs. Mie asta mi se pare cea mai buna motivatie. Mai ales ca nu vor exista restrictii, asa cum le consideram cu totii, asemanatoare cu cele dintr-un sistem educational clasic. Trebuie sa ai timp, vointa, si sa lasi toate stereotipurile deoparte. Cand vine vorba despre implicarea in tehnologie, procesul de creatie nu are treaba cu realitatea, doar rezultatul trebuie sa fie suficient de vizibil incat sa o influenteze. “

Pe parcursul programului, este de aşteptat şi puternic încurajat ca cei 10 participanţi să dezvolte echipe, proiecte şi business-uri. La un moment dat, ei vor putea accede la o serie de conexiuni stabilite de Simplon cu antreprenori, specialişti şi investitori.

Informaţii pentru participanţi

Desigur, în ziua de azi nu mai e nevoie să urmezi o facultate de specialitate (informatică, politehnică) pentru a învăţa limbaje de programare. De exemplu, Vlad Stan a făcut o demonstraţie la Netcamp 2012 că poate să facă echipe de 4 oameni dintr-o sală plină de necunoscuţi care în mai puţin de 90 de minute să dezvolte conceptul de business şi design pentru o aplicaţie de smartphone.

Pentru dezvoltarea unor produse şi afaceri, cei 10 participanţi selectaţi de echipa Simplon România beneficiază de şanse egale, indiferent de nivelul de pregătire sau experienţa profesională. Oricine se poate înscrie până pe 25 august. Până în prezent, au aplicat peste 60 de candidaţi. Procesul de selecţie a candidaţilor care vor beneficia de 10 locuri pentru a învăţa solicită mai întâi înscrierea, apoi un interviu.

Dacă din cei 10 participanţi se vor găsi selecţionaţi oameni din afara Cluj-Napoca, Simplon oferă burse de studiu. Cu toate acestea, cu siguranţă că aceste burse nu vor putea acoperi cheltuielile integrale ale celor care vor prefera să studieze luni-vineri de dimineaţă până seara la Cluj Co-Work. Însă unii din participanţi au făcut deja eforturi sau planuri pentru a-şi acoperi perioada de şedere de 6 luni la Cluj-Napoca astfel încât să poată învăţa full-time , de luni până vineri.

De asemenea, Simplon mai oferă şi altă oportunitate. Persoanele care au abilităţi profesionale remarcabile (“super puteri”) îşi pot oferi serviciile/contribuţia la Simplon. Vrei să fii ambasador, mentor, coach, observator, conector sau mai ales trainer? Acum e momentul tău!

Simplon a beneficiat în Franţa de o acoperire amplă în presă, în ultimul an şi jumătate: Le Mouv, Les Echos, Le Parisien, 01net, StreetPress, Le Figaro, Le Monde, Melty, Frenchweb, Nouvel Obs, L’Express, APCE, fabernovel, Knowtex, Région Ile de France, Figaro Economie, L’Express, Europe 1, BFM Business, France 24, NouvelObs,  Télématin,  L’Express,  Le Monde Informatique, reportage radio sur le Mouv pour la rentrée, France 3 Ile de France,  Yakawala, Toutelaculture,  Madyness,  L’Express,  iTélé,  Canal+, Le Monde, BFMTV, Mouves, Yahoo Finance (tv),  StreetPress, Spear, Petit Web, France Inter,  Libération, Digital Society Forum, La Croix, France Inter Carnets de Campagne, 01net, CBnews, 01net, La Tribune, Spotwork, Pourquoi entreprendre, Daily Geek Show, RSLN, La Croix, France Info, BFM Radio, Women Web, BFM TV, L’Atelier des médias RFI, FutureMag d’Arte, Les Echos, Le Monde Blog Binaire, Décideurs TV, Les Echos, Le Monde, Carif,  Le Parisien 93, Bondy Blog,  RSLN, EcoPlusTV, TVM Est Parisien, RTL, Le Point, L’Opinion, FrenchWeb, La Nouvelle République, Le Figaro, ZDNet, France Inter, L’Echo Républicain, 01 Net, Techn0polis, La Tribune, JT de TF1 .

