Totul a început într-o zi de joi, la o oră de desen. Mereu orele de desen îmi par fără nici un sens, pline de multă zarvă ce pare relaxantă, dar care ma obosește și mai mult. Aveam o linie, un compas și niște coli A4, iar tema era mozaic în formă… orice formă…așa că din motive necunoscute și inexplicabile pentru început am ales CERCUL. Să privim prima etapă a desenului(îmi cer scuze pentru neclaritatea imaginii):
Așa arăta înainte ca azi, de Sf. Daniel, să-mi vină pofta de viață…să-mi dedic ziua asta MIE și să încep s-o colorez…de ce spun s-o colorez? Pentru că cercul acela e viața mea ce se zbate între 6 direcții total opuse și diferite..Hmmm sau poate nu e chiar viața mea, pentru că cercul reprezintă o infinitate de puncte, ceva ce nu se termină niciodată…mereu se reia.Însă viața în sine reprezintă o continuitate : te naști, crești, te maturizezi și mori într-un final, toate aceste etape repetându-se zilnic de oameni, deci până la urmă am ales bine un cerc al ”vieții”. Dar uite că viața mea gri începe să prindă încet încet culoare și ajunge în stadiul ăsta.
Culori…culori…multe culori… și doar 6! Viața prinde culoare, stârpește griul din jur și-și face propria cale. Observăm în jur cum fiecare persoană în parte se luptă cu sau pentru ceva.Mulți eșuează și foarte puțini reușesc, dar toată lumea încearcă fără să-și piardă speranța și asta-i cel mai important. Ar trebui să învățăm de le adevărații luptători să nu ne pierdem niciodată speranța chiar dacă viața ne răzbește cu putere, ar trebui să învățăm să ne ridicăm de fiecare dată și să continuăm să sperăm. Și uite așa cercul meu prinde din ce în ce mai multă culoare, aplicată după doua simple reguli : 1. una-n lipsa celeilalte (fericirea…înlocuiți cum trebuie și pricepeți); 2. variația ( culorilor, a fericirilor, astfel încât niciodată să nu fie 2 de același fel una lângă alta). Astfel cercul a ajuns să fie plin de culori, de aceleași fericiri mereu variate, mereu dozate cu grijă… uneori mai puțin alteori mai mult…ajungându-se la rezultatul acesta.
Iar duminică, după sfatul Patriciei de mai jos, desenul s-a finalizat asa:
Acum viața toată pare perfectă…însă doar pare..pentru că uneori ne-am dori ca fericirile mici să fie în doze mai mari…iar cele pe care le primim în doze mari să fie….și mai MARI. Acesta cred că e cel mai mare defect al omenirii, nu e mulțumită niciodată cu ceea ce are, nu știe să se bucure de lucrurile mărunte și neimportante care de fapt sunt cele mai mari și mai importante din viața fiecăruia.
În încheiere mulțumesc celor 3 persoane care au știut că am un nume derivat de la Sf. Daniel. Pentru voi… un mic colaj și o melodie.
Pishky's Blog 
foarte frumos desenul, m0ai inspirat:)
ma bucur ca ti-a placut si daca te-am inspirat.. cu atat mai bine! Te mai astept pe aici!
In primul rand… La multi ani pentru Sf. Daniel! (cand o fi fost si asta si eu nu am stiu :)) ).
In al doilea rand si cel mai important, trebuie sa iti spun ca viata ta imi place tare mult :X Ma bucur ca fac si eu parte din ea si ca tu faci parte dintr-a mea. Viata ta e colorata pentru ca mie imi place la tine ca vezi si in chestiile alea negre, numite tristete si alte lucruri de genu’, tot parti bune. Imi place de tine asa cum esti, cu mintea in multe parti, nemultumita de tot si toate, o prietena buna si zapacita si un copilas dragalas!
Multumesc ca esti prietena mea!
P.S. Tine-o tot asa cu desenul si poate faci si o expozitie! 😀
Nu stiu ce imi veni cu melodia asta, cert e ca imi place! ❤
Ana :*.. iti multumesc mult pentru aceasta melodie si pentru cele scrise. Comentariul tau e absolut superb si m-a facut sa zambescc:* M-a facut fericita:*
Si eu ma bucur foarte mult ca te-am cunoscut>:D< si ca esti diferita de ceilalti!!!!!! Ca esti TU! plina de viata si de culoare:*
Foarte frumos,chiar nu am cuvinte sa ma exprim. Oricum cert e ca e interesant! Tine-o tot asa. O sa continui sa te citesc.
