De ce scriu?

Uneori și eu mă întreb asta. Am impresia că scriu, uneori, doar ca să fie ceva scris. Să mai arunc niște cuvinte. Fără înțeles. Fără vreun scop aparte. Fără nimic. Cuvinte goale, având doar un schelet ce le face a fi citite. Și atât. Căci, a citi, nu înseamnă a înțelege. Deloc. A citi, uneori, înseamnă să știi să descifrezi niște simboluri, fie că sunt pe niște pagini virtuale, fie pe hârtie. A înțelege, este o activitate mult mai complicată, ce necesită o aprofundare a ceva (și nu.. nu știu ce e acel ceva.. dar știu că există… acolo… undeva… printre stele:D)

Cândva, scriam pentru că îmi plăcea să fac cu adevărat asta. Și acum îmi place. Doar că acum, acum am observat că am început să scriu doar așa… că trebuie scris… ba pentru un concurs… ba un advertorial…

Multă lume m-a întrebat de ce scriu advertoriale, chiar dacă, după spusele lor le scriu, cică, bine (deși, după unii sponsori ai Super Blogului.. s-ar părea că scriu tare prost.. că de.. asta-mi arată punctajele). N-am să fiu vreo ipocrită să vă spun că scriu advertoriale din cine știe ce motiv. NU. Eu am să vă spun direct adevărul. Toți, nu doar eu, scriem advertorialele pentru bani. Că de… banii ăștia sunt cei care ne conduc și ne țin în viață. Fără ei, în cel mai scurt timp, ajungem undeva la 2m sub Pământ. Deși, dacă mă gândesc mai bine, vara, pe căldurile alea infernale, e bine acolo 😀 (știu am spus o prostie.. dar e prostia mea și mi-o asum). Și eu am nevoie de bani, într-o mică sau mare măsură. Toți avem.

Cel mai recent, m-a întrebat un coleg de ce fac asta… de ce scriu advertoriale prin: „ce.. nu îți mai dă mami cu tati bani?”. Ei bine…. să zicem că eu sunt o fire puțin sărită de pe fix. O persoană care a știut ce înseamnă să fii copil de bani gata, dar și ce înseamnă să n-ai un ban în buzunar poate nici de un covrig (a se nota că un covrig e 50 de bani prin părțile astea). Așa că, am decis să învăț cum e să am și banii mei. Munciți de mine. Bani pentru care depun oarecum un efort intelectual de a înșira niște cuvinte. Și bani care nu mă ajută să fac cine știe ce averi. Nu mă îmbogățesc din asta.

Totuși, scriu pentru că îmi place. Da. Îmi place să arunc așa, aiurea, cuvinte către cei care mă citesc. Îmi place să mă înțeleagă și-mi place să nu mă înțeleagă… iar cel mai tare mă distrez când îmi interpretează textele și sunt taaaaaaaaaaaaaaaaare departe de ceea ce eu am vrut, de fapt, să spun :). Scrisul e frumos. Scrisul e minunat. Face bine minții, sufletului. Te liniștește și te agită în același timp. Uneori, scrisul, poate scoate tot ce-i mai bun din tine. Te poate ridica și te poate pune la pământ printr-un singur cuvânt plin de emoții și trăiri.

Iar mi se pare că articolul ăsta l-am scris așa… pe neînțelesul tuturor. Am sărit de la una la alta… și n-am spus nimic concret. Oricum, un singur lucru mai am de zis și mă trimit de urgență în pat. Am primit un comentariu în care se regăseau și cuvintele următoare: „Nu vreau neapărat să fiu printre cei bogați din cimitir” (spunea Alfie). Replica asta mi-a ajuns până la suflet. Deși, după spusele multora, sufletul este ultimul lucru ce l-aș putea avea, căci, eu sunt la cele două extreme: ori prea dură, ori prea proastă. Niciodată la mijloc.