Articol de Ştefan Alexandrescu
consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

Guest-post: De ce scrie Emil articole bune la alții pe blog?

Astăzi n-am chef să scriu. Astăzi, astăzi nu pot apăsa tastele și să-mi iasă ceva coerent din ele. Astăzi pur și simplu nu. Nu. Iar dacă astăzi pur și simplu nu, îl las pe Emil să lămurească lumea-ntreagă de ce scrie el articole bune la alții pe blog, iar la el… bate vântul din trei părți.

Sunt curioasă din fire. Pun întrebări. Și nu. Nu mă las până nu sunt lămurită. Nu pot. Nu vreau. Așadar, citind un articol de-al lui Emil (ahhh ce-aș vea să-i scriu numele cu e mic), pe un alt blog, l-am întrebat de ce scrie el articole bune la alții. Și nu. Nu spun că pe propriul blog nu ar scrie bine, dar parcă, mie personal, îmi place mai mult să-i citesc articolele de la alții, decât articolele lui.

În consecință, adică… hmm.. ca o urmare a întrebării mele, Emil s-a auto-invitat să scrie un articol lămuritor pe blogul meu. Un articol cu multe link-uri. iar cu scuzele de rigoare, am să-i spun că mai mult de unul nu pot să-i las. Scuze Emil :D.

Autoarea acestui blog m-a întrebat zilele trecute: De ce scrii articole atât de bune la alții? Nu mai bine scriai articolul pe blogul tău? Nu este prima care mă întreabă. Și, probabil, nici ultima. Voi încerca, așadar, să răspund la întrebarea „De ce scriu guest-posturi BUNE?” De fapt, ca să fiu mai clar: de ce unele guest-posturi sunt mai bune decât articolele de pe blogul propriu?

Așadar, voi da 3 argumente PERSONALE pentru a justifica acest lucru:

  1. Guest-posturile, în multe cazuri, sunt cadouri pentru cel ce mă găzduiește. Exact ca în acest caz, gazda mi-a inspirat acel articol. Daniela mi-a inspirat acest articol, așa că îi mulțumesc scriind la ea pe blog. Atenție: NU o oblig să mă găzduiască, o întreb doar dacă dorește să o facă. Nici pe Andra nu am obligat-o.  A ieșit însă un articol super-mișto.
  2. NU sunt de acord cu guest-posturile proaste, care sunt doar pentru SEO. Eu MĂ STRĂDUIESC să scriu guest-posturi bune, foarte bune, pentru că mă prezint în fața altui public. Erau bancuri pe vremuri despre marfa dată la export, care era invariabil mai buna decât cea destinată consumului intern. Ca să zic așa, sunt un pic comunist în privința articolelor. Marfa de export este cea mai bună marfă pe care o am.
  3. În al III-lea rând, faptul că articolele scrise-n deplasare sunt mai bune, nu este un lucru cert. Din punctul MEU de vedere, am articole la fel de bune și la mine. Doar că e posibil ca articolele de pe blogul meu să nu fie atât de citite. Poate că un guest-post atrage mai mult decât un articol normal. Poate că subiectele abordate pe blogul meu, mult film și mult teatru, nu sunt chiar “comerciale”. Nu știu, nu-mi dau seama. Oare este atât de evident că atunci când scriu în deplasare, mă concentrez mai mult?

Bine, la întrebarea de ce scriu guest-posturi bune, mai pot fi date și alte răspunsuri:

–          Pentru că știu să scriu.

–          Pentru că “muzele” mele sunt și ele de top.

–          Pentru că dacă NU ar fi articole de top nu aș fi găzduit.

Chiar, voi ați găzdui un articol slab doar pentru că-l cunoașteți pe autor? Dacă nu, atunci veți afla răspunsul la întrebarea din titlu.

