Asta-i disciplina oare?

V-ați simțit vreodată chinuiți sau maltratați, pentru o greșeala mai mult sau mai puțin gravă? Ei bine mulți dintre noi ar spune ”NU!”, așa că ce-ar fi să ne gândim puțin la acei copii ce poate simt aceste 2 lucruri în fiecare zi în sufletul lor?Pentru că trebuie să recunoaștem că există mii de astfel de copii chiar și în zilele noastre.Există și au existat, probabil că vor exista la nesfârșit dacă  presiunea este atât de mare încât sufletul îți este împietrit.Probabil vă întrebați de ce am ales tocmai acest subiect atât de macabru, trist și de ce nu poate chiar dezgustător.Răspunsul e simplu: astăzi mi s-a recomandat un film și am zis să-l văd. Filmul este unul extrem de educativ și foarte crud, în care este evidențiată cu asprime cruzimea unor preoți ce doreau să-și supună ”creaturile”, disciplinei. O disciplină înfiorătoare, ce era supusă terorii. Filmul, al cărui nume este ”Song for a Raggy Boy”, încearcă să ne introducă în lumea unui centru de reeducare din 1939 din Irlanda, centru condus de călugări, unde erau acceptați doar băieți (cu o vârstă mică dar și adolescenți) ce comiteau diferite infracțiuni sau scăpau din mâna părinților în urma anumitor tragedii din familie. Director de școală, numit astfel fără voia starețului ci a episcopului, călugărul John încerca să-și supună elevii cu ajutorul biciului și a cruzimii până în ziua sosirii în acea instituție a bunului profesor Franklin, fost participant al războiului civil Spaniol din vremea aceea, ce încearcă să oprească disciplinarea tinerilor cu ajutorul biciului,datorită faptului că văzuse și simțise ceea ce înseamnă cruzimea pe front și nu dorea sub nici o formă să vadă toate acestea în ochii unor copii nevinovați ce erau chinuiți de soartă și de cei ce le erau mentori pentru o vreme, reușind într-un final după o luptă crâncenă cu Fratele John și Mac să stârpească toate acele nedreptăți ce erau îndurate de copii, folosind arma cea mai de preț ce o câștigase de-a lungul timpului…PRIETENIA, ÎNCREDEREA și DRAGOSTEA copiilor. Începutul este unul crud și înfiorător, ca pe tot parcursul filmului, unde lupta dintre John și Franklin devine una atât de crâncenă încât se ajunge la moartea unuia dintre tineri…o moarte fără rost și plină de nedreptate, o moarte care aduce însă printre tinerii ce mai aveau de ispășit din pedeapsă sfârșitul terorii și al tuturor chinurilor îndurate, o moarte ce adâncește rănile profesorului în întregime după ce acesta își pierduse mult iubita lui nevastă în mâinile chinurilor și terorii…răni ce par a fi închise în clipa în care copiii îi arată recunoștința și iubirea ce o aveau pentru acesta, rugându-l astfel să nu îi părăsească. Să nu îi părăsească omul le dăruise și îi învățase ce este cu adevărat disciplina, războiul, dreptatea, calea Domnului, dar mai ales IUBIREA.

31 de gânduri despre &8222;Asta-i disciplina oare?&8221;

  1. iar dacă nu ai idei, mai uită-te ce mai scriu alţii, sunt o sumedenie de bloguri bune, numai să le găseşti; de la mine din blogroll îmi place cum scriu rokssana, „nici meşter, nici Ana…”, „un styler mai free…” şi încă vreo doi. oricum, nu zice nimeni că trebuie să scrii în fiecare zi, scrii cînd ai despre ce scrie, cînd eşti „în mînă”, adică atunci cînd simţi că ai inspiraţie; nu trebuie să semnezi condica zilnic, nu te pontează nimeni, nu eşti angajată cu normă întreagă să faci asta, aşa că relaxează-te 🙂

  2. las că nu-i rău, înseamnă că noi ăştia mai balanţe nu suntem chiar aşa varză cum ziceam eu mai devreme 🙂 . deocamdată nu am nici o idee, dar poate că a face mintea mea un puiuţ de idee şi atunci ţi-oi spune 🙂 .