Și NUUU. Acesta NU ESTE un advertorial sau vreun articol pentru vreun concurs. E un articol pentru suflet și minte. Mulțam :).

Ohh da… iar răspunsul de mai jos… e unul tare bun. Cred că în el se concentrează toate motivele mele pentru care scriu, de fapt.

jhed

Despre advertoriale și Page Rank

Da, știu că azi e prima zi de toamnă. Azi e 1 septembrie. Dar nu, eu o să fac ca de obicei excepție de la regulă și-am să mă îndepărtez de turmă. Adică eu n-am să vă vorbesc despre faptul că a venit toamna mai mult decât am făcut-o în rândurile anterioare.

Pentru că am primit multe întrebări despre advertoriale prin mail-uri și mesaje pe Facebook în urma articolului de AICI în care vă vorbeam despre faptul că a scrie advertoriale nu e o rușine ci ba din contră este o mândrie faptul că îți folosești capul să înșirui niște cuvinte într-un mod aparte și să fii plătit pentru asta. Cu riscul de a mă repeta și am să o fac pe alocuri din lipsă de inspirație, în acest articol se vor regăsi pasaje din celălalt articol.

M-am gândit ca acest articol să fie cât mai informativ și bine explicate informațiile așa că mi-am propus să-l structurez pe întrebări la care să răspund în legătură cu advertorialele.

1. Ce este un advertorial?

Un advertorial este un articol plătit, scris pe o temă IMPUSĂ dată de către client și de asemenea un număr de cuvinte . Deși are menirea de a fi o reclamă el nu trebuie să pară că este o reclamă. Un avertorial trebuie să fie la fel ca toate articolele de pe blogul/site-ul tău, adică să se modeleze pe stilul tău sub tema impusă de client. Adică trebuie să fie ceva personal sau cât mai personal și adaptat ție.

Un advertorial, după cum am mai spus, conține niște cuvinte impuse (date de către client) și un link sau mai multe ce trebuie puse pe cuvintele respective.

Ex: advertorial pentru site de jucării, pt PR3, 400 de cuvinte, sintagma ”jucarii pentru copii” cu link către http://……..com

2. Cum ne dăm seama care este tema advertorialului?

Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar trebuie să fii chiar tâmpit să nu-ți dai seama care este tema advertorialului având în vedere că ți se dau toate detaliile din exemplul de mai sus. Dar dacă totuși există persoane care nu s-au prins, tema este dată de site-ul pentru care se scrie și cuvintele cheie. În exemplul de mai sus tema este a jucăriilor, deci se poate scrie orice chestie personală pe baza jucăriilor, a copilăriei, etc.

3. Cum se scriu advertorialele?

Advertorialele se scriu în funcție de temă, numărul minim de cuvinte și de cuvintele cheie date de către client. Pe marginea acestora se crează un text/poveste în stilul celui ce scrie fără a face reclamă la un produs anume sau la o firmă anume sau la site sau la mai știu eu ce, cum am văzut că mulți fac. Oameni buni dacă faceți asta, în loc să ajutați omu îi faceți mai mult rău. În funcție de cele spuse mai sus se scrie advertorialul care să aibă legătură cu tema lui dar și a blogului. Un articol ca toate celelalte, personal.

4. Cine poate și cine nu poate scrie advertoriale?

Advertoriale poate scrie oricine are un PR mai mare ca 0 sau care nu e N/A (am să explic mai jos ce înseamnă asta). De asemenea pentru a putea scrie advertoriale blogul tău trebuie să fie pe o nișă generală. Adică blogul nu trebuie practic să aibă vreo nișă anume (nișa de blog este o temă a blogului cum ar fi numai despre jucării, sau numai despre psihologie sau numai despre chestii culinare.. etc). Astfel pe blogul acela trebuie să se găsească câte puțin din fiecare temă pentru a te putea modela să scrii și advertoriale.  Cum ar fi să găsești pe un blog de dezvoltare personală advertoriale despre mașini sau jucării ori ceasuri sau mai știu eu ce. PENIBIL. Clar cititorii blogului respectiv ar fi dezgustați (eu una aș fi).

