Răsărit

Îmi propusesem ca aseară să dorm de la 12. Îmi terminasem rația de filme. Începusem să îmi închei și conversațiile. Brusc am descoperit că mi-a luat mai mult să închei conversațiile decât conversația în sine. De la 12 s-a făcut 2:29. Iar conversațiile continuau până la 3:29, apoi 4:29 și până s-au oprit, în jurul orei 5 .

M-am pus în pat și am încercat să închid ochii, dar stăteau ațintiți pe o crăpătură dintre perdea și geam. Cerul părea mai deschis, fără nici o stea. Soarele răsărea, de dincolo de zări , de dincolo de munți și mări. M-am ridicat din pat și am dat perdeaua la o parte să pot admira mai bine fiecare rază de lumină ce se ridica glorioasă în imensitatea cerului. Stăteam întinsă în pat cu ochii fixați pe un punct al cerului și admiram cum i se mărea luminozitatea de la un minut la altul. Admiram cum soarele se ridica de la un minut la altul mai sus, cum își întindea tentaculele razelor deasupra întregului Pământ, cum îl înfășura cu lumina și căldura sa ca un părinte protector. Îmi plăcea să văd cum razele pline de lumină se jucau printre frunzele copacilor și se lăsau într-un final răzbite pe crengile acestora, cum cedau în fața frunzelor neputincioase în lumina lor. Ce frumos  alunecau pe aripioarele gâzelor, și cât de suav îmi străpungeau geamul inundându-mi sufletul cu lumină și căldură. Mă simțeam , cu fiecare rază ce îmi străpungea cu gingășie geamul, mai aproape de cer și cu soarele în sufletul meu. Simțeam cum pe față îmi apărea un zâmbet radiant, plin de fericire și iubire, sub ochii ce mi se închideau în fața soarelui, ca în fața unui zeu. Vedeam prin pleoapele închise peste ochii mei cum Pământul se lăsa înfășurat de iubire, de candoarea luminii…. de viață.

Cu fiecare răsărit de soare Pământul renaște, renaște din stăpânirea rece și întunecată a lunii, renaște ca să moară iar și iar la un interval regulat de ore. M-a străfulgerat un gând cum că la fiecare apus, florile se închid ca un act de răzvrătire și tristețe în urma noului stăpân ce avea să le coordoneze până la noul răsărit. Natura plânge sub dispariția soarelui în fiecare seară, parcă se stinge sub roșeața cerului din fiecare seară. Chiar și soarele plânge prin însângerarea cerului, se stinge și el sub lumina plăpândă a stelelor, sub înghețul lunii și al întunericului.

Mai jos am să vă las în compania unei melodii ce mi-a înseninat dimineața de la prânz. O melodie cu soare, ce sper să vă intre și vouă în suflet. O zi însorită vă doresc și plină de iubire.

sursă youtube ( user catmusicoffice )

7 gânduri despre &8222;Răsărit&8221;

  1. absolut superb!!..ai redat un rasarit intr-un mod foarte poetic :x..chiar intrasem intr-un moment de reverie citindu-ti randurile! felicitari pentru felul in care reusesti sa surprinzi detaliile >:d< iar melodia se potriveste la fix 🙂

  2. Sa iti spun ca am citit postul tau in lumina apusului, pe insulita, intr-o companie foarte placuta 🙂 Si mi-a placut si nu prea, ca vad ca esti cam pesimista in ultimul timp… Unde-i zambetul pe care ti-l stiu atat de bine? Unde-i soarele din privirea ta?
    Totul o sa fie bine, crede-ma! >:D<

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s