Fără net…

…contemplezi la tine însuți: la viața ta, la greșelile tale, la lucrurile bune pe care le-ai făcut fie și până la o vârstă fragedă, la ziua de ieri și cea de mâine, la ceilalți, la prieteni…prieteni, la vremea de afară și la tot ce te înconjoară. Contemplezi la toate astea și în final capul îți este îmbibat cu prea multe, prea multe conexiuni pline de ”nuclei”, nuclei ce provoacă scurtcircuite… și toate contemplările tale te părăsesc într-un abis colosal. Totul e negru în jurul tău, pustiu, nici un miros, nici o adiere de vânt, nici un sunet uman. Dar deodată în negura ta se face lumină, lumina trecutului tău. Ochii îți sunt ca un proiector pe peretele întunecat ce primește cu drag imagini pline de râsete, căzături de copil, momente din timpul unor examene, extaz, ieșirile cu prietenii pe afară, schiatul, plimbatul aiurea, statul la țară, cățăratul pe munți… Însă clipele acestea dispar, totul devine negru din nou. Te trezești buimacă din somnul de după-amiază( că de.. atunci când modemu se strică… și mai e și weekend.. mai stai și fără net) te plimbi prin natură și te plictisești. Îți vine în minte ideea să citești.. oo ce îndeletnicire veche… am uitat de mult să mai pun mâna pe o carte. Dar uite că  am făcut-o.. m-am plimbat prin fața bibliotecii iar ochii mi s-au ațintit asupra unei cărți vechi parcă de când lumea.. îngălbenită spre maroniu închis, cu acel miros specific de carte ce și-a trecut paginile prin necruțătorul timp. Îmi amintesc însă că acum ceva timp.. pe vremea când obișnuiam să citesc cărți evitam să pun cărți în mână dacă nu erau noi.. nu suportam mirosul.. însă această carte părea diferită, avea un miros diferit, nu doar de vechi, un miros de viață. Nu știu de ce ochii mi s-au ațintit asupra ei.. apoi asupra titlului : ”O viață”, apoi asupra autorului : Guy de Maupassant. Am căutat o recenzie pe spatele cărții.. dar mi-am amintit subit că nu-i una nouă, are zeci de ani de când zace neatinsă în bibliotecă, aceste cărți nu au recenzie. Și totuși voiam să o pun la loc în bibliotecă, dar parcă acel conținut din pagini mă striga, mă implora să nu-l las, să-i țin companie de-a lungul tuturor paginilor sale, de-a lungul unei vieți. Voiam să-i dau drumul însă degetele mi s-au încleștat mai tare în jurul cotorului.. și nu .. nu am izbutit să îi dau drumul.. așa că am căzut pradă cărții vechii și am citit-o cap coadă în doar două zile… aș fi citit-o probabil în doar câteva ore dacă nu ma oprea bunica de frică… că poate-i prea frig în balansoar, ori ca poate mi-e foame și să îmi dea o gustărică, ori că îmi stric ochii în carte și să mai iau câte o pauză. Dar uite că spre uimirea mea în două zile am citit cartea… o carte extraordinar de fascinantă, prin descrierile peisagistice din conținut, prin tema abordată, prin fiecare subiect dezbătut amplu în temă. O carte ce conține o viață de la 17 ani până la moarte.. o carte despre trădări, iubire, familie.. o carte despre prietenie.. despre cea falsă și adevărată, o carte în care înveți să prețuiești fiecare lucru mărunt, fiecare fericire.. pentru că viața te face să plătești momentele de fericire prea puține în mii și mii de lacrimi, înveți să iubești, înveți să ierți, înveți să treci triumfător peste trădarea supremă  a celei mai bune prietene, înveți să fi mamă, înveți … înveți.. și înveți câte puțin din toate 🙂 . Din carte am învățat că trădarea este necesară supraviețuirii propriei persoane.. iar cel care nu trădează este sufocat sub angoasa societății mizere. Am învățat că ipocrizia este o modalitate de a trăi, o sursă de viață… lumea e aceeași ca la 1818… ne mândrim că ne-am schimbat.. dar suntem aceleași animale fără suflet, ipocrite, trădătoare, aceleași animale care se calcă în picioare. Deși mă asemăn izbitor de mult cu personajul principal nu-mi doresc să mă mai asemăn în continuare cu ea… astfel astăzi mi-am propus un test.. mi-am călcat propriile principii în picioare și m-am solicitat la maximum în fața ipocriziei și a falsei prietenii… și am suportat fără pic de suflet toate cele.. cel puțin la suprafață.. adică fericirea lor în urma călcării mele în picioare. Am suportat primirea conversațiilor din arhivă în care totul părea roz bombon cu picățele, dulcegăriile și prefăcătoriile. Acum aștept dulcele sfârșit.. care da.. o să fie curând.. pentru că în viață nimic nu durează la nesfârșit.. oamenii se plictisesc repede unii de alții, de asta îi și trădează.. oamenii în special profită iar apoi se descotorosesc de tine fără pic de umanitate. Știu că o să vină ziua când o să mi se dea dreptate.. știu că o să vină ziua plânsetelor cu lacrimi de crocodil… o sa apară.. abandonul.. Dar eu… eu-ul meu nou.. o să fie acolo doar ca să râdă.. să se amuze .. cum făcea înainte când i se povestea de câte o trădare a celei mai bune prietene  ( la oameni mari).. când se dovedea a fi și aceea o sursă de bătaie de joc pentru supraviețuirea unui alt eu. Și totuși.. eu-ul meu o să mai aibă măcar atâtica interes cât să se amuze?  Mnoh.. cam asta e cartea unei vieți… O carte realistică… plină de intrigi… o carte în care fericirea pare a fi un mit, un mit la care visezi, speri, ai senzația că îl trăiești din plin, însă sufletul tău drag se prăbușește de fapt în abisurile infernului, pentru că ele par fericirea… fericirea scurtă și dulce.. ce te îngroapă pe vecie într-un chin colosal sufletului tău, te transformă într-o marionetă, o legumă fără forțe proprii. În viață trebuie să înveți să fi stăpân pe poziție și cum spunea o persoană importantă ( care nu o sa citească asta.. cred.. deci nu o să și-o ia în cap) ” niciodată să nu îți pese de ceilalți prea mult. Arată-le însă contrariul… iar atunci când or încerca să te doboare pe la spate, lovește-i tu din plin..” cuvinte pe care nu am vrut niciodată să le iau în seamă, să le ascult, să le meditez, ori să învăț ceva din ele. Acum.. după lovitură, am înțeles semnificația fiecărui cuvințel, fiecărei litere.. și vă invit și pe voi să luați aminte.

Dar uite că există momente când o persoană este necondiționat lângă tine, te ascultă, te ceartă, te învață, te mângâie, o persoană cu care ai împărțit atâtea, o persoană ce-ți e ”for ever and for always for you”.

3 gânduri despre &8222;Fără net…&8221;

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s