5. Ce înseamnă PR-ul și ce rol are în scrierea advertorialelor?

PR-ul sau Page Rank-ul blogului este nota blogului în clasamentul Google. În funcție de anumite chestii pe care le voi discuta mai jos, Google îți dă  notă. Prin nota aceea tu obții un punctaj ce îl oferi site-urilor către care pui link-uri și astfel îi ajuți și pe ei să urce în clasamentul Google. Practic acesta este scopul advertorialelor, de a ajuta anumite site-uri să urce în clasament, iar acest lucru este influențat de PR-ul pe care îl ai.

7. Cum se scriu advertorialele în funcție de PR?

Păi, în funcție de page rank, articolele se scriu în felul următor. Dacă tu ai la blog page rank 1 poți scrie articole destinate numai acestei note. Dacă ai page rank 2 poți scrie articole atât pentru page rank 2 cât și pentru page rank 1. Dacă ai page rank 3 poți scrie articole pentru page rank 3, page rank 2 și page rank 1 ș.a.m.d.

Dacă ai page rank N/A nu ești indexat de Google și nu poți oferi un punctaj. Dacă ai page rank 0 ești deja indexat de Google dar nu oferi un punctaj deci tot cam aia e. Advertorialele se scriu doar de la page rank 1 în sus.

8. Care sunt prețurile advertorialelor în funcție de PR?

Prețurile se stabilesc în două modalități:  în funcție de page rank-ul blogului sau în funcție de page rankul destinat articolului. Adică dacă advertorialul este destinat pentru page rank 1 sau 2 iar tu ai page rank 3, banii primiți sunt pentru page rank 1 sau 2, nu pentru 3.  Altfel prețul este în funcție de nota blogului tău și nu a articolului.

În funcție de page rank prețurile sunt cam următoarele: pentru page rank 1 prețul variază între 8 lei și 20 de lei; pentru page rank 2 prețul variază între 20-30 de lei; pentru page rank 4 prețul varia, în caz că lucrezi cu intermediari. Dacă nu, prețurile ți le poți stabili singur în funcție de numărul de cuvinte, page rank-ul tău, tema advertorialului și alte chestii.

9. Cum se stabilește PR-ul și ce trebuie să faci pentru un PR mare?

Page rank-ul se stabilește printr-un algoritm ce îți ia în considerare următoarele lucruri: link-urile (do-follow) ce sunt plasate către tine de pe un site cu un page rank mai mare, egal, sau mai mic, frecvența articolelor pe blog, lungimea articolelor, vizitele primite, comentariile primite dar și cele lăsate pe alte bloguri/site-uri (lăsând comentarii lași automat link către blogul tău), cât de mult te promovezi (adică pe unde pui link-uri către articolele pe care le scrii, de exemplu grupurile de bloggeri de pe facebook). Cam astea îmi vin acum în minte, dacă vor mai fi și altele le voi adăuga pe parcurs.

10. Cum poți afla PR-ul blogului?

Page Rank-ul blogului/site-ului se poate afla de aici: http://www.prchecker.info/

11. Câte advertoriale pot fi scrise?

Advertoriale pot fi scrise cu nemiluita după cum am văzut pe o grămadă de bloguri. Sunt oameni care scriu advertoriale unu după altu chiar și mai multe pe zi. Ei, asta însă nu îi ajută pe cei pentru care se scriu advertorialele, ci mai mult rău li se face. De ce le face rău? Pentru că Google e capricios și nu vede asta cu ochi buni. Google indexează bine chestiile astea doar dacă se scrie un advertorial la minim 3 articole care nu sunt advertoriale (adică articole în care nu se pun linkuri către anumite site-uri. Google, Facebook și alte site-uri de genul se exclud, e vorba doar de bloguri și site-uri micuțe). În mod normal pe blog se scriu 1-2 hai MAAXIM 3 articole pe zi pentru că nimeni nu stă să vadă de câte ori postezi tu pe zi… intră omu o dată nu de câte ori postezi.. așa că în mod normal se scrie un articol pe zi, deci cam un advertorial la 3 zile se poate scrie dacă există multe cereri, dacă nu.. se scriu când sunt cereri.

