Tu știai că există lenjerii de pat 3D?

Să-mi trag palme dacă știam că există așa ceva. Am fost total surprinsă când am auzit de existența unor astfel de lenjerii 3D. Și, dacă eu sunt înapoiată și chestia asta cu lenjeriile de pat 3D au apărut de ceva timp pe piață, vă rog frumos să mă trageți de mânecă și să-mi spuneți: „Aloo, fetița, nu mai fii tu așa uimită, că astea-s apărute de când lumea.”. Iar eu pe cuvântul meu că nu mă supăr. Încep să mă simt doar bătrână.

Însă, cum eu m-am simțit neștiutoare, am crezu că mai sunt și alții care se încadrează în aceeași categorie cu mine, astfel hotărându-mă să vă împărtășesc și vouă noua mea descoperire. Și pe bune că mă simt precum Cristofor Columb atunci când a descoperit America, Lumea Nouă din Vest, sau din Est, dacă vrei să te întorci cu spatele și să privești în direcția opusă.

Pfff. La naiba. Știți, tocmai acum mi-am dat seama că ziua mea numai ce s-a dus așa, la vale, pe apele Jiului, de luni. Că dacă știam eu încă de pe atunci de existența acestor lenjerii de pat 3D, pe cuvântul meu că asta ceream să primesc cadou de ziua mea. Și ca să vedeți că vorbesc pe bune, am să vă arăt și un model.

lenjerii 3d

Acum, sincer vă spun, îmi pare rău că voi nu aveți un calculator cu display 3D, ori un televizor 3D și nu puteți vedea lenjeria de pat de mai sus în 3D, așa ca mine. Bine. Recunosc. Nici eu nu am așa ceva. Dar îmi imaginez! Se pune și asta, nu? Adică, imaginația mea bogată, zic.

Observ, de aici din colțul meu de cameră, că lumea evoluează cu pași repezi. Și, așa înapoiată cum sunt eu uneori, mă întreb unde vrea să ajungă și de ce se grăbește așa de tare să ajungă acolo. Adică, înțeleg, televizoare 3D, calculatoare cu ecran 3D, cărți poștale(de pe vremea bunicii) 3D, dar lenjerii de pat 3D? Hai că asta, acum de moment, mi se pare chiar foarte tare. Iar eu personal o să-mi achiziționez, că tot zic că-mi redecorez camera, pentru noul meu pat, o astfel de lenjerie. Fix ca aia de mai sus. E genială.

Acum, așa, ca să mă lămuriți și pe mine și să mă scăpați de frământarea asta: Voi știați de existența lenjeriilor de pat 3D? Și cum vi se par? Eu deja sunt înnebunită de-a dreptul după ele.

Copilăria mea alături de domnul televizor

Am avut o copilărie fericită. Am făcut numa tâmpenii. M-am băgat pe sub mașini, îmbrăcată în alb și am ieșit neagră (ajutor de atelier… deh). Am tăiat hainele mamei, din sertarele pe care le-am putut deschide, iar apoi le-am dat cu ruj. Am spart geamul unui camion, pe ulița de la țară, iar apoi m-am furișat în grădină și l-am lăsat pe bunicu să se descurce cu domnul șofer. L-am închis pe bunicul în beci, în vacanța din octombrie-noiembrie, clasa I, pentru că nu a vrut să mă ajute la mate (a stat închis toată ziua… nimeni nu i-a auzit strigătele de disperare, cu excepția mea, desigur), cât și multe alte copilării d-astea. Dar, nu în ultimul rând, m-am uitat și la televizor. Am crescut și cu el, nu doar făcând tâmpenii după tâmpenii. Pardon… copilării.

Iar cei de la MarketOnline mi-au propus, prin intermediul SuperBlog, să vorbesc despre TV-ul copilăriei mele, și TV-ul din prezent, făcând un fel de paralelă între ele.

smart tv 3d

N-am prins televizoarele alb-negru, dar le-am prins pe cele color și cu tub. Iar GoldStar-ul de mai jos este televizorul copilăriei mele. Apropo, e de-o vârstă cu mine, bătrânul, face și el acușica 20 de ani. Sau am impresia că deja i-a făcut. Totuși, făcând parte din familia noastră și încă funcționând al naibii de bine, l-am păstrat.

Vreau să-i mulțumesc, televizorului de mai sus, pentru copilăria minunată pe care mi-a oferit-o alături de Tom și Jerry, Ciocănitoarea Uddy (care încă mai era), Popeye Marinarul și desenele cu Winnie the Pooh. Petreceam mult timp, cu tata, dimineața, mai ales duminica, uitându-ne amândoi la televizor. Acum înțeleg că, de fapt, el profita într-un fel că mă uitam eu, ca să se uite și el. Ohh, și receiver-ul nemțesc cu ajutorul căruia prindeam desene nemțești. Așa am învățat eu germana când eram mică.

E o piesă de muzeu, având în vedere ce televizoare sunt acum: Smart TV-uri 3D și alte d-astea sofisticate. El va face însă mereu parte din familia asta și, mai ales, din copilăria mea.

Când eram mică, nu că acum aș avea mulți centimetri în plus față de atunci, îmi imaginam mereu cum vor arăta lucrurile care mă înconjurau în prezent, în viitor. Și singurul lucru care bate cât de cât cu ceea ce îmi imaginam eu în privința televizoarelor, este faptul că acum sunt plate. În rest, îmi imaginam atunci, dar îmi imaginez și acum, cum că oamenii pot trece prin televizoare direct în mijlocul acțiunii. Cel puțin, când mă uitam la desene, voiam să trec prin televizor acolo, alături de personaje. Dar nu, oricât m-aș fi chinuit, n-am reușit nici până în ziua de azi.

Pe atunci, nu-mi puteam închipui că televizoarele se pot conecta la internet, ori la smartphone-uri, căci pe vremea aia eu nici măcar nu știam că așa ceva există, cum nici cei mici, acum, nu știu ce e aia o dischetă (strămoșul stick-ului).

Nu mai există televizoare cu tub, în comerț mă refer, căci prin casele oamenilor cu siguranță mai găsim. Acum există oferte de Smart TV-uri 3D, cu conexiune la  internet și la propriul smartphone. Ceea ce mi se pare foarte tare. Tehnologia evoluează, iar noi evoluăm odată cu ea. Și, poate că în viitorul apropiat, eu mă voi putea bucura de dorința mea. Voi putea trece prin televizor, cu mintea și implicit cu fizicul, direct pe scena acțiunii filmului sau desenului meu preferat. Cu siguranță, cândva, se va putea face și asta, la cât de mult au evoluat lucrurile în doar câțiva ani, căci a fost un fel de explozie a tehnologiei. Sper doar să mai fiu în viață atunci când tehnologia va ajunge și la acel nivel.

Apropo, dragi cititori, pentru că vă știu tare drăguți și pentru că luni, 13 octombrie, vine chiar ziua mea, poate sunteți atât de buni încât să-mi luați și mie un Smart TV 3D, ca cel de mai jos, la reduceri. Faceți chetă cu toții, că nu mă supăr.

smart tv 3d