Printre raze de soare…

Mă chinui încă de dimineață să prind între degete o idee , mă chinui și mă chinui degeaba. Ideile-mi plutesc toate pe razele calde ale soarelui, abia ieșite de sub carapacea norilor, a frigului și-a picăturilor de ploaie. Ideile mele parcă zburdă ca niște oi ieșite din țarc pe pajiștea înverzită. Nu știu cum vi se pare vouă dincolo de ecranele de sticlă, dar mie aici îmi pare că în sfârșit cuvintele mele prind contur de veselie crudă !

Din păcate pentru mine dar și pentru cei care doresc să citească din ce în ce mai jos în pagină, țin să vă anunț că mai aveți până la ajunge la cel de-al 1000-lea cuvânt, asta doar așa că cineva a ținut morțiș să mă provoace în atingerea a 1000 de cuvinte cu acest post.. să vedem ce-o să iasă !

M-am trezit de dimineață în bătaia razelor de soare în cele 6 ochiuri ale geamului de lângă pat, am zâmbit ușor și mi-am aruncat la loc capul cu fața în pernă și-am încercat să dorm. Simțeam însă cum lumina mă inundă chiar și din întunericul pernei, cum îmi dezgheață mintea, inima, sufletul. Mă ridic și privesc cu ochii întredeschiși prin geam, spre soare, spre cerul albastru, spre norii ce aproape ca lipseau din jurul lui. Și cum priveam eu soarele parcă devenea din ce în ce mai rotund și luminos, parcă-mi era lipit de geam și încerca din răsputeri să mă orbească… așa că închid ochii și dorm la loc . Și-n somnul meu contemplez la noroc, norocul meu, norocul tău, norocul tuturor, pentru că tuturor ne curge prin vene câte un strop de noroc, important e să-l simțim printre bătăile constante ale inimii.

Probabil vă întrebați ce fel de noroc?.. La norocul existenței… Existența cui? Existența vieții, a apei, a razelor de soare, a firelor de iarba de acel verde crud, a miresmelor împrăștiate pe întreg Pământul de către florile tinere, existența râsetelor de pe fețele celor voioși, existența puterii de a visa, existența iubirii, existența puterii de judecată, existența prietenilor, existența muzicii, existența picturilor, existența transpunerii realității în filme, existența puterii literelor, existența mărunțișurilor dar și a lucrurilor mărețe, etc. Suntem norocoși că ne putem bucura în fiecare zi de existențialitatea celor de mai sus, dar ce păcat că nu ne putem bucura de claritatea observării lucrurilor din fața noastră, de oportunitățile ce-și deschid larg porțile iar noi nu observăm decât locul prin care nu avem acces dincolo de ele, iar pentru acest fapt vă supun atenției următorul text:

Un profesor a arătat elevilor o foaie albă de hârtie, în mijlocul căreia se afla un punct negru. Profesorul a întrebat, „Ce vedeți?”.
Primul student a răspuns, ” Un punct”.
Al doilea : ” O pată neagră”.
Al treilea : „Un punct negru foarte gros”.
După, profesorul a răspuns: „Ați văzut toți doar un punct, și nimeni nu a observat o coală mare de hârtie!”.
Iar acesta este modul în care noi judecam un om ,dupa defectele sale minore.

Îmi pare rău dragă Ana, dar nu am reușit să trec decât de jumătatea celor 1000 de cuvinte, însă voi face probabil o continuare a postului ce împreună cu acesta vor trece de cele 1000 de cuvinte!

9 gânduri despre &8222;Printre raze de soare…&8221;

  1. Pishky, daca astazi ai scris asta, datorita playlist-ului meu, datorita faptului ca eu ti-am zis sa scrii ceva despre natura, datorita faptului ca te simti norocoasa ca existi, eu ma bucur pentru tine… Si daca n-ai trecut de cele 1000 de cuvinte, altadata sa nu te mai iei de mine ca am scris pentru 1000 😉

    Si cum playlist-ul meu e si al tau de azi:

    Everytime I blink, I think of you! ❤

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s