Ființe…pure

De câteva zile tot umblu haihui pe meleagurile infinite ale internetului, cu speranța că voi găsi ceva despre care să scriu, ceva care să-mi reprezinte sufletul și mintea….ceva care să-mi reprezinte pur și simplu ceea ce simt. 🙂 Așa că după căutări de câteva zile am dat de o melodie ce avea un colaj superb de poze… un colaj cu niște… cai. Și uite așa mi-am permis să deschid crearea unei noi pagini în această secțiune unde să vorbesc despre frumusețea, gingășia și puritatea acestor fințe atât de grațioase și.. magice.

Câți nu se lasă furați de priveliștea în ansamblu, când văd un cal zburdând pe o câmpie, pe munte sau chiar pe o plajă, când îl văd în toate splendoarea lui cu coama în vânt? Eu una ador caii, ador să îi văd alergân sau chiar stând cu ”pleata” în vânt. Le ador grația și splendoarea pură ce ne-o înfățișează când apar în fața unui om. Un cal poate înțelege uneori mai bine decât un om, un cal îți poate fi prieten cu adevărat, un cal te poate asculta și chiar dacă nu are grai omenesc el știe să-ți aline orice suferință. Dar dacă sunt atât de grațioși de ce îndrăznim să i chinuim prin bătaie sau alte nedreptăți ce i se aduc unui cal, de ce nu îi tratăm ca pe niște ființe mărețe de la care avem atâtea de învățat, ce-ar fi să încercăm să-i protejăm și să îi vedem cu alți ochi.. nu doar ca pe niste simple animale ciudate ce sunt bune la a te sui pe ele si a te duce mai repede unde vrei, pentru că nu asta sunt… și ele ca și noi au o viață și un suflet, iar ceea ce le face cu adevărat speciale este felul cum încearcă să comunice cu noi, neavând graiul și puterea noastră de a vorbi, având-o pe a lor, ce e atât de.. frumoasă.Și pentru că nu pot spune mai multe despre un cal, neexistând cuvinte atât de superbe pentru a putea descrie ceea ce simt voi pune puțin mai jos o mică fărâmă din sentimentul ce-l trăiești alături de un cal:

Cerul veghează, marea dansează sub ploaia grea. Vântul în spate mă duce, departe, cerul se sparge. Soarele-apus noaptea nebună ce miroase-a furtună și sufletul îngheață când se vede tot mai sus.

 

7 gânduri despre &8222;Ființe…pure&8221;

  1. Cai… un post cu vaci cand faci? 8-> Ma rog, demult imi plac caii, mai ales al lui bunicu’ (Roibu), si e fascinant sa vezi cata durere indura un cal, cata vigoare are, si cat de multa loialitate ii arata stapanului. Caii, cainii si delfinii (alaturi de serpi, dar asta e doar parerea mea) ar trebui tratati ca niste fiinte umane.

    Ma rog, multi sunt, au un servici, isi castiga hrana si adapostul din asta, slujesc societatea si sunt sociabili, dar ar trebui sa ii tratam mai bine. Caii ne-au ajutat din totdeauna. Tare as vrea sa vad ce se facea omenirea fara ei acum 150 ani si chiar mai devreme. Dar, asa suntem noi, suntem nepasatori atunci cand totul merge bine, si abia cand ceva se strica ne punem intrebari. Si asta e in natura umana. Niciodata nu simti cat de importanta e apa, pana ce iti lipseste. La fel si cu aceste binecuvantari (nu le pot numi fiinte, i-as diminutiva 🙂 ).

    • Uite Andrei, primul comentariu la care iti dau dreptate. Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar nu o sa existe un post despre vaci. Sau dacă mă gandesc mai bine am sa fac posturi cu vaci in timp ce o sa le numeri tu prin strainatate.. ca sa rada lumea:))

  2. de ce…pentru că, oricît de superiori am pretinde că am fi, în unele privinţe, poate chiar prea multe, am avea cîte ceva de învăţat de la animale…doar că nu ştim, poate nu vrem sau poate ni se pare degradant să învăţăm ceva de la un cîine, un cal sau un alt animal

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s