Alchimistul de Paulo Coelho

Acum câteva zile am terminat de citit Alchimistul de Paulo Coelho. Mi-au vorbit mulți despre cartea asta. Îmi propuneam mereu să o citesc și nu mă încumetam niciodată. Țin minte că acum câțiva ani, o prietenă mi-a trimis cartea în format electronic să o citesc. Am tot zis că o citesc dar am uitat-o undeva într-un folder.

De curând, de când mi-a picat în mână e-book-ul, am reluat descărcarea ei. M-am apucat să o citesc și-mi aminteam de toți acei oameni ale căror păreri le-am ascultat sau ale căror recenzii le-am citit despre această carte. Toți mi-au spus același lucru dar folosind cuvinte diferite. Toți mi-au spus că această carte, în timp ce este citită, sau după ce este citită, îți schimbă într-o mică ori mare măsură mentalitate și felul de a observa în profunzime. Schimbă ceva în interiorul tău fără să-ți dai seama când și cum s-a întâmplat asta, tu doar observi efectul. Nu puteam înțelege vorbele lor, nu puteam înțelege cum o simplă carte de dimensiuni nu foarte mari îți poate schimba mentalitate.

M-am apucat să o citesc fiind destul de sceptică. Pentru mine un alchimist era un alchimist și atât. Nu înțelegeam legătura dintre un oier un alchimist și filosofia vieții. Știam că astea sunt elementele fundamentale în jurul cărora se conturează practic totul. Tocmai de aceea, pentru că nu reușeam să înțeleg legătura dintre ele, ceva în interiorul meu refuza să pun mâna pe această carte.

M-am apucat însă să o citesc în format electronic pe E-book. Am făcut prima dată cunoștință cu oierul, păstorul fericit ce își împlinea visul zi de zi călătorind dintr-un loc în altul cu oile sale. Aveam însă să află că visul acesta nu era însă totul, ci exista ceva cu adevărat măreț. Am mers alături de el printre cuvintele ce-i scriau povestea până la sfârșit. Între timp am cunoscut filosofii de viață, o țigancă, un înțelept și un alchimist. Ei aveau să fie cei ce scriau cu adevărat întreaga poveste alături de păstorul nostru. Am călătorit alături de păstor din Spania până la piramidele din deșert. În tot acest timp mi-a făcut plăcere să gust din filosofia de viață ce avea să mi-o predea fiecare pagină în parte. Da, despre asta este întreaga carte, rând cu rând, pagină cu pagină, te îndeamnă să-ți urmezi visul, să tinzi spre împlinirea lui până o atingi. Te învață că mereu există loc de mai mult, de încă un pas și.. dacă vrei cu adevărat ceva, muncind pentru asta, vei obține mai devreme sau mai târziu.

Cea mai de preț învățătură din paginile cărții, ajungi să o înțelegi însă abia la sfârșit. Și da, știu că o pot spune aici și acum pentru că oricum tu cititorule nu ai să o înțelegi dacă nu ai citit cumva carte: visul, comoara după care alergi poate chiar o viață întreagă s-a aflat la început chiar lângă tine, era mai aproape de tine decât a fost tot drumul pe care l-ai parcurs, parcurgi practic un drum anevoios o viață-ntreagă ca să te întorci înapoi și să-ți dezgropi propria comoară, propriul tău vis acum împlinit. Practic, ceea ce-ți dorești cu adevărat este mai aproape de tine decât crezi tu de fapt… doar că, pentru a fi capabil să observi asta trebuie mai întâi să înveți filosofia vieții.

Pe mine cartea m-a fascinat. Nu m-a fascinat din prima, ci pe parcurs. După ce am citit-o am început să-i înțeleg pe toți aceia ce mi-au vorbit atât de entuziaști despre ea, pe toți aceia ce mi-au mărturisit că li s-a schimbat mentalitatea. Nu știu dacă acum modalitatea mea de a vedea tot ceea ce am spus mai sus este schimbată sau doar în proces de schimbare. Știu doar că a lăsat undeva în subconștient o urmă vizibilă conștientului, o urmă ce are să fie vizibilă pe tot parcursul drumului împlinirii dorințelor mele, pe tot parcursul drumului meu spre propriul sfârșit.

Vă recomand și vouă să citiți cartea lui Paulo Coelho, Alchimistul. Cu siguranță nu veți regreta după ce o veți citi, că ați citit-o. Veți rămâne impresionați și veți fi fascinați pe tot parcursul ei, al cărții. Sper că v-am convins și vă doresc lectură plăcută, iar cei ce ați citit cartea sunt curioasă ce impresie v-a lăsat vouă.