Articolul: „De ce scriu guest-posturi bune” este scris de Emil Calinescu, cel mai MINUNAT superblogger, pe vremuri Studentul Minune al blogosferei. Ca sfat, intrați pe oricare blog al meu și comparați articolele de acolo cu acest articol. Ș apoi spuneți dacă este adevărat, sau nu, că scriu mai bine la alții. Iar ca exemplificare (sper să nu mă înjure Daniela), ofer alte 2 articole foarte apreciate, scrise în deplasare: Guest-post ROZ (tulips-and-sparkles.blogspot.ro/2013/12/guest-post-culoarea-roz.html – copy-paste la link) și Blondele au simțul umorului (sofiafrunza.wordpress.com/2013/12/21/guest-post-emil-calinescu-blondele-au-simtul-umorului/ – copy-paste la link). Salutări BLOGOSFERICE tuturor!

P.S. 1: Nu sunt de acord cu Emil. Consider că articolele de pe blogul propriu trebuie să fie la fel de bune ca cele din deplasare, căci oamenii, intrând de pe un articol bun, pe un articol mai puțin bun, vor fi dezamăgiți.

P.S. 2: Emil m-a obligat, de fapt, să postez acest articol. Nu direct, ci indirect… psihologic. M-a întrebat aproape zilnic când îi public articolul lui minunat. M-a obligat psihologic.

P.S. 3: L-am blestemat pentru fiecare cuvânt scris fără diacritice, că na, a trebuit să-i recorectez tot textul, căci eu promovez scrierea cuvintelor, corect, în limba română. Cuvintele fără diacritice, în limba română, NU există. Punct.

Guest – Post: Sfaturi pentru conducătorii auto

Cum eu astăzi am avut o zi tare complicată și plină, v-am lăsat în mâinile lui Ovidiu. El a scris azi, la mine pe blog, un guest post. Cât de mult o să vă placă sau cât de mult o să vă displacă, nu știu. Sfaturile lui sunt însă bune de urmat.

Sfaturi relevante pentru conducătorii auto.

Aşadar, să nu circulăm niciodată cu termostat defect sau fără el. Cum putem şti  fără demontare? Iarna, depistarea este rapidă: după ce motorul sau maşina a mers cel puţin ½ oră, ridicăm capota şi pipăim succesiv marginea de jos a bazinului superior a radiatorului şi apoi partea de sus a chiuloasei (nu capacul culbutorilor!).

Conducătorii auto pot folosi site-ul DRPCIV pentru a beneficia de chestionare auto, răspunsuri corecte la întrebările DRPCIV, sfaturi pentru legislaţie rutieră, măsuri de prim ajutor, codul rutier, indicatoare şi marcaje rutiere şi multe alte noutăţi despre permisele de conducere.

Dacă aceste piese au cam aceiaşi temperatură, termostatul lipseşte sau e defect; dacă chiuloasa este mult mai caldă decât partea de jos a bazinului superior înseamnă că termostatul îşi face datoria. Având în vedere cele arătate, rezultă că ar fi bine să avem totdeauna un termostat nou de rezervă (alături de un poantou nou şi altele).

Platine oxidate, uneori în stare „jalnică”, întâlnim azi ceva mai rar decât poantourile uzate sau termostatele moarte. Comportarea însă diferă radical: platinele bolnave „vorbesc” imediat prin întreruperi dezordonate la aprindere mai ales în plină tracţiune. Nu este necesar un discurs prea lung spre a demonstra ce risipă de benzină pot cauza aceste piese la fel de miniaturale ca şi „colegul” lor poantoul. De la toate exploziile ratate, benzina este azvârlită în atmosferă complet nefolosită! Remedierea e simplă: orice platine oxidate se pot recondiţiona de 2-3 ori prin polizare. Dar aşa ceva nu se poate face pe câmp. De aceea oamenii prudenţi adaugă lângă poantou şi termostat o pereche de platine noi de rezervă.

