Dor de ducă!

Iar mi-am părăsit blogul pentru o vreme și iar îmi pare rău…se pare că în ultimul timp m-am obișnuit să părăsesc lucrurile și persoanele din comoditate sau de frică, ori chiar fie fără un motiv aparent. Îmi pun mereu în gând că-i timpul poate să mă educ.. dar am ajuns la o vârsta în care perioada de educație este de mult sfârșită.. acum totul se așează doar din ce în ce mai bine, se încheagă totul pe veci, tot ce s-a acumulat de-a lungul celor aproape 18 ani prinde acum o formă perfectă ce nu mai poate fi niciodată modificată, acum i se aduc doar ultimele retușuri.

Însă despre subiectul de mai sus poate voi deschide discuția altă dată. Acum mă voi axa pe ziua de ieri și alaltăieri…și ținând cont că acest post este scris după ora 12 AM, deci luni, am să vorbesc despre sâmbătă și duminică.

Sâmbătă planurile mele erau diferite de ceea ce aveam să fac de fapt duminică, de fapt chiar și duminică la prânz erau diferite planurile spre deosebire de ceea ce aveam să fac în doar câteva ore. Dar să revenim totuși la ziua de sâmbătă. Se pare că în subconștient, cineva ce avea să se plimbe ieri pe străzile pietruite și înguste ale Sibiului, mi-a transmis ”dorul de ducă” spre necunoscutul cunoscutului. Mi s-a făcut brusc dor de relaxare, de munte, de stânci, de susurul apei, de verdeață și de piscuri înzăpezite. Și totuși duminică la prânzul celorlalți și dimineața mea, planul părea să fie același.. un grătar la țară..nimic interesant, palpitant ori relaxant.. doar fum în natură amenajată.am început să mă pregătesc moral de ieșirea mea ”grandioasă”, ca într-un final să mă trezesc în echipamentul meu de ciclist de mâna a 3-a pedalând spre necunoscutul cunoscut. Probabil deja vă întrebați de ce am folosit pentru a doua oară sintagma ”Necunoscutul cunoscut”? Simplu: știam fiecare parte a drumului pe care-l lăsam în urma mea, însă deși am trecut de mii de ori pe traseul acela cu mașina, părea ca tot ce mi se arăta în zare să fie necunoscut. Și uite așa în drumul meu spre nici o țintă anume am ajuns în frumoasele Chei ale Sohodolului ( la vreo 20 de km de Târgu Jiu), am putut admira un apus splendid de soare și cel mai important m-am bucurat de mirosul curat al naturii, de pădure și de cer, de iarbă și de piscuri înzăpezite în zare și nu în ultimul rând m-am bucurat de mine și puterile mele 🙂 ! Ultima parte a sunat mai ciudat așa că am să explic poporului care-i partea cu puterile ce ieri au fost din plin: hmmm din spate tata se aștepta să-mi cedeze fizicul la o pantă de nici 5 grade iar eu în schimb mergeam mai încet dar pedalam fără probleme și pe pante mai mari de 20 de grade vreo 40 de km (dus întors), cel mai mult îmi plăcea la coborâre normal și pentru prima dată în viață mi-am iubit jaful de bicicletă ce după ce cobora cu mine o pantă mare urca și mai mult de jumătate din  partea a doua ceea ce pentru mine la întoarcere era mult mai mult decât suficient și perfect 🙂 .

Și uite așa pare să se fi sfârșit și ziua de duminică din vacanța prelungită. O zi relaxantă când pentru prima dată am fost mulțumită de orașul meu pe care încă îl urăsc de mama focului pentru condițiile precare ce-mi sunt oferite la fiecare pas! Dar azi am fost mulțumită de așezarea lui geografică , la poalele munților, că în rest nu prea-i mare lucru de capul lui, însă faptul că pot ajunge la munte într-o clipită și mă pot bucura de toate splendorile oferite de acesta mă face să-mi iubesc orașul de fiecare dată când mă îndrept spre școală cu muntele în priviri!

Cam atât cu postu ăsta. Mai jos vă las niște poze din traseu și de ce nu poate și o melodie!

Zăpadă în Munții Parâng aproape de începutul lui Mai!

Șosea spre munte!

Din viziunea unui gândac!

Luna, draga de ea, mică într-un colț!

Acum că am încheiat definitiv cu postul vă invit să treceți și pe la Călin (pentru ceva muzică bună și relaxantă) dar și pe la Ana și bine înțeles pe la toți ce-i care-mi atârnă prin Blogroll (prin partea din dreapta)!

16 gânduri despre &8222;Dor de ducă!&8221;

  1. Ma bucur ca ti-a placut ziua de ieri 🙂 Cred ca si eu o sa fac o plimbare tot p’acolo astazi cu ai mei… Dar nu cred ca se incumeta nimeni sa ma lase sa urc pe bicicleta singura, cu masina alor mei in coasta! Neah, mai bine pe jos! 😉

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s