Experiența mea cu topseriale.ro

Cu toții ne uităm pe tot felul de site-uri la serialele noastre preferate. Însă, uneori, se întâmplă ca anumite site-uri să nu aibă toate episoadele. Sau să se oprească cu încărcarea sezoanelor, din diferite motive, într-un anumit punct.

Am tot căutat să văd și eu The Mentalist, cap coadă, într-un singur loc. Și, când l-am găsit pe topseriale.ro, cu toate sezoanele și episoadele, am observat că de la sezonul doi încolo episoadele nu se încarcă. Dau eroare. Dar, ca să nu fiu nașpa, am zis să-i mai dau o șansă și să încerc și Anatomia lui Grey. Din fericire, sunt toate sezoanele și, implicit, toate episoadele. Iar traducerea este ok. La fel și calitatea episoadelor. Nu este cea mai bună, desigur, e totuși un site cu seriale, dar este destul de bună. Nu-i pixelată, deci e ok. Pentru asta, are un plus de la mine.

Interfața siteului, pentru mine cel puțin, nu este una obositoare. Are culori care nu-ți obosesc ochii și-ți permit să stai o perioadă îndelungată de timp pe site. Pe lângă asta, este ușor de folosit și foarte bine structurat.

Ce-mi displace în totalitate la el este multitudinea de reclame. Când intru pe un serial, se deschid reclame. Când intru pe un episod, se deschid reclame și mă pune să aștept nu știu câte secunde și apoi să dau skip. Când intru să dau play la episod și să se încarce, apar iar niște reclame destul de stresante la un moment dat, pentru că sunt și aceleași și mai sunt și lungi. Înțeleg, vezi o reclamă o dată, o vezi de două, de trei… dar deja a zecea oară turbezi efectiv și simți că o iei razna. Și, dacă tot sunt, poate ar trebui să fie ceva mai scurte.

Ce nu-mi mai place este că, atunci când vreau să văd un episod, mă duce de pe o pagină pe alta și-mi deschide și alte pagini. Mi-ar plăcea să rămân acolo. Și, consider eu, reclamele alea ar trebui să fie undeva în dreapta sau în stânga. Dacă îmi vor face cu ochiul, cu siguranță voi intra pe ele și voi vedea despre ce este vorba pe site-ul respectiv, dacă nu, le las acolo și mă uit liniștită la episodul meu.

Sper să-și remedieze acest minusuri, căci au deja un plus foarte mare, seriale cu sezoane întregi. Foarte mulți caută să vadă un serial într-un singur loc, nu să-și caute sezoanele lipsă în disperare pe net. Eu una, recunosc, am căutat foarte mult după sezonul trei din The mentalist la un moment dat. Și e păcat să-l găsești și să nu meargă. Celelalte, din câte am văzut, n-au probleme.

Uite cum poți să slăbești rapid și eficient

Am aflat, din statisticile blogului, că sunt câțiva care ajung pe blogul ăsta întrebându-se cum pot să slăbească rapid și eficient, așa că m-am gândit să scriu și pentru ei un articol. Măcar, dacă tot caută astfel de articole, să și găsească ceva util.

N-am să-ți spun diete care fac minuni și nici n-am să-ți vorbesc despre alimente miraculoase. Nu. Am să fiu sinceră și am să-ți spun că nu există un singur lucru pe care trebuie să-l urmezi ca să ajungi la rezultatul dorit, ci sunt multe. Iar drumul nu-i dificil deloc. Trebuie doar să ai voință și tărie de caracter să renunți la anumite lucruri.

Sunt persoane care, pe lângă dietele pe care le țin se folosesc și de o gamă largă suplimente nutritive, precum cele de la Bio Super Food. Sinceră să fiu, n-am nimic împotriva suplimentelor nutritive. Unele dintre ele sunt chiar bune. Cele mai bune sunt însă alimentele bio. Adică alea pe care le procuri tu, sau alții, fără îngrășăminte care să le accelereze creșterea și să le facă mari și frumoasă. Alimentele alea care-și iau singure ce au nevoie din pământ și de care ai grijă constant să fie udate, și plivite. Iar dacă tu ești ocupat și n-ai timp de așa ceva, să știi că sunt oameni care doar cu asta se ocupă și și-au făcut o afacere din producerea alimentelor cât mai natural posibil. Important e să-i găsești.