Toba de eşapament înfundată. Această deficienţă apare în special la motoarele uzate cu un consum mare de ulei. Sitele din interiorul tobei se astupă progresiv cu zgură, care împiedică ieşirea gazelor de evacuare. Când colmatarea este avansată, gazele ies de la capătul ţevii finale „fâşâind” şi nu „durduind” aşa cum este normal. Proba trebuie făcută în timp ce altcineva ambalează motorul de câteva ori. După cum este uşor de imaginat, o tobă înfundată provoacă o creştere considerabilă a presiunii dincolo de supapele de evacuare. În astfel  de condiţii aproape toată energia motorului se iroseşte luptând cu contra-presiunea din colectorul de evacuare. Când această contra-presiune depăşeşte 2/3 atmosfere, supapele de evacuare care au arcuri mai obosite nu se mai pot închide şi amestecul carburant începe să fie aruncat, nears, afară din cilindri, către sfârşitul curselor de compresie. Se poate afirma că toba de evacuare înfundată poate cauza cea mai „spectaculoasă” creştere a consumului. Remediul: toba se va arde la 700-800 grade celsius într-un cuptor timp de ½ ora. După ce se va răci, se va scutura cu un ciocan de lemn, deoarece zgura conţine şi multe particule incombustibile provenind din praful aspirat de motor, aditivi din ulei, pulbere metalică, rezultând din uzuri. Astfel se remediază efectul, dar nu şi cauza. Dacă motorul consumă mult ulei sau este complet dereglat, toba se va înfunda din nou după 2000-3000 KM. Deci este obligatoriu să se ia imediat măsurile necesare. Este locul să amintim aici că obiceiul de a alimenta motoarele în doi timpi cu benzină amestecată cu 4-6% ulei (ca să se „ungă mai bine”) conduce la blocarea rapidă a tobelor. În realitate doi la sută ulei M-40 este perfect suficient.

Buşonul radiatorului. Există trei variante constructive: buşon etanş simplu şi ţeavă de prea-plin liberă; buşon cu două supape şi ţeava de prea-plin pornind din marginea gurii de umplere a radiatorului, însă cu capătul extern liber (acest sistem este presurizat, dar nu recuperează pierderile); buşon perfect etanş, ţeavă de prea plin racordată la un vas de expansiune, având buşon cu supape (evident, acest sistem este optim, fiind presurizat şi recuperând pierderile lichid). Aproape toate maşinile moderne aparţin ultimei variante, iar la unele modele presurizarea poate depăşi două .

Ok, cam asta a avut Ovidiu de zis pentru voi azi. Sper că nu v-a plictisit și ați aflat oarecum câte ceva ce poate fi aplicat de oricine, dacă nu într-un service cu siguranță. Însă e bine, zic eu, să avem habar de anumite chestii cam cum se întâmplă și de ce.

Îți mulțumesc că mă citești, iar dacă îți place ceea ce scriu te învit să dai un like pe Facebook AICI sau un Subscribe (coloana din dreapta sus) și astfel vei fi mereu la curent cu ce postez.

Have fun,

Pishky

Guest post – Răspunsuri corecte la chestionarele auto DRPCIV

Untitled

Recent am fost contactat de un amic de pe internet și m-a rugat să-l ajut să-și promoveze site-ul de chestionare auto. Îl recomand și eu pentru că oferă răspunsurile corecte la chestionare auto. Nu este un site oarecare… Conținutul său este unic și relevant înafară de informațiile publice care le oferă.  În comparaţie cu alte site-uri de chestionare, este GRATUIT. Nu solicită plăţi online pentru răspunsurile de la chestionarele DRPCIV, precum alte site-uri de chestionare o fac. Este foarte uşor de utilizat şi nu necesită înregistrare de cont.

Întrebările DRPCIV se găsesc laÎntrebări DRPCIV cu răspunsuri. Răspunsurile corecte sunt marcate cu culoarea roşie, aşa că puteţi învăţa foarte uşor. Dacă rulaţi chestionare pe site-ul oficial drpciv, puteţi selecta şi copia întrebarea dorită după care plasată în bara de cautare al site-ului, aşa răspunsul corect va fi afişat. Până acum acest site a ajutat peste 200 de elevi să obţină examenul teoretic. Unele sfaturi pe care le oferă trebuiesc luate în considerare… Butonul „răspund mai târziu” este foarte util când nu sunteţi siguri de răspunsul corect… Oricum, mai multe sfaturi găsiţi pe site.

SUCCES la învăţat.

Guest post – Generația PRO… știlor!

