absente

Articolul ăsta cred că o să fie o pagină de jurnal. De fapt, cu siguranță este. Doar scriu baliverne ce mi s-au întâmplat mie azi. Ieeei… atât de interesant pentru nimeni. Nici măcar pentru mine. Da ce.. unde scrie că dacă-i neinteresant n-am voie să scriu? Eee… unde, unde unde? Coreeect! Aveți o nucă! Nu scrie!

descărcare

De patru ani, am una bucată dirigintă. De matematică. Care, de când o știu… vorbește cu MULȚI decibeli. Bă da mulți. Așa, ca și om, îi tare simpatică până ajunge să priceapă pe dos ceea ce îi spui. Ieeeei. Are o problemă cu scutirile. Toți chiulim, toți suntem bolnavi incurabil și ar trebui să înghețăm anul și NIMENI nu o să intre în BAC (cică am fi prea reduși mintal și prea bolnavi). Noroc că am un tată și mai simpatic ce ia spus că nu o mai sună. Să-mi motiveze scutirile (știu… irelevant).

Azi, 13.12.2013, supărată foc că au apărut absențe motivate aiurea, ne numără la toți absențele. Și apoi, drăguță cum îi mereu ne arătă la fiecare absențele. Ieri, 12.12.2013, absență la matematică în rubrica subsemnatei. Eu, puțin contrariată pentru că nouă ni se dă în cap dar pe ei nu se văd, am întrebat totuși frumos de ce am absență pe 12. Șiii… șiii șiii șiiii am primit un răspuns cu mulți decibeli: „Daaa chiar.. UNDE AI FOST TU IERI la matematică?”. Panică. Ori eu m-am tâmpit… ori m-am tâmpit? Din două, una sigur îi! Dar oare care să fie? Prima, sau a doua? Oricum ar fi… sunt tare nedumerită. Răspunsul meu: „Păi știți, doamna profesoară, ieri am fost la ora de matematică. Am și lecția”. Agitată, cum îi mereu, îmi ia caietul din mână și-l răsfoiește să-mi demonstreze cum (nu) am fost eu la ora de matematică. Lecția pe caiet. Exercițiul pe caiet. Și culmea.. în ziua cu pricina (ieri, joi, 12.12.2013) țipase la mine când o întrebasem dacă „distributivitatea la inele se face și la stânga și la dreapta demonstrația?”… și mi-a răspuns ceva de genul: „comutativitatea? dar ce AI AJUNS TU LA COMUTATIVITATE? Ăla e caz PARTICULAR… și mai e până acolo!!”(tot cu mulți decibeli). The fuck… distributivitatea=comutativitate și nu mai știu eu… sau iar m-am tâmpit? Clar… sunt tâmpă rău.. adio bac! Și uite cum, scumpa mea colegă din față și scumpul meu coleg de bancă, împreună cu mine, am încercat să-i explicăm că eu de fapt am întrebat CU TOTUL altceva, iar azi că ieri am fost la școală. Greu. Greu. Foarte greu.

Acum, stau și râd aiurea prin casă cu maică-mea de toată chestia asta. Ne amuzăm una pe alta. Ha ha ha și hi hi hi. Frumos. Foarte frumos. Și cică, noi elevii suntem ai mai ai dracului de pe întreg mapamondul, din întreaga galaxie și chiar din întregul univers!

P.S.: Că era să uit.. cu greu, absența mi-a motivat-o după ce s-a calmat și da… atât.

M-a întrebat cineva la Gala SuperBlog, care-mi sunt notele mele la matematică.Păi…. în decursul celor 4 ani de liceu am oscilat de la 9 până la 3 și de la 3 până la 9 (prin muncă proprie nu umflat de note aiurea.. oricum în medie de 8-9). Ce să și faci. Viață de licean. Sau nu. Hai să mă scuz. Un exercițiu se face greșit la tablă. Eu aveam alt rezultat pe caiet. O colegă, avea același rezultat ca mine pe exercițiul făcut cu un alt profesor la pregătire. Ies la tablă ora următoare și o rog să-mi explice de ce e ca pe tablă și nu invers. Se încurcă în propriile-i explicații și la sfârșit mă întreabă: „Ai înțeles?”. Eu: „Nu, nu am înțeles”. Răspuns: „Eh.. asta e atunci.. treci în bancă”… și da.. frumos…vin lucrările.. note mici, iar noi suntem cei inconștienți care nu intrăm în bac și dacă intrăm.. oricum nu-l luăm că suntem PREA PROȘTI cu toții.

Gata. Mi-am spus of-ul. Am mai umplut o pagină de jurnal pe blogul ăsta. Dar vă întreb și pe voi: Cum a fost viața voastră de liceeni?

P.S.2: O să mai urmeze alte părți din viața asta tumultoasă de liceană. Unele în care am să continui să scriu despre profa de mate aka diriga dar și alți profesori care sincer, au fost, sunt și vor fi pâinea lui Dumnezeu de la felul de a fi ca om până la rolul de cadru didactic (păcat că-s pe cale de dispariție). Pentru cei din urmă, toată stima!