Zic însă că e timpul să-ți spun cum poți să slăbești rapid și eficient, în câțiva pași foarte simpli:

1. Dacă nu ai probleme de sănătate, sau ceva de genul și vezi că iei proporții rapid, nu fi nesimțit și leneș și ia măsuri! În cazul în care ai o problemă de sănătate, știu, e tare greu de controlat treaba asta, așa că du-te la un doctor și întreabă-l ce-i de făcut.

2. Nu mai mânca de la fast-food în fiecare zi! Nu zic că fast-food-urile ar trebui desfințate sau mai știu eu ce. Eu una mănânc de la fast-food-uri, doar că o fac din an în paște, când am chef de un hambruger. Asta nu înseamnă că înlocuiesc mâncarea gătită cu preparatele din fast-food-uri și mănânc de la ei dimineața, la prânz și seara. Să știi că toate sosurile alea și ingredientele, împreună, sunt ceea ce se numește „bombă calorică”.

3. Încearcă să mănânc mereu la aceleași ore, creând astfel un echilibru în organismul tău! Este absolut normal să iei proporții dacă mesele tale sunt haotice. În plus, masa de seară trebuie să fie cu vreo trei ore înainte să te pui la somn.

4. Fă sport! Iar prin sport nu înseamnă că te încurajez să-ți cumperi un abonament la sală și să te duci acolo. Nu, e suficient să-ți faci tu un program, în funcție de timpul liber pe care îl ai și să faci diferite exerciții de gimnastică acasă, ori să te duci să alergi prin parc.

5. Mănâncă sănătos! Ceva asemănător cu punctul doi. Încearcă să mănânc mai multă mâncare gătită, dar nu băga în tine ca să te saturi și să te simți plin. Nu e bine pentru organsimul tău să ajungi la o stare de sațietate.

Astea de mai sus cred că sunt cele mai importante 5 lucruri ca să nu iei proporții. E important ca tu să ai grijă de tine. Dacă tu crezi că mai sunt și altele, te invit să mi le spui în comentarii.

Se caută să se muncească cât mai puțin și să se câștige cât ma mult

Cu sau fără voia noastră creștem. Devenim adulți. Și începem ușor, ușor, să ne „dezlegăm” de părinții noștri. Să ne îndepărtăm de pe drumul nostru comun. Să ieșim oarecum de sub protecția lor și să o luăm fiecare pe drumul nostru, în funcție de instinctele proprii, de dorințe și de cum simțim că ar trebui să ne ghidăm pașii ca să reușim să ajungem acolo unde ne-am propus. Așa merge viața. E un ciclu foarte bine cunoscut de către fiecare om în parte, la fel cum este ciclul zi-noapte și rotația Pământului. Și, deși e un ciclu infinit, pare că nimeni nu s-a plictisit de el, căci viața continuă să existe.

Deși viața este aceeași, urmând aceiași pași, impactul pe care îl are asupra fiecărei persoane în parte este unul cu totul diferit, căci fiecare gândim diferit și acționăm diferit chiar și în situații identice. Ne dorim altceva, sperăm la altceva și luăm cu totul alte decizii asupra vieții noastre. Viață însă, deși pleacă din același punct, ajunge pe cărări diferite, ca în final să ne contopească în același punct. Însă tocmai asta cred că este frumusețea vieții. Faptul că, deși pornim în același punct și sfârșim la fel, avem vieți diferite. Istorii diferite care să facă una singură și să rămână pe pământul ăsta.

Și pentru că fiecare ajungem la un moment dat să ne facem propria noastră viață, independentă de cea a celorlalți, începem să ne alegem drumul. Să alegem ce vrem să facem cu viața noastră și cum vrem să ne-o continuăm astfel încât să ne-o facem cât mai frumoasă și cât mai ușoară și, de ce nu, să le oferim și celor din jurul nostru o viață frumoasă și plină de împliniri alături de noi. Cu toții ne dorim asta și încercăm să facem în așa fel încât să ne îndeplinim fiecare vis în parte.

Totuși, atunci când visul pare greu de atins, ne oprim în loc să reflectăm asupra ceea ce am făcut și a ceea ce ar trebui să facem. Iar atunci ne dorim ca totul să fie mult mai ușor de îndeplinit, pentru că realizăm că visul nostru mai are mult până să fie împlinit și că avem de muncit mai mult decât ne-am închipuit la început. Nu vrem să acceptăm că cele mai frumoase fructe ale reușitei să culeg după multă muncă și poate chiar multe lacrimi vărsate. Nimic nu se obține ușor. Și, deși știm asta, pur și simplu nu vrem să acceptăm.