Astăzi, pentru că eu n-am avut nici o idee, l-am lăsat pe Eddie, un alt oltean, să vă vorbească prin intermediul cuvintelor scrise  🙂

cropped-welcome_to_reality1

 Salutare, dragi cititori fideli ai acestui blog. Mă numesc Doman Daniel, sunt blogger de 1 an, și acesta este primul guest-post. Blogul meu este unul pentru mai multe categorii de „uameni” cum ar fi: tutoriale PC, Photoshop, Android sau știri din lumea tehnologiei, dar și lucruri amuzante, opinii, recomandări, articole despre jocuri, recenzii și multe altele… Cine dorește cine poftește, poate să mă viziteze AICI (intrare liberă și stați cât doriți).

Intenționez să mă reprofilez cu blogul, să discut mai multe din țara asta, din viața mea, sau fel și fel de lucruri care ne frământă, pe mine sau pe alții. Am să încerc să numai obosesc lumea cu N tutoriale și sfaturi despre cum să faci un banner în Photoshop sau mai știu eu ce.

Astăzi vreau să dezbat un subiect des întâlnit zilnic chiar în viețile noastre. Trebuie să precizez că am 19 ani (aproape) și din păcate, fac parte din generația PRO…știlor. Stai stai stai, nu am zis că și sunt ca ei, altfel nu scriam acest articol.

Realizez că, în ziua de astăzi, un elev care intră la liceu, își alege un profil care să sune bine…mă înșel, asta îmi spuneți voi. În cazul meu fiind, în ultimul an de liceu la mate-info, am ales acest profil pentru că îmi place tot ce ține de mouse și tastatură, așa că fac multe lucruri cum ar fi designul grafic și programarea web.  Mulți aleg acest profil pentru că e de viitor și așa este, însă 99% din colegii mei sunt pe lângă ceea ce se cere la acest profil.

Te întreabă unu: La ce profil ești?

Tu: Mate-info.

Acesta care îți adresează întrebarea se gândește el și te întreabă: Înseamnă că ai un calculator trăznet, joci jocuri de ultimă generație, le ai cu „hecăritu’”.

Tu: Da, am calculator dar…nu am loc de tata că își calculează datoriile pe el (WTF!).

Asta a fost o mică glumă dar credeți-mă că nu suntem departe deloc.

Însă experiența proprie e total diferită. La mine în clasă, cu atâta tehnologie în jurul nostru, ne-am decis să nu mai dăm banii pe xerox, așa că având telefon cu o cameră foto bunicică, m-am decis să fotografiez comentariile pe care le aveam de învățat și să le trimit colegilor pe e-mail. (cică să fii unit cu o clasă)

A 2-a zi, profa de română întreabă dacă am scris comentariile…Ăla eu, ăla eu….Nimeni!

Motiv? Păi unu că nu are calculator, unu că nu a plătit mă-sa internetul, unu că nu are internet, unu că cică avea virus (ale naiba poze și astea se virusează, așa instant ca nessu’), mai pe scurt, toți vroiau comentariile, să nu mai dea banii pe xerox, să nu ne mai deplasăm până la xerox (că e departe rău..cică), însă după se dau loviți: ba că nu au, ba că au dar nu au…

Nu înțeleg generația asta. Mă mir că nu sunt ca ei, adică na, am altă mentalitate, diferită, departeeeee de mentalitatea lor.

Fetele din generația de astăzi, no offence Pishky, sunt foarte firave, gen: Nu atingeți, fragil!

Când e liniște în clasă, se găsește una, două să bage o muzică de jale, manea sau vreun cântăreț străin mie, și încep să pișe ochii aiurea, fără vreun motiv, de parcă era bătută de melodie, domne.

Băieții, numai sunt băieți domne, dacă nu au permisul de conducere la portofel…Unu din clasă dacă ia permisul, deja toți încep să dea buzna la școlile de șoferi, să își caute mașini, că na, să arate că și ei pot…

În generația asta predomină cocalarii și pițipoancele. Oh, dar vai, eu nu mănânc că mai înainte m-am dat cu gloss. Și cine te pune???

Dacă nu aplici legea pumnului să arăți că ești masculul cu bâzdăgania în pantaloni, ești nul în grupul băieților. Dacă nu îl tamponezi pe unul frontal cu palma piciorului nu te aplaudă nimeni. Dacă faci asta, deja a 2-a zi dimineață, ești alt om, ești vedetă între băieți, toți te salută, te cheamă la cafele, la o bere, la o vorbă, la o țigară etc.