Cam astea mi-au fost ideile și sfaturile pe alocuri. Sper să nu mă fi înșelat și să vă fi dat informații eronate (prea puțin probabil). Dacă e totuși așa, aștept să-mi spuneți unde și cu ce am greșit. De asemenea, dacă aveți întrebări și vi se pare că am omis ceva ori nu ați înțeles aștept comentariile voastre mai jos.

Îți mulțumesc că mă citești, iar dacă îți place ceea ce scriu te învit să dai un like pe Facebook AICI sau un Subscribe (coloana din dreapta sus) și astfel vei fi mereu la curent cu ce postez.

Have fun,

Pishky

Independență

Mă pot declara iubitoare de independență alături de mii de alte persoane. De când mă știu mi-a plăcut să fiu independentă din toate punctele de vedere. Adică, practic nu mi-a plăcut să depind de alții în vreun mod: financiar, decizional, bla bla bla. Din păcate însă (sau din fericire, încă nu m-am decis) independența ta, până la o anumită vârstă sau chiar toată viața, ori nu există ori e limitată. Da, poți să nu fii independent toată viața ta și nu exagerez deloc. Se întâmplă asta cu oamenii care pur și simplu sunt dependenți de alții. Eu una pot spune că cel puțin până acum am beneficiat de o independență limitată: am avut independență parțial totală din punct de vedere decizional și nulă financiar 😀 …. adică știți voi.. atunci când ai o anumită vârstă și ceri bani la mama, tata, bunici, unchi, mătuși, verișori bla bla bla :D… bine.. doar la primii 3 :D.

Acum că am lămurit partea cu financiarul, să lămurim partea cu deciziile și limitarea acestora (errm). Există copii și copii la fel cum există părinți și părinți… sunt diferiți de la caz la caz. Ai mei, încă de mică, m-au învățat să iau oarecum singură deciziile: mi-au pus întotdeauna în față pe DA sau NU (adică un fel de bine și de rău) iar eu alegeam de fiecare dată ceea ce credeam că-i bine pentru mine. Desigur.. și asta avea limite. Eu puteam să aleg orice, absolut orice.. că ei stăteau și reflectau asupra alegerii mele și uneori îmi aruncau replica ”NU… NU faci asta” fără un motiv anume ci doar pentru că ”Eu am trecut pe unde ești tu și știu ce-i bine și ce-i rău și TREBUIE să faci ca mine”. Și uite așa independența aia decizională se duce și ea pe apa sâmbetei și fără să vrei ești pur și simplu un fel de marionetă umană în mâinile părinților sau tutorilor tăi… Ok. Poate am exagerat… de o astfel de independență pot spune că m-am bucurat într-un fel sau altul și cu mici excepții.

