Mi-am dorit mereu o vacanță specială în Egipt.. și-n lume

Visez. Visez de când eram mică și mă uitam la desenele cu Tutankhamon. Visez de când am pătruns pentru prima dată printre poveștile istoriei antice. M-a fascinat mereu istoria antică mai mult decât toate celelalte perioade istorice la un loc. Va rămâne mereu perioada istorică pe care nu voi înceta niciodată să-mi doresc să o cunosc mai bine și să o cercetez. Îmi va rămâne întipărită în suflet și în minte istoria antică a Egiptului. De ce? Nu aș știi să vă spun. Am fost pur și simplu un copil fascinat. Nu mi-am dat seama niciodată de ce și nici cum s-a întâmplat asta. Știu doar că o iubesc. Atât.

Țin minte că, atunci când ajunsesem prin clasa a V-a și începusem să studiez istoria antică a Egiptului, o puneam pe mama să-mi cumpere tot felul de cărți și de reviste cu CD-uri, pline cu tot felul de documentare despre faraoni, piramide, tradiții etc. Îmi plăcea să le citesc și să le recitesc, în timp ce mă imaginam acolo, printre cuvinte, cum fac de fiecare dată când citesc câte ceva. Vedeam faraonii și slugile lor, îmi imaginam cum se chinuiau egiptenii să care în spate blocuri întregi la construcțiile piramidelor, admiram Nilul și mă învârteam printre ei. Printre Egipteni. Eram și eu acolo. Un copil fascinat de toată munca lor. Cel mai mult însă îmi plăcea să asist la tradițiile lor. Să-i urmăresc cum erau îmbălsămați și pregătiți pentru viața de apoi, cum se rugau și aduceau ofrande zeilor și mai ales cum se puneau la cale construcțiile piramidelor în funcție de poziția soarelui, a lunii și cum măsurau cu o precizie aproape exactă poziționarea acestora.

Cred că nu exagerez deloc dacă vă spun că am o bibliotecă întreagă cu astfel de cărți și de reviste. Aș vrea însă, ca într-o zi, cât de curând, să am parte de o vacanță specială pe meleagurile deșertice ale Egiptului. Și poate voi apela la cei de la CND Turism pentru asta. Am văzut că au oferte tare faine. M-ar bucura să simt deșertul sub picioare și să am piramidele în fața ochilor. Să le ating și să le vizitez. Să pătrund în lumea faraonilor de demult. Să le cunosc tradițiile pe viu, cultura. Să cunosc oamenii și poveștile din spatele lor, căci egiptenii au povești excepționale despre mituri, tradiții și credințe. Mi-aș dori să fac asta nu doar printre cuvintele și imaginile din cărți și din reviste. Mi-aș dori să fac asta pe bune. Să fiu acolo. Să respir aerul, căci aerul acela este încărcat și măcinat de istorie, dar și să mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară. Ăsta-i visul meu.

vacanta speciala

Poate vă întrebați dacă nu cumva îmi doresc și vreo vacanță exotică, poate în Dubai, sau poate printr-un alt colț exotic al globului. Desigur că-mi doresc. Îmi doresc să străbat întreaga lume. Să mă bucur de ea. Să o cunosc cu toate cele bune și toate cele rele ale ei. Iar dorința asta de a străbate Pământul dintr-o parte în alta, sunt sigură că va ajuta la evoluția mea, căci fiecare călătorie are menirea de a ne schimba câte puțin. Își lasă amprenta asupra noastră. Învățăm de la oamenii din jurul nostru. Preluăm învățături benefice evoluție noastre prin prisma culturii lor. Și ne dezvoltăm imaginația și creativitatea cu ajutorul tuturor lucrurilor și evenimentelor care ne înconjoară în fiecare loc în parte. Cred că o călătorie prin toate colțurile lumii ne-ar ajuta să ne dezvoltăm ca oameni, iar eu asta îmi doresc cel mai mult: să mă dezvolt și să le împărtășesc și altora din ceea ce am experimentat de-a lungul unei călătorii.

Mi-aș dori să încep cu Egiptul. Să pornesc spre Egipt, să umblu desculță prin deșert, să mă împrietenesc cu cămilele, să cunosc pe viu timpurile de demult apuse ale poporului egiptean, să mă bucur de susurul Nilului, să admir măreţia piramidelor şi, nu în ultimul rând, să cunosc oamenii și obiceiurile lor.

Apoi m-aș duce-n jos și-aș vizita toată Africa. Aș traversa Atlanticul în America de Sud, aș străbate-o-n lung și-n lat, iar apoi aș urca în Nord, asta așa, ca să fiu sigură că mă îndrăgostesc de Statele Unite ale Americii și mă voi reîntoarce acolo într-o vacanță de vară, cu Work and Travel.

Până atunci să revenim la sejurul meu de vis, căci după ce aș vizita America de Nord, aș străbate Pacificul până în Japonia, apoi aș coborî către Australia și m-aș îndrepta către China, către continentul asiatic. Ahh, cât de mult îmi doresc să ajung la Munții Curcubeu. Mi se par o adevărată minune și frumusețe a Pământului și, cred că pentru acei munți extratereștrii chiar ne-ar vizita cu plăcere și n-ar mai fi chiar atât de speriați de noi.

