Amalgam/e/uri

E seară, de fapt.. seara a trecut de mult, e noapte… o noapte rece, rece,rece….foarte rece și pare să-mi înghețe sufletul până în cel mai adânc colț (cât de mult mi-aș dori ca cei care îmi citesc postul să…să îl citească cu aceeași intonație ca și mine, să-l simtă ca și mine, dar asta e imposibil..pentru mulți el nu înseamnă nimic, pentru alții reprezintă doar o înșiruire de cuvinte, foarte puțini poate că au o vagă idee despre ce vorbesc aici…însă nimic nu e sigur….cu adevărat sigur este faptul că toți cei care citesc încearcă să mă priceapă, să-mi descopere gândurile, să descopere încet-încet sufletul și persoana de dincolo de aceste pagini virtuale. Știu că asta este o misiune imposibilă chiar și pentru mine, pentru voi poate că este mai mult decât imposibilă). Uffff…ce mai paranteză mi-a ieșit(inițial trebuia să fie mul mai mică). Și cum eu sar de la una la alta fără nici un pic de rușine, mă gândeam acum ce melodie să pun la sfârșitul acestui post, însă nici una nu e potrivită, adică…e potrivită, dar ar fi prea evidentă  și expresivă..iar expresivitatea aici trebuie să o aibă cuvintele, melodia mai puțin.Poate că până la urma nici măcar nu voi avea o melodie, sau voi avea una, depinde de sentimentele care mă vor captura până la sfârșitul acestui post.

Și cum ziceam m-a plesnit inspirația tocmai acum la miez de noapte, mi-a apărut în suflet un amalgam de sentimente, sentimente între care nici măcar nu pot face distincție, nu știu dacă seamănă sau nu între ele, nu știu dacă sunt de fericire sau tristețe, de fapt știu că sunt doar un amalgam..sau mai multe? De fapt.. ce tot vorbesc eu aici? Că nici măcar asta nu știu…și nu voi ști niciodată! Doamne, cât de complexe pot fi gândurile unui om, cât de imens poate fi sufletul acestuia, ele, fiecare în parte sunt nelimitate, la fel ca universul, pot fi pătrunse cu ușurință, dar odată ce ai pătruns nu mai poți ieșii niciodată, ești prins în infinitul acestuia, peste tot te lovești de nesfârșit, rareori de lucruri concrete,mereu de iluzii, de amăgiri. Iar am uitat de mine prin paginile internetului, printre poze, printre alte amintiri… și ce frumos și trist în același timp, când îți amintești….râzi în sinea ta și spui..„vai ce frumos a fost”, dar ști că momentele acelea nu se vor mai repeta niciodată, ști că totul a rămas trecut la fel ca și acum.. acum s-a dus… la fel ca și aseară, la fel ca fiecare zi.. la fel ca fiecare clipă.. totul se duce și descoperi cu tristețe că nimic nu rămâne. Și uite că am recitit de cel puțin 10 ori tot ce am scris mai sus fără să înțeleg măcar un cuvințel…ceva…NIMIC! Sper ca măcar voi să înțelegeți ceva și să-mi spuneți și mie, sau poate că voi nici atât nu veți înțelege ceva, poate că mulți nici măcar nu ați ajuns la rândurile astea, poate că ați renunțat să citiți imediat ce ați văzut că ideile mele-mi sunt încurcate și că nu eu sunt cea care le poate descurca. Uneori, chiar mi-aș dori să am puteri și să schimb ceva, ceva sau totul, să-i ajut pe toți și pe nimeni, uneori mi-aș dori să dispărem dar…mi-am uitat bagheta… etetee.. că acum nici măcar ce-mi doresc nu mai știu, hai că asta chiar m-a amuzat și-am găsit și scuza perfectă.

