Română

Așa decurge aproape fiecare oră de română, frumos din punctul nostru de vedere… exasperant din puntul de vedere al profei. Dar ce ne pasă nouă?? Doar e ultima oră, suntem obosiți și chiar dacă nu suntem, vrem acasă…vrem puțină….DISTRACȚIE. A fost pauză, o pauză lungă ( avem clasa la mama naibii), profii ajung greu, noi stăm pe hol după ce se sună. Profa ajunge.. ne împrăștiem care cum apucăm spre bănci. Ne predă.. plictisitor…vrem ceva mai palpitant. Un telefon vibrează pe bancă. Toți râdem însă profa pare să-și păstreze calmul iar asta ne DISPLACE. Predă în continuare…iar nu ne place.  Telefonul vibrează iar și iar. Râdem. Profa începe să facă observații în stânga și în dreapta. Frumos.. râdem iar. Ni se întâlnesc priviri inocente, cu înțeles între fiecare, priviri poate niciodată uitate și mereu așteptate…ca un RĂSPUNS.  Observ zâmbetele cu subânțeles ale Ancăi ( asta mă enervează).. dar scriu iar și uit…doar e ultima oră.. trebuie să ne destindem. Pauză…pare să nu se audă musca. Era prea liniște așa că telefonul vibrează iar pe bancă. Alte observații în stânga și în dreapta..însă noi nu suntem perfecți, noi gândim, simțim, trăim…suntem VII și ne EXTERIORIZĂM! Predatul parcă nu se mai termină, însă noi suntem tot noi.. veseli și nepăsători. Hai că se pare că a încetat.. acum ne citește texte…dar….. cine e atent? Observă…vrea să ne pună la punct și să ne dicteze iar. PROTESTĂM ( loooogiiiic). Ne dă totuși două propoziții să le comentăm , propoziții dintr-un text scris de un anumit Constantin Noica (parcă)…propoziții ce par să nu aibă nici o legătură una cu alta ( cel puțin la început).Suntem nevoiți să le scriem. Mă apuc să le citesc ( fail-vorba băieților) cuvintele par să mi se amestece prin minte… pe scurt nu pricep nimic. Citesc.. citesc…citesc.. citesc iar… și iar citesc.. citesc din nou.. citesc.. citesc.. citesc……..CITESC…parcă am priceput ceva… (fail again) idee se spulberă imediat ce e descoperită..se face NEVĂZUTĂ. Citesc iar.. citesc citesc…și mă trezesc cu o întrebare de la Andreea(colega din spate)- ”Da tu mai citești mă mult?Citești până pricepi?”.. da.. de obicei citesc până mă trăsnește vreo idee. Citesc iar… și na că mă apucai să și sriu…scriu 2 rânduri și se sună (DAMN!! iar trebuie să continui acasă 😦 ).. ideile mele păreau chiar geniala ( la momentul respectiv) ajung acasă… mă întristez.. numai bine de scris la română ( atunci am eu inspirație). Dar cam atât cu asta.. mai jos ( pentru curioși și Patricia voi posta revelația). Mno.. Patricia dragă îmi cer scuze ca am copiat stilul tău de a scrie ( doar că așa mi s-a părut că ar fi mai expresiv). Dar ce spun eu că am copiat..?? Eu NU am copiat NIMIC 😀 , eu doar m-am inspirat ( ca orice elev), dar lasă că de aici înainte voi adopta stilul meu de scriere.

Și uite asta i-a dat profei prin cap să ne dicteze ( să ne pună să comentăm).. da.. asta chiar ne-a redus la tăcere.. la prima vedere pare chiar imposibil!!!! Constantin Noica – ”Cugetări” –> citat : ”E vreme urâtă afară. Cine nu a găsit prilejul în sine are în jurul său numai prilejuri”…. ( interesant nu? dar… COMPLICAT!). O mică paranteză : ( cel mai rău îmi pare că e caietul meu și în fața profesoarei vor apărea doar cele de mai jos 😦 ).

Plouă, e într-adevăr urât afară. Nu știu dacă Constantin Noica se referea la ploaie sau la mohorârea de afară. Poate se gândea la ploaia din suflet, la tristețile din interiorul acestuia. După însăși numele lucrării ”Cugetări”,acesta răscolește,ca fiecare din noi, gândurile și tot ceea ce se află dincolo de ele. Eu cred că fiecare din noi căutăm prilejul de a ne îndeplini fiecare dorință în parte, de a visa..însă adesea picăm în capcanele infinite ale vieții și rămânem prinși ca într-un mare gol ce ne va ține veșnic suspendați, răpindu-ne dorințele și gândurile, pustiindu-ne fără milă, nelăsându-ne să observăm adevărul din jurul nostru…răpindu-ne până și speranța. Fără speanță totul pare sfârșit dar în același timp infinit,  golul alb ne înegrește privirea, iar ochii noștrii seci nu vor putea niciodată observa  faptul că prilejul căutat se divide în atât de multe prilejuri ce ne înconjoară. Însă el se divide în particule mici, mici de tot și se aseamănă atât de mult cu norocul pe care atunci când îl ai atât de aproape și întinzi mâna să-l prinzi îl scapi și-i faci vânt tot mai departe. Așa și cu toate aceste prilejuri, când îl căutăm pe cel mai dorit avem alte zeci de mii în jurul nostru pe care le îndepărtăm….dar nu voit, practic nu noi suntem cei care facem asta ci capcanele vieții ce ne limitează prin captivitatea lor întinderile de căutare, posibilitățile de desfășurare a minții și a sufletului.