Că veni vorba de țigară, în ziua de azi peste 50% din liceeni fumează. Norocul meu, nici asta nu m-a tentat să fac… Mai nou, printre liceeni a apărut un nou termen de “tiră”. Mai exact, unu dacă are țigări și nu are de gând să dea și el share, deși el a fost invitat să tragă un fum dintr-o țigară împărțită la 4-5 oameni, el se duce și se ascunde, se duce într-un loc unde să se bucure de mult iubitul pai de hârtie cu rumeguș presat numită țigară…

Și acum vine partea cea mai cocalarească…sau COOL. Mersul prin cluburi. Mai  nou, prin club mergi cu fufarnița de mânuță, iubită de ocazie să arăți că ești baștan de baștan cocalar cu acte în regulă, bineînțeles, fufarnița să fie cât mai mini, cu o fustă proiectată cât mai mica, dacă s-ar putea să fie și transparentă că na: Îi e rușine să umble dezbrăcată, dar nu îi e rușine să poarte o fustă mini până se vede coloritul chiloțeilor recent achiziționați de la o firmă de renume.

A 2-a zi după super party-ul de la club, toți băieții se laudă cu ceea ce a realizat la acea petrecere cum ar fi: Bă! Eu aseară m-am făcut magnet să îmi bag p…. dacă nu! Am băut 70 de mii de pahare de vin dar nu m-am amețit mă. Bă, și cum m-am dat pe bere, m-am dus dracu! Altu: Ce vorbești mă! Eu am băut la coniac și am condus dracu cu o mână, că cu cealaltă țineam sticla evident!

Sper că primul meu guest-post este unul bun, iar ceea ce am vrut să arăt a fost realitatea acestei generații PRO…aste.

Am să vă rog pe fiecare să mă contraziceți dacă doriți, însă asigurați-vă că aveți un argument când o faceți.  Dacă nu aveți vreun contraargument, atunci e ok ) See ya!

Guest post – Filmele Horror si pasiunea pentru filme

images (2)

Fiecare om obișnuit are una sau mai multe pasiuni. Fie că e vorba de croșetat sau pasiunea pentru filme, cazul meu, fiecare pasiune a avut un punct incipient. Pasiunea mea pentru filme a început cu adevărat în 2002, când un dvd piratat cu filmul ”Blade” mi-a deschis porțile spre terifianta industrie a filmelor horror.

Filmul care l-a introdus pe Wesley Snipes în liga mare mi se pare ceva obișnuit acum, dar atunci pur și simplu m-a îngrozit. Îmi aduc și acum aminte dvd-ul albastru pe care scria tacticos „Blade I”, iar luna plină din acea noapte se reflecta în el și lumina camera. Proastă noapte mi-am ales să văd un film cu vampiri. După acea ispravă am început să mă simt urmărit de fiecare dată când ieșeam afară noaptea, dar asta nu m-a împiedicat să continui proaspăta pasiune. După ce am vizionat toate filmele ”Blade” am economisit banii de pe o săptămână din care mi-am luat zece cd-uri, pe care ce credeți că am pus, ”Blade: The Series”. Mulți ani mai târziu mi-am dat seama că rolul lui Blade din serial nu mai era interpretat de Snipes, dar ce să zic, mi-a plăcut și așa.

După ce am terminat toate materialele legate de vampirul umanizat Blade, a venit rândul lui ”The Butcher” să-mi provoace fiori pe șira spinării. Din fericire l-am văzut ziua că altfel cine știe ce s-ar fi întâmplat. Povestea horror clasică a adolescenților puși pe distracție care se pierd într-o pădure ca mai apoi să fie măcelăriți pe rând de un maniac, a fost folosită în nenumărate filme, dar culmea, acțiunea acelui film o știu și astăzi în cel mai mic detaliu.

A urmat primul film descărcat de pe ODC și văzut pe un monitor CRT. Filmul în cauză se numea ”Pulse”, filmat în România, a fost picătura ce a umplut paharul de filme horror proaste pe care le aveam la activ. Filmul care a ridicat puțin nivelul a fost ”Thir13en Ghosts”, care chiar și cu ratingul IM-18, l-am vizionat.

