Trust

Îmi pare rău că ieri nu am reușit să postez nimic din anumite motive personale, așa că astăzi voi posta ce trebuia să postez ieri. Să începem:

Ieri am vizionat un film foarte interesant ce cred că ar pune pe oricine pe gânduri, un film plin cu decizii incorecte și urmări grave, un film despre încredere și distribuirea atentă sau neatentă a acesteia. În mare parte în acest film este dezbătut subiectul acordării încrederii în lumea internetului pe diverse site-uri ori programe de socializare gen : Facebook, Twitter, Messenger, Skype sau Teen Chat, unde în spatele unui profil frumos și interesant se poate ascunde cu totul altceva.

Annie este o tânără de 14 ani, într-o familie fericită în care problemele nu aveau loc. Aceasta întâlnește prin intermediul internetului ”marea iubire”: un băiat de 15 ani pe nume Charlie, voleibalist la fel ca și ea, căruia îi împărtășește absolut toate trăirile, gândurile și sentimentele. Pe parcursul discuțiilor acestora pe chat, Charlie începe să îi trimită poze cu el și să o ajute să-și îndeplinească marele vis de a intra în echipa de volei a școlii, ca mai apoi să îi dezvăluie încet- încet adevărata vârstă de 16, 20 și 25 de ani, ca întru-un final, în momentul întâlnirii celor 2, Annie să aibă o adevărată surpriză. După întâlnirea din mall și invitația la o înghețată cu fistic, problemele încep să apară în viața fetei și a familiei ei în momentul în care prietena ei cea mai bună, fiind speriată și îngrijorată de schimbarea bruscă a lui Annie, îi dezvăluie marele ei secret spre a fi ajutată.Pe parcursul filmului Annie își crede prietena vinovată , trădătoare și responsabilă de toate nenorocirile ei în urma dezvăluirii secretului, nemaiputând astfel să ia legătura cu Charlie. Tatăl acesteia, ce era terifiat de întâmplare ajunge să cedeze nervos și să își verse furia pe absolut oricine considera el că este vinovat de nenorocirile lui Annie. Annie intră astfel în război cu toți apropiații săi, mai puțin fratele mai mare și sora cea mică, considerându-i pe toți dușmani și vinovați, până când aceasta își dă seama care este cu adevărat adevărul și cine îi sunt cu adevărat dușmani, filmul având un final cu totul neașteptat și trist din punctul meu de vedere.

 

10 gânduri despre &8222;Trust&8221;

  1. mă gândesc care ar putea fi cele mai cele din lista aia; în afară de cel de care ţi-am zis deja ar fi de văzut…toate! m-am uitat acum în listă şi m-am speriat ce am găsit acolo; totuşi, la mine în topul preferinţelor cred că este Seven Pounds, urmat de El Secreto de Sus Ojos, No Man’s Land (descrierea de pe cinemarx e ok, dar la imagine au pus ceva complet aiurea, cu Charlie Sheen, care nu prea e din filmul ăsta), apoi îmi place Babel, Hachiko şi aş putea continua cu toate celelalte. mă gîndeam eu în gîndul meu că prima melodie ca fi fie una de la Poets, fie „Until the Dark” şi nu m-am înşelat; hai să îţi mai pasez ceva drăguţ, chiar dacă în clipul ăsta imaginile sunt cele care m-au cucerit, chiar dacă nici muzica nu-i de lepădat; ai aici un link: http://www.youtube.com/watch?v=xDX8oEyzlVA ; piesa se cheamă „Season of Change”, o cîntă Stratovarius, dar de la ăştia îmi place mult mai mult „Forever”. gata, că probabil te-am năucit; mă apuc să mă mai distrez puţin cu photoshopul şi cu idioţeii care ne conduc. o după amiază plăcută să ai…Dana (dacă bine ţin eu minte, dar oscilez între Dana şi Diana – parcă totuşi Dana)!

  2. filme care merită văzute – iarăşi în opinia mea – mai găseşti în pagina mea cu filme; mai puţin Idiocracy, pe care l-am pus acolo la recomandarea cuiva şi la care am încercat să mă uit aseară, fără prea mult succesc însă; dacă îţi plac filmele care spun ceva, care transmit un mesaj, găseşti acolo ceva materie primă 🙂

  3. nu vor fi, stai liniştită; filmele de genul ăsta au buget mic, nu îşi permit să îşi facă nu ştiu câtă reclamă, nici mari aducătoare de venituri nu-s, aşa că rămîn, marea lor majoritate, undeva într-o mare de anonimat; e bine că se face reclamă la toate idioţeniile… muzică ţi-am recomandat, hai să îţi recomand şi un film; eu zic că e deosebit, da’ asta-i părerea mea proprie şi personală; se cheamă „Song for a Raggy Boy”, e un film irlandez, dar mai multe nu îţi zic despre el, că n-ar mai avea farmec. o zi frumoasă!

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s