Hai-hui pe Transalpină!

Sâmbătă dimineața mi-am luat tălpășița de pe meleagurile îngrozitor de calde ale Târgu-Jiului, împreună cu taicămiu și încă 2 prieteni și am îndreptat în goană roțile mașinii spre Transalpină, cu o fericire imensă de copil deoarece niciodată n-am fost mai departe de baza vârfului Păpușa.. poate doar cu privirea, spre rușinea mea de gorjeancă ce urcă mereu în munții Gorjului. Și după cum spuneam, am pornit la drum, ne-am mobilizat în sfârșit după multe tentative. Prima oprire am avut-o în Novaci, pentru niște pâine proaspătă, loc în care aș fi vrut să rămân cu drag datorită temperaturii mult mai scăzute și a vântului ce adia suav prin plete și peste pielea mea :). Ne-am urcat în mașină și am pornit mai departe, unde temperatura scădea pe parcurs ce noi ne înălțam deasupra norilor… spre înaltul cerurilor:).  Lăsându-ne conduși de șerpuirile drumului printre munții înalți și plini de vegetație am ajuns în faimoasa stațiune Rânca, un oraș adevărat ce și-a răspândit tentaculele de clădiri peste munte în toate părțile. Am staționat 10 minute, am inspirat aerul semi-poluat de om, dar totuși un aer curat, proaspăt. Ne-am continuat mai apoi drumul pe Transalpină, spre baza vârfului Păpușa, unde ne-am oprit la Cruce și la izvor pentru puțină apă din vârful muntelui și câteva poze de panoramă. Drumul ni l-am continuat spre Pasul Urdele, loc în care se află cota maximă a Transalpinei ( 2145 m), unde în stânga drumului era o imensă prăpastie, ce părea să înghită cerul cu totul. Peste nici un kilometru am pășit în județul Vâlcea, oprind mașina în prima parcare pentru a ne aventura spre Lacul Gâlcescu, urcând și coborând la picior crestele munților, bătuți de vânt și de soarele ce părea atât de firav în fața munților înalți. Am mers 2 ore până pe Vârful Mohoru, unde am fost înconjurați de nori, de tunete și fulgere, de multe picături reci de ploaie. Aveam în fața o priveliște de nedescris, o priveliște a munților ce înghițeau în abisurile lor fulgerele și propagau în zare tunetele puternice. Din păcate a trebuit să ne întoarcem cu pas repejor spre mașină.. am ajuns la mașină și totul în jur s-a înseninat, iar soarele își răspândea fericit razele peste crestele ascuțite. Am pornit mai departe spre Transalpină . Am dat și peste un lac pe care l-am poreclit mini-mini Gâlcescul, am dat peste un platou în vârful muntelui unde se instalaseră oameni cu sucuri, înghețate, porumb copt/fiert, tocan, ulcele  și alte chestii ce în mod normal nu ar avea ce să caute în vârf de munte.. dar cum în România tooootul este posibil….. Ne-am întâlnit și cu măgărușii, i-am tras în niște poze și am plecat mai departe. Următoarea oprire a fost în parcarea de după intersecția ce duce spre Rânca, alta spre Petroșani și alta spre Sebeș. Și am rămas mască cum toate mașinile ce veneau dinspre Sebeș puneau frână în intersecție și se benoclau… De ce? Spre Rânca nu era indicator… era în schimb un semn pe care scria maaaare DRUM ÎNCHIS: drum ce era perfect practicabil , ca în palmă. Deci oameni buni, dacă veniți dinspre Petroșani sau Sebeș și vreți ca în intersecție să o luați spre Rânca, e simplu… este ramura ce nu are nici un indicator și scrie drum închis… dar nu vă faceți probleme.. drumu nu-i închis ! ). De aici ne-am întors în Târgu Jiu pe Petroșani pe un drum groaznic cu multe gropi și pietre și prea puțin asfalt. Mai jos vă las să admirați cele câteva poze. Enjoy it !

Această prezentare necesită JavaScript.