Atunci când întâmpinăm probleme de genul acesta, de cele mai multe ori tindem să discutăm cu apropiații. Avem nevoie de sfaturi, de păreri și de opinii cât mai diverse, așa că mergem și cerem ajutor, dacă noi singuri nu putem lua o decizie. Iar sfaturile vin în funcție de cum te vede fiecare persoană în parte, de ceea ce crede că ți se potrivește și de ceea ce i se pare că ți-ai dori tu. iar cum tu vrei, probabil, să muncești cât mai puțin și să câștigi cât mai mult, lumea din jurul tău o să-ți prezinte diverse job-uri din care cred ei că se câștigă foarte ușor și se muncește foarte puțin. Lucru ce, sincer, după umila mea părere, nu este posibil, Orice ai alege să faci cere efort și muncă, chiar și dacă ți se oferă o angajare videochat Bucuresti, ori un post la KFC, sau să împarți pliante pe stradă. Nu-i ușor să faci niciuna dintre cele de mai sus. Iar dacă mă întrebați pe mine de ce, v-aș spune că doar bunăstarea obținută cu adevărat greu este cea care va fi mereu apreciată din suflet și din inimă. Tot ceea ce se obține ușor să și pierde foarte ușor pentru că nu știm să-l apreciem la adevărata lui valoare. Așa că ar trebui să muncim mai mult ca să câștigăm lucruri care să ne bucure și pe care să le apreciem cu adevărat.

Cum să faci să muți mobila mai ușor prin casă

Când se apropie curățenia aia generală, multora le e groază. Pentru că, foarte mulți, atunci când fac curățenie generală mută toată mobila prin casă, pentru a putea face curat prin fiecare colțișor. Bine, asta nu ar fi neapărat o problemă dacă ar fi un mobilier micuț și ușor. Dar ce te faci când ai mobilier din lemn masiv pe tot peretele, de sus până jos, pe toată lungimea lui și mai e și plin de cărți, ori plin de haine.

Te apuci și scoți tot. Și parcă tot nu-i suficient, că mobilierul ăla masiv tot greu e. Nu la fel de greu ca înainte, desigur, dar suficient de greu încât să fie nevoie de 2-3 persoane care să se chinuie din răsputeri să-l mute jumătate de metru.

Soluția? Ori schimbi mobila, ori pur și simplu îi pui roți. Da. Îi pui roți. Și apoi o plimbi prin casă. Floare la ureche, nu?

Multă lume am văzut că apelează la această șmecherie. Și anume își pun roți la mobilier, pentru a putea fi mutată mult mai ușor prin casă de câte ori ai nevoie și de câte ori te apucă nebuniile de genul ăsta, că na… fiecare om e cu nebuniile lui, nu?

În plus, e roțile astea sunt chiar utile și îți ușurează considerabil munca și efortul. E bine să fim practici, zic.

Dacă i-aș spune tatei, cred că imediat ar da fuga să le cumpere căci, de fiecare dată când se face curățenie generală, el este chinuit responsabil cu mutatul mobilei. De fiecare dată când îi spune mama: „Dragă, săptămâna asta mă apuc de curățenie generală”, săracul tata se transformă la față într-un curcubeu. Și nu, nu de fericire. El consideră că, atâta timp cât faci în fiecare săptămână curățenie, nu ai de ce să mai faci în fiecare sezon curățenie generală și că, mai ales, nu ai efectiv de ce să te plimbi cu mobila prin casă. E fixată prea bine ca să ai de ce să faci curat după ea, sau pe sub ea. Mama însă e de altă părere. Și știți voi, cum femeia e gâtul și bărbatul capul, iar capul se mișcă după cum se mișcă gâtul… înțelegeți voi voia cui se face.

Așa că tata pune osul la muncă și o ajută să mute absolut fiecare corp de mobilier, astfel încât ea să scoată covoarele, să spele pe sub și inclusiv să șteargă pereții. Da, exact, maică-mea e o maniacă a curățeniei. Ar putea concura alături de maniacii de curățenie din întreaga lume și sunt sigură că ar ajunge fără prea mari probleme în topul maniacilor.

