Revelație pe timp de ploaie

Seara se pare că mă năpădesc revelațiile de toate feluri, despre viața, despre râsete și năzbâtii și despre scenarii de filme. Ca în fiecare seară, treceam și aseară podul Jiului de unde mă puteam bucura de priveliștea munților ce înconjoară ținutul acesta minunat în care trăiesc, ținut ce îmi place din ce în ce mai mult, cu fiecare zi în care mi se apropie plecarea. Offf… și cât mi-am dorit să plec din acest oraș, fără oportunități într-adevăr, dar atât de bogat din punct de vedere geografic și cultural, plin de verdeață și energie. Dar voi pleca…. și plecată voi fi:) . Podul era luminat, dar zările îmi erau întunecate privirii, până când deasupra munților dinspre nord răsare din necunoscut câte un fulger pe ici…. pe colo, răspândindu-și lumina pe întreg cerul și reflectându-se în apele liniștite ale Jiului sub adierea ușoară a vântului. Îmi doream să plouă, să răcorească pământul care la ora 23 părea să-mi încingă tălpile, era o dorință pură de data aceasta, parcă era ceva ce pornea din adâncul sufletului meu și se răspândea pe întreg pământul, o dorință căreia i se împotrivea aerul cald ce mă înconjura.  O dorință ce mi se îndeplinește în noapte.

În timp ce încercam să adorm înconjurată de întunericul din cameră aud dincolo de geam bătăi ritmate ale picăturilor de ploaie. Deschid geamul și mă las apoi cufundată printre gânduri în întuneric pe fundalul melodios al ploii. Deschid ochii și îi benoclez în întuneric spre un punct fix ce începe să prindă culoare, culoare ce se divide în alte mii de culori ce formează diferite nuanțe combinate… și uite așa pe tavanul meu ochii ațintiți îmi proiectează scurt metraje din viață: greșeli, momente de bucurie, râsete, zâmbete suave, priviri de copii, momente marcante, fapte bune, aroganțe, ironii, întâlniri cu persoane importante din viața mea, fragmente de mesaje, raze de soare, petice de zăpadă, cuvinte descriptive ale vieții și toate se întinau sub picăturile de ploaie ce se scurgeau din ochii mei și se proiectau pe tavan,  întinau, dispăreau și apăreau altele noi. M-am întrebat din nou ce-i viața, iar gândurile mi s-au împrăștiat din nou și nu m-au ajutat să ajung la o concluzie cum nu m-au ajutat nici dățile trecute. Însă cu certitudine viața e ceva și înseamna ceva mai mult decât ne putem da noi seama, ori de cât am putea noi sta să analizăm. Iar în călătoria mea printre gânduri am înțeles că nu e nimeni de vină: nici eu, nici ea și nici el. Doar viața își schimbă uneori traiectoria și nu e de acord să ne facă pe plac. Noi suntem prea mici și prea neputincioși în fața vieți, a destinului și a norocului, poate chiar și a ghinionului. Ele sunt pocalul de foc al fiecărei vietăți, ele îi dau viață, o fac mizerabilă ori o colorează. Poate că omul poate schimba viața prin fiecare alegere pe care o face, dar alegerea aia pare-se că-i scrisă undeva în stele. Omul doar o primește inconștient spre săvârșire, ca o marionetă de la păpușar, fiecare mișcare, fiecare acțiune și fiecare gând. Știm că trupul ( fizicul ) e marioneta creierului, dar sufletul, sufletul a cui marionetă e? Pentru că sufletul nu ține de logici și rațiuni, el ține de energii, de ceva ce e mai presus ca orice logică și rațiune, de ceva inexplicabil și puternic, mai puternic decât tot și toate. Offf…. trăim pe pământ ca să învățăm atâtea lucruri inutile ce nu ne ajută în viață ( precum numerele complexe de la matematică) învățăm atâtea și nimic important, nimic care să îi fie de folos atât creierului cât și sufletului. Învățăm să lucrăm cu numerele la matematică, teoriile din fizică și chimie, doar pentru a ne dezvolta șanțurile creierului, pentru a-i mări capacitatea de gândire și logică… și toate astea la ce bun? La ce bun dacă pur și simplu nu înveți să te descoperi pe tine? Să te accepți? Să te ierți și să îi ierți și pe ceilalți… la ce bun?

Picăturile de ploaie și foșnetul vântului dispar ușor ușor din prim plan și se ascund undeva în background-ul minții mele. Ochii mi se închid ușor sub imaginile ce încep să-și piardă din culoare și să dispară rapid în întunericul înconjurător. Somnul pune stăpânire pe mine și mă aruncă printre coșmaruri. Mă trezesc de dimineață râzând de propriile mele coșmaruri. Acolo în vis îmi păreau atât de reale, aici în realitate îmi par de-a dreptul amuzante :). Realitatea nu coincide cu visele, important e să nu renunți la vise, să te lași pe aripile lor, pentru că și visele îți conturează viața.

Postul acesta trebuia să fie despre ceva filme văzute ieri în prostie, unul după altul. Însă se pare că nu mai e loc și de recenzia lor. Iar vinovat pentru acestea de mai sus se face Călin și cu muzica lui. Am intrat la el pe blog, am căutat un post mai vechi și am început să scriu și-am scris ce-am scris mai sus, că v-o place că nu v-o place se mai întâmplă. Acum vă invit să treceți și voi pe la el prin bălăriile cu muzică dar și să ascultați melodiile de mai jos. Și nu în ultimul rând ( că statisticile mele arată destui vizitatori pe la fiecare post) v-aș ruga să îmi răspundeți printr-un comment la post, la următoarea întrebare: Voi, cum vedeți viața?. Zi faină să aveți și spor la explicații ( vreau și eu lămuriri și de pe la alte creiere).

sursă youtube ( user NoahAndTheWhaleVEVO )

sursă youtube ( user rainbowfilms1989 )

3 gânduri despre &8222;Revelație pe timp de ploaie&8221;

  1. pai cum vad eu viata?..e o lupta continua..e o jungla in care cel mai slab nu are nici o sansa..trebuie intotdeauna sa perseveram si sa evoluam, sa ne imbunatatim pe noi insine, sa avem exigente cat mai mari de la noi si fie ca orice esec sa deschida calea unei noi reusite..amin :)) caci vorba aia, speranta moare ultima, iar de ne-o muri vreodata…abia atunci ar trebui sa incepem sa ne ingrijoram. true story :))

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s