Cum am spus și la început, nu știu dacă a pornit de la o vreme mohorâtă, însă o zi însorită cu greu te ajută să cugeți, să răscolești gândurile pentru a găsi prilejul în sine ocolindu-le pe cele din jurul tău.O zi însorită este escapada din realitate, e unghiul din care perspectiva e perfectă.Dar cu siguranță o zi mohorâtă te face să te gândești și să tinzi spre perfecțiune, spre toate dorințele tale înalte… spre acea zi însorită în care tot ce e aspru și trist e acoperit cu o pânză invizibilă. Doar o zi urâtă te face să descoperi tristețea din sufletul tău.

Și asta-i tot ce mi-a trecut prin cap în urma celor două propoziții.Poate că am degenerat puțin subiectul ( așa fac de obicei.. e tipic mie). Și pentru cei care ați ajuns până aici vă invit să dați o raită și prin meleagurile Patriciei. Iar în continuare vă invit să ascultați o melodie de care mi-a adus aminte Radu în ora de muzică.. pentru că ce am putea face noi în bancă în timpul orei de muzică decât să ascultăm muzică la un ”stift” de MP4?.. doar de aia e oră de muzică.(poate că nu îl cunoașteți voi pe Radu.. dar eu am simțit nevoia de a-i trece numele acolo..)

3 gânduri despre &8222;Română&8221;

  1. Din punctul meu de vedere el doreste sa realizeze de fapt, ce poate multi nu vedem,ceea ce ne scapa printre degete si aluneca incet in incet spre abis, Face referire la vremea de afara si te introduce in acelasi timp intr-un labirint care are scopul de a te nauci. Parca incearca sa ascunda sa mascheze adevarul crud din jurul nostru. Facand totul sa para ca o panza urat care sta undeva intr-un colt , la streasina casei si priveste cum ploua afara. Incet. Incet. Complacandu-se in situatie.

  2. Cand imi zisasi ” deci cel mai mare com al meu”.. zisai.. gata.. o crucific.. daca imi depaseste postul meu gigantic…apoi m-am gandit ca poate ai inebunit.. daca ai avut atata rabdare.. sa scri un post mai mare ca acesta, pentru ca acesta depaseste toate dimensiunile posibile ale oricarui post de pana acum.Insa ma bucur ca iti place…imi pare rau ca pierdui ora de romana de azi :(…pierdui o ora de distractie:( SI daca nu ma isel aceasta melodie mi-ai m-ai aratat-o candva :-?.. si mi-a placut.. e chiar superba… o panza de trecut…de fapt… o traiere paralele de trecut in prezent… un prezent in imaginatia trecutului, a gloriei de demult :), o frumusete de melodie si de videoclip. Ma bucur si pentru faptul ca nu te-ai suparat pentru ca m-am inspirat din felul tau de a scrie. Imi pare rau de profu de religie ca afla unde e clasa.. insa am o nelamurire:-?.. de ce scrisarati mult si la religie.. pe prof ce-l mai apuca?:).Tin sa iti spun ca si mie acum, acele doua randuri imi exprima enorm de multe si de fiecare data imi exprima altceva…atunci cand „citeam citeam si.. iar citeam…” nu imi exprimau nimic.. mi se parea o tampenie.. doua chestii legate de un punct fara pic de logica:-? ceva greu de identificat si inteles… chiar imposibil…insa acum parerea mea e alta.Ca de fiecare data…nu e bine sa iti formezi o parere asupra lucrurilor din prima.. e bine sa analizezi lucrurile fara graba.. pentru ca prima opinie nu e intotdeauna corecta… mai mereu e gresita… iar azi.. eu chiar am inteles asta…
    Si cred ca acum ti-am depasit dimensiunile comentariului tau :).. si imi pare rau.. dar cand ma apuc sa scriu ma apuc si nu mai termin…( multa lume nu intelege asta).

  3. Hei Pisc’ . . poate ca asa incep mereu dar imi place. Tin sa-ti multumesc ca mi-ai pus numele in postare ta cu toate ca poate , adica sigur nu merit. Apreciez mult si sper ca nu o sa fie ultima postare de genul. Of doamne incepui cu ,,tin sa-ti multumesc” parca ar fi cererea catre diriga,uneori falsificata. Sa revenim la postul tau. Imi place.E stilu meu si parca ma introduce in actiune. Imi imiaginai tot. Of si sa nu uit.Ce pierdusi tu azi la romana. Lucrarea ne anuntata a profei, care o duadu fiindca nu citira, Genial! Parca iti vine sa te sara in sus de bucurie ca iar scrisasi o gramada si acolo si la religie. P.S: Afla unde e clasa ma!! N-ai ce sa faci . Multa fericire in jur. Noica prezinta foarte frumos starea noastra de a fi parca amorteala in care noi traim. Nu stiu..imi spun mult prea multe acele doua randuri. Parca e lumea perfecta cu toate ca e plina de griji. Am un chef nebun de scris si vreau sa redescopar copilul din mine cu toate ca la mine inca nu s-a pierdut. Pai care din toti adolescenti rade ca mine? Sau..rade cand cade , dar o cazatura zdravana ca a mea atunci cand am avut sarafanul. A da si sa nu uitam de imensa mea lista cu boli. Ei bine putini..si asi vrea sa iti las melodia de la Vama care chiar ma inspira. Te pup!

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s