Nu cred că a fost un film care să mă bântuie atât de mult timp ca și ”The Unborn”. Acel film a fost groaznic de bun, iar nopțile în care închideam ochii iar mintea îmi sărea imediat la Barto, m-au ținut sub tensiune câteva luni bune.

În ultima vreme filmele horror au avut mult de suferit, piața fiind invadată de tot felul de chich-uri de slabă calitate. Dacă ne gândim la filmele horror cu adevărat bune ale ultimilor cinci ani, degetele de la mâini ne ajung să le contabilizăm.

Din această cauză, acum vreo doi ani am înțeles că filmele horror nu sunt totul, că industria are mult mai multe de oferit. La ora actuală sunt consumator de filme universal, nu mai contează genul, filmul în sine să fie bun.

Sper că anul ăsta industria horror să-și mai revină puțin și să mai avem și noi parte de niște suspans adevărat.

A scris pentru voi Teglas Adrian, blogger la yingyangmovies.wordpress.com. Dacă v-a plăcut sau nu acest articol, vă aștept pe blog pentru un feedback. Salutări tuturor!

Guest- post – Gusturile (NU) se discuta

Gusturile nu se discuta este o axioma. Putini au curajul s-o contrazica. Eu, Emil Calinescu, blogger din 2008 si pe domeniu propriu din 4 iulie 2012, vreau insa s-o daram. Poate-mi dau astia emisiune pe Discovery, cine stie.

Inainte de a discuta in sine ideea, trebuie sa vedem ce fel de gusturi putem avea:

–          Gusturi culinare “clasice” : unul prefera mancarea iute, altul pe cea dulce; unul prefera chestiile acrisoare si acre, altul chestiile amare;

–          Tot la gusturi culinare intra si mancarurile … nu-ti place o mancare si pace; nu vorbim de gustul “Clasic”, ca nu-ti plac dulciurile; vorbim de faptul ca le preferi pe cele cu frisca in dauna celor cu ciocolata;

–          Tot la gusturi intra si mirosurile: cuiva ii place un miros, altcuiva nu;

–          Tot gusturi sunt insa si in materie de muzica;

–          Sa nu mai zic la filme …

–          Sau la … arta, ca de exemplu picturile.

Toate acestea sunt considerate gusturi. E insa oare un lucru bun sa le consideram si sa le analizam la gramada? Eu cred ca nu.

Si de fapt, aici sta cheia. Aici este esenta acelei “axiome”. Si sa va explic.

Sa luam intai primul exemplu. Mancarea.

Mie-mi place Savarina. Celui de langa mine ii place amandina. Este o chestie de gust. Pur de gust. Aici toata lumea e de acord cu mine.

Daca mie insa imi plac chestiile iuti, iar unui amic nu-i plac, lucrurile se complica. Si nu ca nu ar fi acelasi lucru. Ci din cauze pur sociale: a manca iute este considerat ceva “tare”. Ceva masculin. Mancarurile dulci sunt asociate feminitatii. Asa ca un barbat care nu prefera iuteala va fi asociat feminitatii. Unii vor accepta sa infrunte aceste prejudecati, altii nu. Cei care vor alege sa nu isi vor impuna sa manance iute. Treptat, ce era iute nu mai este asa de iute. Si vor simti nevoia sa manance si mai iute. Iar aprecierile sociale vor creste. Pana si femeile se vor uita la ei: uite cat de iute poate manca acest om.

La fel stau lucrurile si cu mancarurile. A manca cine stie ce mancare sofisticata de peste este o dovada de emancipare. Nu poti spune “da-l dracu’ de peste, vreau mici”. Te faci de ras. Desi ai tendinta de a zice asta. Iti vei auto-propune sa iti placa pestele (asta si pentru ca e mai sanatos) si vei sfarsi in a-l manca.

In materie culinara lucrurile sunt cat de cat clare.

Ce ne facem insa cu muzica si fimele? Aici lucrurile sunt mult mai complicate. Si tot din cauze sociale.