Lectură plăcută,

Pishky

What’s the secret of happiness?

Momentan stau cu ochii în tavan întrebându-mă cât de dobitoc poți să fii încât să răcești în toiul verii când afară sunt 38 de grade celsius (aka eu)? Da, am răcit atât de tare încât zac efectiv în pat iar rutina mea s-a transformat în: somn, trezit și luat pastile, somn la loc și rareori mâncat. Și nu, nu ăsta e secretul fericirii și nici nu l-am descoperit măcar făcând ce am zis mai sus.

Trecând însă peste faptul că sunt în ultimul hal de răcită încât atunci când mă ridic din pat merg în zig-zag și-mi vâjâie capul, iar acum văd mai multe taste decât ar trebui.. trecând peste toate astea să revenim la titlul postării, căci da astăzi vă voi prezenta un fragment despre secretul fericirii ce mi-a atras atenția și mă urmărește de câteva zile-ncoa` de când am dat peste el citind Alchimistul de Paulo Coelho.

Cartea asta mă fascinează pe zi ce trece. Îmi schimbă cu fiecare pagină viziunea asupra atâtor lucruri. Mulți mi-au spus că Alchimistul a lăsat o urmă adâncă în gândirea și în sufletul lor după ce au citit cartea. O schimbare. Sau mai multe. Mie mi-a atras atenția într-un mod plăcut încă din primele pagini și apoi cu fiecare cuvânt în parte. Mă fascinează, după cum am mai spus.

Citind, am dat de o mică-mare ”pildă” ca să zic așa. Practic, întreaga carte este plină de învățături vizibile sau subtile ce se învârt în jurul aceleiași mari învățături: urmează-ți visul.

Citind, am dat peste o ”pildă” despre fericire și anume răspunsul la întrebarea: Care este secretul fericirii? Mai jos, n-am să vă povestesc nimic, ci am să vă las fix ce am extras cuvânt cu cuvânt din carte. Paragraful este în engleză și așa va rămâne și aici. Presupun că toți cititorii se vor descurca cu asta.

„A certain shopkeeper sent his son to learn about the secret of happiness from the wisest man in the world. The lad wandered through the desert for forty days, and finally came upon a beautiful castle, high atop a mountain. It was there that the wise man lived.

The wise man listened attentively to the boy’s explanation of why he had come, but told him that he didn’t have time to explain the secret of happiness. He suggested that the boy look around the place and return in two hours.

Wise man: Meanwhile, I want to ask you to do something. As you wander around, carry this spoon with you without allowing the oil to spill.

The boy began climbing and descending the many stairways of the palace, keeping his eyes fixed on the spoon. After thow hours, he returned to the room where the wise man was.

Wise man: Well did you see the Persian tapestries that are hanging in my dining hall? Did you see the garden that it took the master gardener ten years to create? Did you notice the beautiful parchments in my library?

The boy was embarrassed, and confessed that he had observed nothing. His only concern had been not to spill the oil that the wise man had entrusted to him.

Wise man: Then go back and observe the marvels of my world. You cannot trust a man if you don’t know his house.

Relieved, the boy picked up the spoon and returned to his exploration of the palace, this time observing all of the works of art on the ceilings and walls. He saw the gardens, the mountains all around him, the beauty of the flowers, and the taste with which everything had been selected. Upon returning to the wise man, he related in detail everything he had seen.

Wise man: But where are the drops of oil I entrusted to you?

Looking down at the spoon he held, the boy saw that the oil has gone.

Wise man: Well, there is only one piece of advice i can give to you. The secret of happiness is to see all the marvels of the world, and never to forget the drops of oil on the spoon.”

The Alchemist – Paulo Coelho

Ei bine, ce părere aveți? Să fie ăsta secretul fericirii? Eu una nu cred în existența vreunui secret. Eu una cred cu tărie că fericirea e doar o stare ce nu poate fi permanentă. Vine și pleacă la fel ca și tristețea. Nimic nu-i permanent și totul se desfășoară sub formă de ciclu. Astfel nici fericirea nu-i permanentă, dar asta nu înseamnă că o dată ce ți-a dispărut starea de fericire ea nu va mai apărea niciodată. Cred că fericirea și lipsa ei sunt un ciclu continuu de du-te – vino, la fel ca însăși viața.

Link pentru cartea Alchimistul – Paulo Coelho în limba română aici: http://www.scribd.com/doc/35181/Coelho-Paulo-Alchimistul

Have fun,

Pishky