Nu știu cât de mult am să scriu de data asta, aici. Aș vrea să scriu mai multe despre asta, cândva. Într-o altă zi cu soare, dar mai puțin moleșitoare.
Lumea asta mare-i toată o afacere, căci altfel n-ar supraviețui. S-ar prăbuși undeva, în străfundurile Universului. Iar noi n-am mai exista. Ne-am prăbuși o dată cu ea.
Sursă Imagine: earthtimes.org
Avem o țară tare frumoasă, după cum o prezentam și aici. Plină de locuri frumoase. Plină de oameni frumoși. Plină de povești. Plină de cultură. O Românie care, însă, pare a se duce pe apele tuturor râurilor ce o străbat. O Românie care pare să se prăbușească social, cultural și economic. O Românie în care oamenii mor pe capete. Mor de foame. Mor. De fapt, dacă am analiza profund, asta-i situația la nivel mondial, nu doar în țara noastră.
Totuși, deși cele mai sus menționate sunt valabile, în țara asta, afacerile de tot felul, merg. Și merg chiar bine, având în vedere că avem atâția români în top 300 mondial ca venituri și averi. Merg afacerile imobiliare, merg cele cu sănătatea, merg toate. Noi însă… noi suntem muritori de foame.
Spre exemplu, eu, personal, cunosc persoane care o duc foarte bine din afacerile imobiliare și care, susțin sus și tare, că afacerile astea nu merg. Spre exemplu, persoanele astea, cumpără, spre exemplu, apartamente noi in Iasi, București, Cluj, Constanța, Timișoara și alte orașe, ca mai apoi să le dea spre închiriere. Iar din asta se câștigă tare bine. Atât de bine încât să-ți permiți trei concedii pe an în diferite colțuri ale lumii.
Eu încă mă întreb dacă o ducem sau nu, bine, în lumea asta plină de afaceri. Dacă evoluăm sau nu. Iar de evoluat, evoluăm. Păcat că toate beneficiile se duc în buzunarele celor care nu trebuie. În locuri în care nu ar trebui să fie. Evoluția ar trebui să fie generală și să sclipească deasupra fiecărui locuitor al acestei țări.
Și, pentru că nu mi am, deocamdată, nimic de spus, iar o carte mă așteaptă să o termin, mă simt nevoită să vă las și să revin mai pe seară.
Pishky's Blog 