Sa revenim la exemplul cu mancarea. Unuia ii place savarina. Ar manca savarine non-stop. Dar nu e deranjat daca cineva critica savarinele. “O prajitura naspa… nu-mi place”. El va fi in cel mai rau caz nedumerit. Va arunca peste umar un “n-ai cu cine” si va trece mai departe. Nu se va simti sub nicio forma jignit.

Cand insa te iei de gusturile muzicale ale cuiva lucrurile sunt complet diferite. Si asta pentru ca un om, in majoritatea cazurilor, se identifica cu muzica pe care o asculta. D-aia numim ROCKERI, pentru ca muzica II DEFINESTE. Nu exista categoria “Savarinari”, pentru ca omul ala nu e definit de acel “gust” al sau. Din acest motiv multi sunt de parere ca muzica nu e chiar o chestie de gusturi. Exista si teorii (in care eu nu cred) care sustin ca nivelul de cultura al unui om este reliefat in muzica pe care o asculta.

Teoriile alea au pornit de la niste oameni care refuza sa-i inteleaga pe ceilalti. Ce asculta ei e cult, ce nu le place lor e incult. Refuza sa-i inteleaga pe ceilalti, refuza sa accepte ca exista oameni care nu gusta muzica lor, asa ca ii declara inculti. Si pace.

In treacat, vorbesc si despre filme. Despre ele voi vorbi pe larg in alt articol. Ideea e simpla: constat ca din ce in ce mai des ies certuri in legatura cu gusturile cinefile. Oamenii se simt jigniti ca nu ti-a placut un anumit film. Nu stiu si incerc sa-mi dau seama daca filmele sunt fix in aceeasi categorie ca si muzica. Tind sa cred ca nu. Desi unii le baga in aceeasi categorie.

Iar teorii privind cultura si incultura au aparut si in legatura cu filmele. Legat de asta, cineva dadea o definitie simpatica filmelor psihologice: filmele alea din care nu intelegi nimic si pe care nu le poti baga in nicio alta categorie. Un sambure de adevar exista in aceasta definitie.

Salutari GUSTOASE tuturor si , daca v-am facut POFTA de guest-posting, va astept si la mine pe blog sa impartasiti GUSTURILE voastre cititorilor mei.

Guest post – Sacrificiu

Salut. Sunt Carla şi sunt tare mândră să fiu pe blogul lui Pishky, şi îi multumesc pentru colaborare şi toate cele. Deci..să începem…

Sacrifciu? Aş zice că e un cuvânt cu o putere imensă, (iar dex online spune acelaş lucru) are atâtea înţelesuri şi parcă te baga pur şi simplu în sperieţi când îl auzi. Dar aş zice că e o diferenţă atunci când ţi se face un sacrificiu sau când tu îl oferi şi asta depinde de modul în care tu vezi situaţia.

E un subiect complex şi sunt multe tipuri de sacrificii dar daca stăm să ne gândim mai bine toate acestea au în comun ceea ce suntem şi ce suntem dispuşi să facem pentru cei din jurul nostru, într-un fel e frumos să renunţi la ceva ce chiar vrei în favoarea altuia…dar ce te faci când nu eşti dispus să faci un sacrificiu?

  1. Spune exact ceea ce vrei!
  2. Nu ezita să spui nu!
  3. Fâ-te înţeles.
  4. Da-le motive. Nu poţi să îi laşi pur şi simplu în ceaţă. Respectă-te!
  5. Ai încredere în tine. Ştii mai bine cum.
  6. Nu îţi pierde timpul căutând minciuni, fi direct!
  7. Acţionează.
  8. Aminteşte-ţi că nu te poate forţa nimeni să faci ceea ce nu vrei.
  9. Ai ales deja? Atunci nu te răzgândi.
  10. Nu te lăsa manipulat.

Eşti în stare să faci decizii de unul singur şi atunci nu te lăsa mai prejos nici faţă de tine nici faţă de altcineva..am făcut acum ceva timp un post de încredere şi sunt sigură că te-ar ajuta. ( Influenţabil (1))

Până una alta vreau să vă mulţumesc pentru răbdare şi trecere.  Şi sper să ne mai auzim. O săptămână buna vă doresc!