Dacă aveam totuși parte din când în când de independența decizională trebuia să fac pe dracu în patru să obțin măcar o fărâmă din cea financiară. Și-am făcut. Fără să vreau am făcut. Practic am făcut-o din multă prostie, grabă și neatenție. Deci da, primii mei bani au fost câștigați datorită unei cantități mari de prostie din interiorul meu :). Îmi aduc aminte că taicămiu proiecta un gard într-un program pe PC pentru cineva și după o muncă de o săptămână m-a rugat și pe mine să trag pe acolo niște linii drepte. Zis și făcut. Am tras frumos liniile (mi-a luat o oră și ceva pentru niște amărâte de 4-5 linii), apoi am închis frumos programul, am închis și PC-ul și m-am dus ca omul la somn că era destul de târziu pentru un copil de vreo 12-13 ani. Dimineața însă, când taicămiu trebuia să printeze desenul ăla sau ce o fi fost el, printează-l de unde nu-i. Dispăruse din PC și era de negăsit. Se evaporase pur și simplu peste noapte. Așa că, scumpul meu tată, nervos, m-a luat frumos de mână seara, m-a pus pe scaun în fața calculatorului, a deschis programul, mi-a arătat ce și cum pe acolo și mi-a spus: ”Până dimineață la 8 tot ce nu-i să faci și să fie gata”. Și uite așa am stat eu o noapte întreagă în fața unui calculator lucrând de zor și neștiind ce și cum să fac (noroc cu tutorialele de pe net în vederea utilizării programului ăluia pe care nici la ora actuală nu-l suport!!!). Cu banii primiți pentru munca făcută de tata într-o săptămână, stricată de mine într-o secundă și refăcută tot de mine într-o noapte, nu mai știu exact ce am făcut… cred însă că mi-am luat cu ajutorul lor primul meu laptop bătut săracu de soartă că a picat tocmai în mâinile mele.

Cum arhitectura și proiectarea mi s-au părut întotdeauna a fi interesate dar nefiind de mine, m-am apucat și am făcut și altceva pentru un bănuț de cheltuială fără a fi constantă în această activitate. Nu știu câți dintre voi știți dar poți fi ”angajat” la o firmă de asigurări și să faci asigurări iar tu să primești doar un mic comision pentru fiecare asigurare făcută. Dar nu vă așteptați acum să vă luați case pe nu știu ce insule, mașini și să vă faceți concediu în Hawai. Comisionul este în raport cu munca depusă de tine pentru a face acea asigurare și anume să dai câteva click-uri pe un calculator, să introduci niște date, să depui banii omului la bancă și să-i dai asigurarea. Nu-i cine știe ce, deci nici comisionul nu-i cine știe ce… însă, mă repet, sunt bani de cheltuială. Desigur, ban pe ban de adună iar dacă asigurările sunt multe poate fi și o sumă consistentă. Dar românul caută mereu să primească cât mai mult dar să fie cât mai ieftin și adesea spune: ”vreau un rca, da un rca ieftin, IEFTIN ai auzit?”. Da.. da…da, eu am auzit și încă foarte bine, doar că nu depinde asta de mine… eu doar bag niște date pe un site și ăla-mi calculează valoarea.. și atât… Deci nu.. nu m-am îmbogățit nici din asta și nici nu se poate face, la fel cum nu te poți îmbogăți nici din altele ci doar să câștigi bani de cheltuială și… și atât!

Totuși, datorită blogului, am reușit să urc treptele independenței financiare prin advertoriale 😀 (și încă sunt de părere că ele iau ”ființă” în urma stoarcerii unor neuroni). Din advertoriale, pot spune că eu am câștigat ceva și nu doar bani de cheltuială ci mi-am permis să-mi iau un e-book, o husă pt el, să-mi plătesc pregătirile și cu ajutoru alor mei și-un telefon…. aaa daaa… și casa aia din Maldive. Nu, nu mi-am luat casă în Maldive! Despre advertoriale însă, pentru că primesc multe mailuri în privința lor, am să scriu (cred) detaliat ce și cum pentru că nu sunt o fire egoistă să nu-i las și pe alții să afle!

Au existat n persoane care n-au înțeles și probabil nu vor înțelege niciodată disperarea mea față de independența asta din toate punctele de vedere. Eu sunt de părere că e important să fii independent pentru că nu ai toată viața persoane care să te care în spate. Ai și momente în viață când trebuie efectiv să te descurci singur, iar pentru asta trebuie să știi să fii și independent. Mulți mi-au zis că-s fraieră că ”muncesc” așa devreme când aș putea să-i cer bani lu tata și mama fără să mă doară capul. Da, aș putea și da.. o și fac din când în când.. dar câștig și eu. Așa că… hmm… care-i mai fraier: Eu care câștig bani și primesc și de la ai mei, că de sunt odrasla lor, sau voi ceilalți care primiți doar de la ei??? Eeee…eee…eee??? Think about it, guys!