  3. da’ nu mă întreba, că n-am idee; la unii sînt „vorbe în vînt”, la alţii „paporniţa cu vorbe”; dacă îţi trece vreo altă idee prin cap, n-am nici o problemă cît de mică; doar că mie nu îmi trece nimic prin cap la ceasul ăsta, nici măcar un glonţ de calibrul 7,62 🙂 .
    îmi lăudai antetul zilele trecute; dacă te pot ajuta cu ceva, dacă vrei să îţi fac ceva de genul ăsta, aruncă încoace cu o idee, cu nişte dimensiuni ale banner-ului, ne consfătuim puţin şi poate scoatem ceva şi pentru tine 🙂

  4. dacă ai plăcerea să mă adaugi da… însă eu zic să bagi doar Pishky.. ptr că după cum vezi nu am doar filme.. am și revelații de ale mele 😕 filme doar când nu am nimic în minte despre care să scriu. hmm dar poți spune ”Pishky– de tot felul”

  5. da, o recenzie de film arată aşa, de acord; dar cititorul de blog care caută un film mai de Doamne-ajută nu vrea atît de mult, vrea să aibă doar o idee despre film, să ştie dacă merită să îşi piardă vremea au ba 🙂 . iar povestea cu balanţele echilibrate spune-o altcuiva, care poate te-a crede, nu mie; nu de alta, dar şi eu sunt balanţă 🙂 .

  6. Hei.. așa arată o recenzie de film !!! plus că nu am spus tot… acolo e minimum minimorum din ce este în film :).
    Călin, eu sunt balanța, iar semnul meu este aerul… de aia el zice că sunt aeriană 🙂 (chiar dacă eu sunt aia echilibrată, pentru că balanța e echilibrată și echilibrează lumea… daaaar fie ca el :))

  7. Ceva cu care sunt de acord. Ne spui prea multe despre film. Eu personal consider ca l-am vazut deja, dupa descrierea ta si trailer 🙂 Dar, in fine, asta esti tu, mai „aeriana” putin, zodia fiind de vina 🙂

    Have a nice day:)

  8. am uitat ieri să îţi răspund la o întrebare, cea legată de modul în care unii din cei cu care mai interacţionez eu (nu toţi, doar o parte) sunt mai slobozi la gură; asta e simplu, limbajul lor e uneori puţin cam buruienos, cam vulgar; nu neapărat la mine pe blog, că acolo îi taxez (în sensul că nu le public comentariile dacă mă deranjează limbajul), cît mai ales prin alte părţi pe unde ne intersectăm.
    văd că a apărut şi la tine scepticul; e un tip ok, dar cred că se plictiseşte rău de tot de cînd şi-a desfiinţat blogul şi atunci probabil citeşte cît de mult apucă de prin blogosferă.
    acum aş avea şi un sfat, dacă îmi e permis; sau două, sau poate mai multe, dacă mai apar pe parcurs; în recenziile pe care le faci filmelor tale cred că insişti prea mult pe povestea din film; eu cred că ar fi mult mai potrivită o prezentare mai generală, fără a da prea multe detalii despre filmul în sine; după ce citeşte prezentarea ta omul ştie, în mare cel puţin, cam tot ce se întîmplă un film, iar asta cred că dăunează puţin, vizionarea în sine nu mai are farmec, pentru că ştie dinainte ce urmează să se întîmple; o prezentare mai generală, temele abordate în film, prestaţia actorilor, eventual şi părerea ta („nota”) despre film cred că ar fi mai mult decît suficient.
    al doilea sfat ar fi să cauţi grupuri care se axează pe tematica pe care o abordezi tu, pentru că mai sunt destui care au bloguri destinate subiectului ăstuia; nu neapărat să te înscrii în grupuri, cît mai ales să vezi ce şi cum scriu alţii, cam ce urmăresc în prezentările lor. nu zic să renunţi la stilul tău, dar, ca în orice domeniu, şi în ăsta e bine să mai „furi” de la alţii 🙂 .
    cât despre filmul pe care l-am văzut aseară…păi m-am uitat la vreo 20 de minute din Hunger, după care am cedat psihic şi m-am uitat la „Letters to Juliet”; nu e o capodoperă, e un filmuleţ mai uşurel, o comedioară romantică, dar pînă la urmă mi-a picat chiar bine.
    Iarăşi am scris, în stilu-mi caracteristic, 1 hectar; dar n-am ce-i face, ăsta sunt, iar să mă schimb e cam tîrziu. 🙂

    O zi frumoasă!