Multumesc, .. pai ce sa zic.. SPOR LA CITIT !
iar nu am găsit pe nimeni acasă, dar voi lăsa mesajul, care sună aşa:
eh… am lasat casa pustie si imi pare rau…sincer am vrut de atatea ori sa trec prin ea.. cu mii de idei, dar de ficare data cand ajungeam prin apropierea ei pierdeam firul:(.. iti doresc si tie un 2012 fericit si plin de realizari
primeşti cu colinda?
Crăciun magic să ai, plin de zîmbete, fericire şi bucurii!
primesc… primesc cu colinda.. imi pare rau ca o primesc tarziu… iti multumesc pentru mesaj si imi pare rau ca nu am fost acasa…
Scuza-mi intarzierea.
Culorile sunt prea palide iar conturul acela mare al cercului este singura linie transanta si evidenta din desen. Eu simt nevoia de mai multe linii, nu neaparat la fel de proeminente, dar care sa creeze un oarecare echilibru.
Poate ca ai vrut sa creionezi doua lumi. Sau poate ca ai vrut sa creezi un echilibru propriu….
Predomina nuantele de rosu. Pare ca este colorat numai in rosu. Si este trist; dupa parerea mea desenul este in contrast cu multitudinea de culori folosite. Culorile dau viata. Desenul tau a reusit sa exprime un fel de natura moarta.
Oricum, starea mea de spirit din prezent respinge categoric desenul tau; in loc sa ma ridice, ma demoralizeaza mai tare . :)))
Of, dar sper sa nu te afecteze parerea mea. Poate ca, intr-o zi mai cu „soare” in sufletelul meu, il voi vedea altfel.
p.s. Atunci cand pictam si desenam, mozaicul- in orice forma, era tema mea preferata.
nu domina rosul… sunt in mod egal toate culorile…de cate ori apare rosul de atatea ori apar si celelalte…cercul dupa cum am spus si sus este creat pe baza a doua reguli
Îi lipsește ceva desenului. Pe mine nu mă satisface pe deplin, probabil pentru că am eu ceva probleme de corason :)))
M-as bucura daca mi-ai spune si ce anume ii lipseste, ce simti ca te-ar satisface pe deplin la acest desen….ce i-ar mai trebui. Astept si de la tine o idee, cum am primit de la „criticul” personal, Patricia, mai sus…astept orice critica mai ampla urmata de un sfat, pentru ca orice critica este un pas spre indreptare.
Multumesc anticipat.
Hi hi hiii il vreau acasa. :)) Ps: Sarumana pentruuuu tot :*
E superb!
Iti multumesc din suflet, Patricia. Ma bucur ca iti place 🙂
Nu ai pentru ce, cand e vorba de desen sunt aici cu orice idee. :*
Patricia, este gata si forma finala a desenului. Sper sa-ti placa…:) chiar daca e facuta in foaaarte mare graba si cu stangacie:D
Da incet incet viata prinde contur dar e limitata de linia neagra din jurul ei ce parca nu te lasa sa fi exact cum ai vrea. Iti impune limite precum granitele tarilor. Il legatura cu desenul acum. Sti ca sunt un critic si ca desenul e ceea ce ma caracterizeaza. Pe scurt arta. Ai pute sa umpli toata foaia de ascutitura creionului , dar daca ai avea culori diferite ar fi super iar daca nu sa colorezi partea alba care ti-a ramas. Pentru ca o plansa nu se lasa alba si nu se combina acoarele cu culori sau altele. Si sa iti explic si de ce. Pentru ca e ceva in care pui suflet iar sufletul tau nu e alb, are o culoare pentru fiecare stare pe care o ai. Cauta semnificatia culorilor. :d Spre deosebire ce schite care sunt doar in creion , carbune si pastel(negru) iar schita e ceva fara viata pe care tu incerci sa il reproduci sau sa il concepi , care este strict limitat.
yeap asta a fost idee(limitarea vieti..insa lenea nu m-a lasat sa mai introduc asta prin postul meu). Pe marginile albe sunt niste spirale din cele 6 culori…dar din cauza telefonului care nu face pozele bine si a luminii, nu se vad. Insa tu mi-ai dat o idee excelenta:) cu umplerea foii. Multumesc Geniule!
na, dacă nu le am cu sfinţii…bine măcar că m-ai tras de mînecă 😉
La Mulţi Ani! încă o dată, la două luni şi un pic de la precedentul 🙂
Iti multumesc, Calin! Conteaza ca ai zis…:)
La multi ani Daniela!
Iti multumesc:)