Cam atât am avut de spus și pentru ziua de azi. Și dacă tot am scris aici peste 1200 de cuvinte n-am să mai scriu până poimâine.. sper și cred!

DA, scriu advertoriale!

Probleme?

Așa mă gândeam și eu, că nu ai nicio problemă cu asta, cititorule!

Scriu advertoriale și pot spune că sunt mândră de asta. Sunt mândră că am un blog pe care pot să scriu și articole plătite (da, pentru cei ce nu știu, advertorialele sunt niște articole plătite).

Advertorial pe blog = articol plătit, scris pe o anumită temă IMPUSĂ de către client; se dau anumite sintagme în funcție de temă, un număr minim de cuvinte ce trebuie scrise și unul sau mai multe linkuri ce trebuie puse pe sintagmele respective către un anumit site; cel mai important este ca articolul să nu pară a fi reclamă, ceea ce de fapt el reprezintă. Exemplu: un articol ce promovează indirect un anumit site de jucării, se dă sintagma ”jucării pentru copii” (tema este de la sine înțeleasă, jucării pentru copii) plus un link sau mai multe către site-ul respectiv.

Sper că ați înțeles mai sus ce înseamnă mai exact un advertorial și cam cu ce se mănâncă chestia asta.

Să scrii un articol pe o temă impusă nu e tocmai floare la ureche nici măcar atunci când deja ești familiarizat cu toată această provocare. Fiecare articol, practic, este o provocare nouă. Da, este o provocare nouă pentru că atunci când aplici pentru un advertorial după numele său deja începi să te gândești la cum și ce ai putea să scrii cât mai personal pe tema respectivă (de obicei advertorialele au nume specifice temei respective lor). Însă atunci când aplici pentru un asemenea articol nu îl poți scrie imediat ci aștepți ca un anume client să aprobe cererea ta ca el să apară la tine pe blog. Uneori ești acceptat repede, alteori mai greu și câteodată deloc. Atunci când ești acceptat afli și sintagma sau sintagmele ce trebuie să apară în articolul tău și de asemenea și linkurile ce trebuie puse către site-ul cu pricina, dar și numărul de cuvinte ce diferă (cu cât page rank-ul este mai mare, numărul de cuvinte crește). Când afli toate aceste detalii necesare scrierii articolului începi să te gândești cum mama naibii introduci sintagma respectivă în schița ce ți-ai realizat-o când ai aplicat. Realizezi de cele mai multe ori că nu se potrivește și refaci totul. Cauți alte cuvinte care să formeze articolul.

De ce spun totuși că e o provocare? Pentru că mi se pare că nu v-am lămurit am să continui. Dacă primești un articol despre jucării nu trebuie să spui: uite cumpără tu de aici de pe site-ul ăsta că e super tare și sunt jucării ieftine și bla bla bla bla și să pui un link pe niște cuvinte și gata. NU! Articolul trebuie să fie ca toate celelalte ale tale. Să se plieze atât pe tema clientului cât și pe tema blogului și pe stilul tău. Articolul practic trebuie să fie o altă poveste de-a ta spusă cititorilor tăi. O părere personală, ceva personal care să aibă legătură cu tine sau cu ceea ce scrii tu în general. Spre exemplu când a trebuit să scriu pe o temă cu jucării cu link către un anumit site am scris despre copilăria mea și despre jucăriile mele și am pus subtil un link pe niște cuvinte date de către client.