M-aș duce apoi în Rusia, căci din istorisirile bunicii mele, care în tinerețe a vizitat Rusia în lung și-n lat. E o țară minunată, de-o cultură și o istorie care atârnă greu pe umerii acestei planete. Aș vizita palatele și muzeele lor de artă. Sunt fabuloase. Grandioase. Și, într-un final, aș păși iar pe pământ european. Aș vizita întreaga Europă. Cel mai mult mi-ar plăcea să văd Aurorele Boreale. Cred că ăsta ar fi al doilea lucru pentru care ne-ar vizita extratereștrii și ar povestii și celorlalți locuitori ai Universului despre noi. Probabil am deveni o comunitate mare și frumoasă. Întotdeauna mi-am dorit să am o prietenie cu un extraterestru. Și da. Poate că am luat-o nițel pe arătură, dar după o atât de lungă călătorie cred că mi se permite, nu?

Cred că e timpul să mă întorc și-acasă. Să mă odihnesc și să meditez la călătoria mea în jurul Pământului, deocamdată doar în imaginația mea. Cândva însă.. cândva pașii mei imaginari prin colțurile lumii vor deveni reali. Sunt sigură de asta.

Iar dacă eu ți-am spus ție, dragul meu cititor, unde-aș vrea să călătoresc, sunt curioasă unde ai vrea și tu să călătorești?

Prăjitură cu fructe 2

E o zi de duminică. O zi de relaxare pentru mulți înainte de a începe iarăși săptămâna cu ziua urâtă de luni. Personal, începusem să mă obișnuiesc cu această zi banală de luni.. pentru că, este o zi banală. Fiind în vacanță, începusem să o consider ca o zi de weekend, la fel ca și ziua de marți, miercuri, joi și vineri. Erau parcă zile dintr-un weekend prelungit, parcă la nesfârșit, căci parcă așa le simți în vacanță. Dar după cum am mai spus și în alte posturi: nimic nu durează o veșnicie; așadar și acest proces e pe sfârșite. Azi e ultima zi de duminică pe care o purcede o zi prelungită de weekend, acea zi banală de luni. Așa că, după considerările mele, această zi de duminică merită cinstită cu ceva delicios, din simplul fapt că această zi pare a fi un deliciu în viața fiecăruia. Eu am hotărât să-i aduc în dar o prăjitură cu fructe (diferită de cea dintr-un post anterior cel puteți găsi AICI ) și desigur , ca de obicei, am să vă servesc și pe voi cu una bucată poză și una bucată rețetă. ENJOY!

Ingrediente: 1 ou, 1/3 pahar ulei, 1 pahar zahăr, coaja de la o lămâie, 2 pahare făină, bicarbonat de amoniu, 1 pahar lapte, fructe (caise, piersici, prune,mere,pere). Eu am folosit caise. Ca și pahar se folosește un pahar normal de băut apă, iar cu el măsurați toate ingredientele( cam de 250 ml)

Mod de preparare:

1.Se mixează oul cu zahărul până când se obține o compoziție omogenă iar zahărul se topește. Apoi se adaugă uleiul și se mixează ( în același sens) până la omogenizare. Se adaugă coaja de lămâie și se mai amestecă puțin. Se adaugă apoi treptat făina și bicarbonatul de amoniu și se amestecă până la omogenizare. Apoi, se adaugă laptele și se mixează până la omogenizare.

2. Se ia tava și se unge bine cu unt, se pun caisele tăiate feliuțe pe fundul tăvii. Peste se toarnă aluatul preparat mai sus și se bagă la cuptor circa 40-50 de minute( sau depinde de cuptor, până ce se rumenește).

Mod de servire: Se taie cubulețe cu zahăr pudră pe deasupra!

La o porție de prăjitură îi invit și pe ei: Călin , Ana-Maria Narcis(DeLaBirou), Carla , Emil și pe oricine mai poftește!

sursă youtube ( user HurtsVEVO )

Rafaello

Mereu mi-a plăcut numele acesta. Fie că e numele unui personaj din viața reală sau din cărți, fie că e pur și simplu acea mingiuță gustoasă cu cocos și alună în mijloc. Îmi pare un nume melodios, ce îți alunecă lin prin timpan. Așa că mai jos vă servesc cu una bucată colaj poză de Rafaello, iar mai jos, urmează după cum v-ați obișnuit, rețeta!

Este o rețetă tare simplă ce nu necesită coacere, doar puțin timp liber, dar vă asigur că rezultatul este absolut DELICIOS!

Ingrediente: zahăr pudră (150 g), lapte praf (200 g), nucă de cocos (200 g), unt (200g = un pachet unt), 2 foi lica mari, alune vărsate nesărate ( 200 g).

Mod de preparare: Se mixează untul cu zahărul pudră până se omogenizează. După ce s-a omogenizat compoziția adăugăm laptele praf și 100 g nucă de cocos și amestecăm din nou până se omogenizează. Fărâmițăm bine-bine foile lica prin mașină și le adăugăm în compoziție amestecând până la omogenizare. Se pune compoziția 2-30 de minute la frigider. După ce a stat intervalul de timp necesar la frigider scoatem compoziția ce se moderează biluțe, cu o alună în mijloc, modelând în jurul ei. Dăm biluțele prin nuca de cocos rămasă și le băgăm iarăși la frigider în jur de 2 ore să se ”întărească” mai bine și să nu se fărâmițeze.

Mod de servire: Pe o farfurie micuță!

Poftă bună!

La o porție de Rafaello îi invit și pe ei: Călin , Ana-Maria Narcis(DeLaBirou), Cristi, V. ,Ninulescu , Carla , Emil și pe oricine mai poftește!

sursă youtube ( user SynergySportHorses )