Dacă vrei și tu  să îți ușurezi munca să știi aici gasesti roti pivotante cu frana pentru mobilier. Sau, dagă vrei să îi ușurezi munca soțului tău, îi poți face o surpriză de Paști. Adică înainte de Paști, când vrei să te apuci de curățenie. Sau mă rog.. chiar și mai devreme , ca să nu mai numere cu groază câte zile mai are până la Paști și implicit până să îl pui iar să mute mobila prin casă.

Despre ce fac alții

nu. N-am să judec ce fac alții. N-am de ce să fac asta. Fiecare om are dreptul de a-și alege singur drumul în viață, fără să trebuiască țină cumva cont de părerea mea, de opiniile mele, ori de sfaturi. Fiecare om de pe planeta asta are dreptul să facă ce-l taie capul. Asta atâta timp cât nu-i rănește pe cei din jur și nu le face rău. Profa mea de filosofie dintr-a 12-a spunea așa: „Libertatea și drepturile tale se încheie când încep libertățile și drepturile celuilalt”. Când a spus asta prima dată, nu am prea înțeles ce a vrut să ne transmită. Apoi, ușor, ușor, am analizat mesajul dânsei și am ajuns să-l înțeleg.

Libertatea, deși absolută prin însăși semnificația ei, este relativă și limitată. Nu pot să mă duc pur și simplu să omor pe cineva, doar pentru că sunt liberă să o fac. Și persoana respectivă este liberă să trăiască. Și are acest drept.

Libertatea poate fi și absolută, în cazul în care ceea ce facem nu-i rănește pe ceilalți și nu le aduce niciun fel de prejudiciu. Da, atunci suntem liberi să facem efectiv ce ne taie capul, atâta timp cât singurii implicați suntem chiar noi și nimeni altcineva. Ori când reușim să facem lucrurile în așa fel încât să aducem o bucurie și în viața celorlalți.

Nu pot însă, sub nicio formă, să-i înțeleg pe aceia care judecă orice acțiune a celor din jur. Parcă ne-am născut judecători înnăscuți. Avem asta în sânge. Dar oare este judecata asupra altora un drept absolut, sau doar unul relativ? Cu siguranță nu este unul absolut. Nu cred că avem dreptul de a judeca acțiunile altora, acțiuni care nu ne afectează, zic, căci cele care au legătură directă, sau indirectă cu noi, este clar că trebuie să le judecăm. Judecata asta trebuie să fie însă una constructivă și nicidecum una care dă un verdict, o sentință irevocabilă.

Nu știu dacă ați observat, deși tind să cred că ați observat, dar din ce în ce mai multă lume vorbește despre chat si videochat. Cu toții își dau cu părerea. Unii sunt pro, alții sunt contra și uite așa se ajung la tot felul de certuri și de jigniri prin comentarii, ori scriind alte articole.

Eu, personal, sunt neutră precum Elveția. Nu sunt nici pro, dar nici contra chatului și videochatului. Nu am de ce, atâta timp cât nu mă afectează nici direct și nici indirect. Cum am mai spus, fiecare om alege ceea ce vrea să facă. Ori ceea ce este nevoit să facă din cauza anumitor împrejurări. Sau pur și simplu ce i se pare lui mai ușor să facă. Foarte multe persoane consideră videochatul a fi o modalitate simplă și rapidă de făcut bani. Și, pe deoparte, așa și este. Depinde doar de fiecare persoană în parte ce percepții și principii are. Eu una, spre exemplu, nu aș putea face niciodată așa ceva.

Nu cred însă că ar trebui să-i judecăm pe aceia care își aleg un anumit drum în viață, dacă nu ne afectează într-un mod direct. fiecare are dreptul de a-și alege cărarea aia pe care vrea să apuce. Nimeni nu-i perfect. În consecință nimeni nu ia decizii perfecte privind propria lui viață. Așa că dacă noi înșine nu suntem în stare să facem totul ca la carte și să avem o viață fără pic de pată, cu ce drept ajungem să dăm verdicte irevocabile asupra vieții și acțiunilor celorlalți? Zic să lăsăm ce fac alții și să fim mai atenți la ceea ce facem noi.

Vă invit la concurs pe blogul cel nou

Nu știu dacă ați văzut, dar pe blogul cel nou, danielabojinca.ro, am un concurs. Și dau drept premiu un voucher pe care îl puteți valorifica atunci când dați o comandă online la unul dintre restaurantele din rețeaua site-ului Food Panda. mai multe însă puteți afla și descoperi în articolul concursului.