Deci, din cele de mai sus, cred că ați înțeles că nu e tocmai floare la ureche. Acum, că nu mi-a ieșit tot timpul și că am mai greșit pe ici și pe colo… se mai întâmplă. Și tu greșești, și el, și ei și noi toți greșim. Din greșeli învățăm însă. Atunci când nu iese un advertorial e din cauza lipsei de inspirație asupra alegerii și aranjării cuvintelor. Dar nu e un capăt de lume pentru care să dați în cap. Dacă nu vă place apăsați pe X-ul ăla din colțu din dreapta sus și nu scrieți articole ce aduc injurii grave oamenilor ce scriu advertoriale ori să lăsați comentarii nesimțite și grosolane. Dați dovadă de respect față de propria persoană folosind un limbaj adecvat fără grosolănii.

Probabil mulți se întreabă de ce naiba scriu advertoriale sau de ce alții le scriu. Am să răspund la întrebarea asta din perspectiva mea și anume de ce scriu eu advertoriale. Eu am ales să fac asta anul trecut pe vară. Am vrut să devin o tânără semi-independentă. Am vrut să câștig prin propriul efort depus niște bani făcând și ceva care să-mi placă. Am vrut să nu fiu unul din acei copii ce primesc pur și simplu banii făcuți gata de mama și de tata. Am vrut să îmi câștig proprii mei bănuți de cheltuială prin propria muncă (și da știu că m-am repetat cu ce am zis, dar am făcut-o ca să mă fac mai bine înțeleasă). Acum dacă vă așteptați să-i fi cheltuit pe ieșit în oraș prin baruri și cluburi, am să vă dezamăgesc spunându-vă că nu am făcut asta. I-am cheltuit într-adevăr, dar pe pregătirile pentru admiterea la facultate (medicină, dacă nu știați :D). De asemenea tot din banii câștigați pe astfel de articole am reușit să-mi iau și un telefon de ultimă generație (desigur și cu ajutorul alor mei.. că nu câștig chiar atât din advertoriale… pregătirile însă au fost plătite integral din astfel de bani).

Pentru acest fapt cred că nu ar trebui să fiu criticată, ci apreciată. Da, apreciată. Zic bine. De obicei cei de vârsta mea stau agățați cu disperare doar de buzunarele părinților (am zis DE OBICEI!… în traducere nu toți fac asta și nu doar eu.. mai sunt și alții care câștigă bani ori scriind advertoriale ori muncind altfel, precum Elekes Levente ce câștigă banii din video blogging sau concerte cu BUG Mafia).

Dacă vă întrebați cu cine lucrez eu și cum fac rost de ele, am să vă zic și asta. Lucrez cu niște băieți tare de treabă din Suceava. Lucrez cu cei de la e-advertising (și nu am să pun link către ei ca să nu ziceți că le fac reclamă și nu le fac reclamă nici că îi pomenesc aici, doar vă lămuresc pe voi). Cu ei am un contract, deci totul e legal și chestii. Advertorialele le obțin de pe site-ul lor și se numesc job-uri. Aplic când vreau la ce vreau și apoi aștept să-mi fie aprobată cererea și să primesc detaliile. Nu m-am îmbogățit din advertoriale și nici nu o să se întâmple asta. După cum am zis primesc bani în funcție de page rank (nota blogului). Având PR 3 pot scrie articole pentru PR 1, 2 sau 3 iar banii pe articol variază în funcție de PR așa că per ansamblu la toate 3 variază între 10 și 40 de RON. De scris, pot scrie 1 advertorial la 3 articole care nu sunt advertoriale. Așa că nu scriu tot timpul și primesc așa bani aiurea. Banii nu pică din cer, trebuie să înveți să muncești pentru ei și să-i apreciezi. Să-ți apreciezi propria muncă.

Să scrii advertoriale nu e o rușine. Nu e o rușine nici să o mai dai în bară cu ele, să greșești, să nu-ți iasă așa cum ți-ai propus. Nu e o rușină să muncești cinstit. Nu e o rușine să faci ceea ce îți place și să primești și ceva bani din asta. E o rușine să cerșești. E o rușine să stai degeaba. E o rușine să-i critici pe cei ce încearcă să muncească și să câștige ceva.