Ei!

După o noapte lungă, o noapte cum nu am mai visat de mult să am, o noapte fără coșmaruri, o noapte dedicată somnului și atât, m-am trezit brusc la ora 9:00 cu un gând fix, să scriu pe blog, să imi dezvolt ideile de acum 12 ore prezentate Patriciei. Însă eu sunt o persoană care găsește mii de alte lucruri mai importante decât ceea ce și-a propus, iar azi am găsit istoria….ce-i drept are o prioritate mai mare decât scrierea pe blog, dar uite că după ce m-am certat aici cu Voltaire, Montesqieu și Rousseau , de ciudă, am revenit cu un post pe blog.

Ei, sunt persoanele acelea care cred că știu totul în viață, ei sunt cei care îți spun mereu ”eu am trecut pe unde ești tu acum”, ei sunt cei care vor ca visele lor să devină realitate prin tine, ei sunt cei care cred ca e bine doar ca ei nu și ca tine, ei sunt cei care spun să faci așa pentru că doar ei consideră că asta e bine pentru tine, ei sunt cei care nu te întreabă ”tu ce vrei?, Tu ce-ți dorești de la viață? Tu ce gândești?”. Ei sunt cei care te critică, ei sunt cei cărora nu le pasă ce gândești pentru că conform rațiunii lor tu ești prea tânăr să gândești, prea tânăr să simți, prea tânăr să ai propriile gânduri și idei, prea tânăr poate chiar și să vorbești! Ei sunt cei care te ceartă mereu, ei sunt cei care consideră că nimic din ce faci nu e bine, ei sunt cei care mereu își doresc mai mult, ei sunt oameni, iar omul mereu e nemulțumit cu ce are, omul mereu vrea mai mult și când îl opține își dă cu proasta părere că nu e mulțumit. Tot ei sunt cei care te împacă, poate ei sunt singurii ce știu să îți aline cu adevărat o suferință, poate fără să îți dai seama ei sunt singurii care te înțeleg în tăcere și suferă enorm pentru tine, tot ei sunt acele persoane care și-ar da viața ca tu să trăiești. Dar cum între ei și noi intervine o generație, apar contradicțiile, cum și ei și noi suntem oameni… nici unii dintre noi nu suntem mulțumiți și mereu ne-am dori altceva. Orgoliul îl avem toți, unii mai puțin ca alții, dar important e că îl avem… și pentru că îl avem suntem prea căpoși ca să cedăm și să ne dăm unii altora dreptate atunci când o avem, uneori prea egoiși cu noi înșine, prea duri, prea nepăsători cu viața noastră dar și cu a celorlalți. Și da, nu neg faptul că ei sunt acele persoane care ne iubesc cel mai mult pe lumea asta, ei ne ”venerează” în taină, ei poate suferă la fiecare cuvânt greu pe care ni l-au adresat, dar faptele sunt consumate, timpul nu mai poate fi dat înapoi pentru a schimba ceva, iar în sufletul nostru rămâne o suferință cruntă ce pare să se adâncească pe zi ce trece. Dar uite că sentimentul frumos de iubire ce ni-l oferă atunci când ne naștem pare să se transforme în timp într-o dorință de posedare a ceea ce iubești, într-o dorință de formare pe propriul lor plac, după propriul lor gust. Ei sunt cei care vor să fie ca ei, ei sunt cei cărora nu le pasă că și tinerii au propriile lor dorințe, gânduri, idei și sentimente. Ei nu se gândesc că, tocmai atunci când spun ”eu am trecut pe unde ești tu acum”, au pățit la fel, au trecut prin aceleași etape ca și noi, le-a crescut și lor ca și nouă în suflet revolta… la fiecare pas al încălcării personalității. Sunt sigură că și ei când erau ca noi aveau aceleași gânduri ca mai sus :). Acum stau și mă gândesc profund la ei și mă cutremur când văd ca timpul ăsta trece fără pic de milă, iar noi creștem și până la urmă cu chiu cu vai ne formăm propria viață și ajungem să ne transformăm fix in ei, pentru că și noi ca și ei suntem oameni.. iar oamenii sunt făcuți să greșească ca să învețe din greșeli. Toți greșim, asta-i adevărat, dar prea puțin învățăm ceva.

Iar pentru că Patricia mi-a permis să iau acest titlu să îl pun la postul meu (titlu pe care ea are drepturi de autor), pentru că mi-a dat un deget și pentru că eu sunt om și ca om iau toată mâna… îmi permit ca mai jos să postez o melodie de pe blog-ul Patriciei, o melodie ce m-a liniștit și m-a inspirat în scrierea acestui post. O frumoasă melodie cântată la pian.

6 gânduri despre &8222;Ei!&8221;

  1. Ii cunosc si eu pe acesti „Ei” si poate de prea multe ori incearca sa ma faca sa fiu ca ei… De prea multe ori am auzit replica: „Iti spun toate astea pentru ca si eu am trecut prin ce treci tu si nu vreau sa patesti ce am patit eu…” si sunt la fel de satula de aceasta replica asa cum stiu la fel de bine ca e foarte adevarata… Din pacate, ii iubesc si ii respect, dar ma enerveaza prea tare in anumite momente cu atitudinea lor „atoatestiutoare”… Sa inchei aici, ca sa nu zic niste prostii! 😐

    • Ana, ai dreptate… nu trebuie tocmai criticati :), trebuie sa ii intelegem la fel cum si ei ar trebui sa ne inteleaga pe noi, ar trebui sa fie o relatie bazata pe incredere si prietenie reciproca:)…nu doar dorinta de a face ca ei si nu ca tine.. nu doar pentru ca asa cred ei ca e bine.. ci si pentru ca tu crezi asta si pentru ca vrei

  2. Psicotele nu esti normala pentru faza de mai jos.:)) In schimb apreciez! Da..ei un scuvant simplu cu un mare orizont de deshidere. Stii dupa discutia de aseara m-am tot gandit si am realizat..ma ei imi vor binele dar mai rau imi fac , pentru ca imi calca pe personalitate si nu inteleg ca un tanar are nevoie de spatiul lui si de deciziile lui. Sunt foarte hotarat in ce vreau sa fac si nimeni nu o sa ma opreasca pentru ca pana la urma eu duc greul mai deparete, nu ei. Ce e dureros in toata treba este ca si eu au gandit la fel si ca nu vor sa recunoasca ca avem dreptate ca noi ..precum ei avem nevoie de deciziile noastre in viata. De asta un tanar face multe greseli ..pentru ca nu e lasat sa isi ia deciziile singur, este obligat sa fac ce vrea persoana x ca altfel „esti pedepsit”! Trai intr-o lume in care uitam ca toti suntem la fel si ca ce e mai important deja l-am aruncat in ambis. Lun mare LIKE pentru „Ei” e genial!

    • Patricia, îți mulțumesc mult de tot pentru timpul acordat acestui post :). Mă bucur că îți place, însă tu ai un mare merit asupra acestui post, pentru că tu ai fost inspirația mea, tu și dezbaterea noastră de aseară. Așa că îți mulțumesc și pentru acest lucru, la fel de mult cum îți mulțumesc și pentru melodia de mai sus care mi-a pus ca să zic așa cuvintele ”pe tavă”. Te mai aștept prin filele mele virtuale :).

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s