Îmi pare rău să vă anunț dar nu am mai găsit și o melodie:), adică am găsit dar nu poate fi postată aici :).. poate într-un alt context. Acum vă las plictisiți doar de cuvintele de mai sus! Toate cele bune:) (îmi cer scuze de posibilele erori de mai sus, gramaticale sau de orice altă natură 🙂 )

8 gânduri despre &8222;Amalgam/e/uri&8221;

  1. Hei psicot! Nu stiu de ce dar chiar inteleg. Am aceleasi momente cand scriu fara sens pentru altii dar eu inteleg tot. E ceva gen numai pentru mine desi as vrea sa inteleaga si ei. Uneori parca iese ceva din tine si pecetluieste tot in asa fel in cat parca pune un val pe ochi celor din jur! Astazi am inceput cu o melodie pe care nu stiu de ce as vrea sa ti-o arat. Am postato si pe facebook.

    • si uite ca te regasesti printre putinele persoane care inteleg postul. Poate pentru ca e varsta apropiata si totul e la fel de incetosat in fata noastra.. Poate… poate… de fapt nici un poate,… ca si asa nu stiu nimic.. nici acum nu stiu ce am scris mai sus, dar am un sentiment pe care as vrea sa il descriu putin: pentru inceput-uitai sentimentul si continuarea; pentru revenire – tocmai mi-am amintit ca e vorba de un sentiment de profunzime ( nu stiu daca intelegi asta..desi cred ca o faci), un sentiment de fericire pentru faptul ca eu simt ca tu sti despre tot ce vorbesc eu aici si ca esti printre putinii care inteleg cu adevarat sensul fiecarui cuvant ( care nu este neaparat cel din dictionar, cu forma fixa, ci este interpretabil). Ai dreptate cu tot ce ai spus mai sus ca e ceva gen doar pentru mine si da as vrea sa inteleaga toti ceilalti, pentru ca mereu tot ce pun e cu subanteles, nu exista post care sa nu aiba cel putin o referire catre cineva… sau ceva, insa majoritatea oamenilor sunt prea orbi sa vada si sa inteleaga durerea,tristetea si feriirea celor din jur. Toti se chinuie dar nici unul nu reuseste nimic.
      Iti multumesc mult pentru melodie, este superba, imi place foarte mult, ma inspira, ma face sa visez (ciudata chestie) , dar gata ca parca mi s-au terminat toate cuvintele, iar creierasul meu refuza sa mai gandeasca:) ( si uite o alta fraza fara sens, dar pe care tu sigur o intelegi ca de obicei ); Iar pentru sfarsit- iti multumesc pentru vizita, pentru timpul acordat scrierii unui comentariu pe blog si pentru faptul ca iti dai silinta si intelegi tot ce spun eu pe aici.

    • nu e necesar un „salut” salutul poate fi chiar comentariul tau, faptul ca ti-ai lasat amprenta pe paginile mele, asta poate fi considerat un salut :), dar eu iti multumesc pentru melodia cea din urma, si cea dintai (dar pentru asta cred ca ti-am mai multumit 🙂 )

  2. era o melodie care îţi dă dreptate, o piesă a celor de la Roxette, căreia îi zice „Things Will Never Be the Same”.
    cît despre amalgam -e/ -uri, cred că fiecăruia i se întîmplă să treacă prin momente de genul ăsta, aşa că probabil nu-i foarte grav 😉 . mai jos găseşti şi melodia de care ziceam; şi ai uitat de tăcerile de miercuri 😉 . uite că am zis că probabil nu voi veni pe aici…ce ţi-e şi cu reflexele astea…

    o seară frumoasă!

    • bine ai revenit.. nu am uitat de miercurea fara cuvinte.. am fost doar foarte ocupata :)… imi pare bine ca ai mai lăsat un coment pe aici.. ști e un semn că nu scriu doar pentru mine, că cineva îmi citește posturile, iar asta e un lucru drăguț :)… hmm.. ce am zis eu aici nu are sens.. dar ce contează? …poate înțelegi tu ce vreau să spun 😀

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s