Adolescența`n poezie

Poate că nu e scrisă de mine, dar această poezie redă acel ceva ce ne leagă pe toți…un lucru comun. Savurați ! Iar inainte să citiți urmatoarea poezie aș vrea să vedeți ce-am vazut și eu la statusul unui prieten : ”A trăi înseamnă a ști să desenezi fără a folosi guma de șters!”

Adolescenți pe mare

de Nichita Stănescu

Această mare e acoperită de adolescenți

care învață mersul pe valuri, în picioare,

mai rezemându-se cu brațul, de curenți,

mai sprijinindu-se de-o rază țeapănă, de soare.

Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect

și îi contemplu ca la o debarcare.

O flotă infinită de yole. Și aștept

un pas greșit să văd, sau o alunecare

măcar pân` la genunchi in valul diafan

sunând sub lenta lor înaintare.

Dar ei sunt zvelți și calmi. Și simultan

au și deprins să meargă pe valuri în picioare.

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s