  9. Scepticul de Serviciu, am corectat acolo greșeala și îți mulțumesc că m-ai anunțat.
    Călin, ai mare dreptate. Și eu sunt de părere că nu te poți rezuma la 5-6 rânduri (ți-am spus Andrei, ți-am spus eu, știu că sunt malefică dar ști că-mi place să-ți zic asta) când ai ceva de spus, plus că da, ideile vin pe parcurs… cel puțin mie așa mi se întâmplă mereu. Și cu cititul ai dreptate, oricum ar fi postul dacă vizitele pe blogul meu nu îi fac plăcere tot nu o să citească. Din păcate ai dreptate și cu aceste scumpe cuvinte ale limbii noastre…ele nu ar trebui nenorocite, schingiuite și prescurtate ci folosite așa cum le-a lăsat pe ele h`ăla de le-a folosit prima dată…însă spre marea mea rușine și eu folosesc prescurtări gen ”ms”, ”bn”, ”npc”, ”cf”, ”k”… Vizionare plăcută, aștept ca mâine să îmi spui ce film ai vizionat 🙂

  10. pe undeva are dreptate, doar că nu prea ai cum să te rezumi de fiecare dată la posturi de 5-6 rînduri; în fond, dacă îi place cuiva cum scrii, le va citi şi pe cele mai lungi, iar dacă nu îi place oricum nu va citi…nu ştiu, nu prea sunt adeptul economiei de cuvinte, nu cred că poţi prezenta, analiza ceva în cîteva cuvinte, iar asta se cam vede la mine. cînd scriu, atunci scriu dacă am ceva de spus, pentru că nu îmi pare firesc să îmi impun o limită de spaţiu, iar ideile mai vin şi pe măsură ce scrii. suntem foarte tentaţi să facem economie de orice, mie „îmi place” în mod deosebit limbajul de messenger şi de facebook, cu sutele de prescurtări din dotare, iar dacă am ocazia să apostrofez pe cineva, nu o scap; adică dacă mi se spune „ms” sau „bn” fac pe prostul şi interpretez prescurtarea ca o abreviere de la un judeţ (Mureş sau Bistriţa Năsăud), iar la altele te şi miri ce pot spune. cum zice un prieten, „se sparie gândul”. cuvintele au fost făcute cu un anumit rost, nu numai aşa, ca să le nenorocim noi. aşa că eu zic să nu te iei după ce zic unii şi alţii, spune tu ce ai de spus şi cum ţi se pare mai firesc.
    Şi cu asta te părăsesc, mă duc să mă plantez în fotoliu, pentru că eu, spre deosebire de tine, nu mi-am făcut temele şi nu m-am uitat la filmul la care mă pregăteam de pe la prînz să mă uit.
    Noapte bună!

  11. Nu Călin, nu există. Ideea este că Andrei îmi tot spune să fac posturi mai mici, cu mai puține cuvinte…iar eu le fac tot mai lungi :).. de asta zice că încearcă să scrie cât mai puțin. Plus că el tot îmi dădea acest sfat însă tot el era cel cu comentarii ultrakilometrice, iar eu râdeam de el pentru că nu-și respectă propriile sfaturi. Însă comment-urile lungi sunt acceptate, nu-mi prea plac alea scurte din care nu înțelegi nimic și nu îți dai seama de întreaga opinie 🙂

  12. Vreti comedie? Role Models. Iar filmul… ei bine, „se mai intampla”, cum zice romanu’. Doar ca „se mai intampla” a ajuns „asa-i normal” :-< Nu tot e roz 🙂 Observi ca incerc sa scriu cat mai putin, Pishky draga 🙂

  13. mă gândeam să te pun în blogroll la mine, da’ după aia m-am răzgândit; cred că locul tău nu-i acolo, chiar dacă marea majoritate sînt oameni ok, doar că uneori sînt cam slobozi la gură; foarte slobozi :). din cele vreo 3-4 comedii de acolo cel mai simpatic e de departe Death at a Funeral (varianta englezească, pentru că există şi una americănească, dar aia e departe rău în urmă).

  14. Da, așa este, asta nu e disciplină e teroare.. :(. Mulțumesc mult pentru comentarii și recomandările de filme, chiar mă gândeam să vizionez mâine o comedie. Voi alege din cele 2 comedii recomandate de tine pe cea a cărei trailer o să îmi pară cel mai amuzant :).

  15. şi ca să-ţi răspund şi la întrebare…nu, asta nu se cheamă disciplină sau disciplinare, se cheamă teroare, mutilarea sufletelor unor copii de către nişte animale cu faţă de om. 😦

  16. harnică mai eşti! l-ai şi văzut, ai şi scris despre el…acolo la mine zice că e dur filmul; în general parcă filmele irlandeze sunt ceva mai dure, dar în acelaşi timp parcă-s mai realiste; în seara asta o să încerc să mă uit şi eu la un film irlandez – Hunger (2008), asta dacă nu m-oi uita la sărituri cu schiurile pe Eurosport. oricum, după ce îl văd, dacă merită va apărea în listă, pe care am mai completat-o între timp. acum, după o dramă de genul ăleia pe care tocmai ai văzut-o, poate că ar merge o comedie :). aş recomanda Death at a Funeral sau Leap Year. O seară frumoasă!

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s