Tot în acel articol veți afla și care sunt condițiile de participare, cât și cum voi acorda premiul.

Vă aștept și pe voi, cititorii acestui blog, să participați la concurs. Mi-ar plăcea ca voucher-ul acela să fie câștigat de unul dintre cititorii celor două bloguri ale mele. Vreau să vă mulțumesc și eu cumva pentru că îmi sunteți alături de atâta timp. Pentru că mă citiți și pentru că datorită vouă, cititorilor mei, am început să pășesc pe trepte cât mai sus. Din ce în ce mai sus. Iar pentru asta vreau să vă premiez.

Pe lângă acest concurs, vor mai urma și alte concursuri pe blog, dintre care foarte multe vor fi cu premii în cărți. Asta pentru că mie îmi place mult să citesc și știu că și cititorilor mei le place. Deocamdată vă aștept la concursul pe care îl am momentan pe blog. (click pe imagine pentru a fi direcționați către concurs)

voucher food panda

Casa visurilor mele

Cu toții avem în minte casa visurilor noastre, corect? Unii dintre noi o văd mare, cu o grămadă de terase si balcoane, o multitudine de camere spațioase, băi, holuri lungi și late, poate încărcate de tablouri, o sufragerie imensă, cu un șemineu pe colț, o masă din lemn masiv, lungă, cu 12 scaune, o canapea în partea cealaltă, covoare pufoase pe jos și geamuri cât camera. În spatele casei o grădină, un lac, o piscină, ceva care să vă facă să vă relaxați și să vă detensionați după zile și zile întregi în care ați acumulat foarte mult stres în cadrul diferitelor întâlniri la locul de muncă.

Alții au drept casă a visurilor un apartament luxos, nu cu multe terase și balcoane, dar destul de spațios și modern. Un apartament căruia să-i fie aplicată modernitatea și luxul din zilele noastre.

Și mai sunt acei oameni care își văd casa visurilor ca fiind o căsuță. Poate cu un singur etaj, maxim unul sau mansardată, cu puține terase și balcoane, adică o singură terasă, în spatele casei, spațioasă și deschisă, și un balcon mic în față. Nu foarte multe camere, dar fiecare să aibă baia proprie. O bucătărie cât se poate de spațioasă și o sufragerie medie. Unora le plac și șemineele, alții o vor cât mai simplistă și nici cu foarte multe decorațiuni.

Eu nici nu știu să vă spun din ce categorie fac parte. Cert este că nu-mi plac casele acelea foarte pompoase și încărcate cu diverse elemente arhitecturale. Îmi plac casele simple, cu geamuri aproape cât înălțimea peretelui. Fără terase și balcoane. Casele cu multe balcoane spre exemplu, îmi dau senzația că privesc un hotel, ori un bloc cu foarte multe apartamente.

Casa visurilor mele nu vreau să aibă mai mult de 3 – 4 dormitoare (mna, nu se știe niciodată când te trezești cu mai mulți musafiri pe cap și trebuie să ai unde să-i cazezi, nu?), fiecare cu baia ei. Dacă se poate să aibă doar un singur nivel și o mansardă, iar în spatele casei terasă și o grădină cu un lac (natural sau artificial – eu vreau lac). Sufrageria să fie într-atât de spațioasă încât să încapă o masă de 10-12 persoane, un televizor, o bibliotecă, un șemineu, o canapea și niște fotolii, eventual și o măsuță. Bucătărie, ei bine știți și voi că în bucătărie e nevoie de spațiu. Iar dormitoarele să fie suficient de mari încât să te poți mișca lejeri prin ele și să nu devii dintr-o dată claustrofob. Decorate frumos și în culori calde. Ahh, și era să uit: grinzi din lemn; multe grinzi din lemn. O scară din lemn și cât mai puține betoane.

Sinceră să fiu, m-aș mulțumi și o casă, cu două camere, fără nicio mansardă, din lemn, undeva la marginea unei păduri, în natură, înconjurată de munți și de mult aer proaspăt.

Pentru voi cum arată casa visurilor? Aia la care visați probabil zi de zi. O casă în care să vă puteți odihni liniștiți, să visați și să sperați la împlinirea a cine știe câte dorințe. Și da, poate că acea casă a visurilor nu se poate construi acum, dar, cu siguranță, într-un viitor se va putea. Eu una sper.

casa visurilor