„Calea Eroilor” în patrimoniul mondial UNESCO

Aveam de gând să scriu multe cuvinte în cadrul acestui articol. Între timp însă, m-am răzgândit. Mi-am dat seama că nu ar citi nimeni, un articol cultural, atât de lung. Așa că astăzi doar am să vă povestesc despre ce este vorba, iar în zilele ce vor urma, voi împărți articolul ce aveam de gând să-l scriu azi, în mai multe articole. Merită. Chiar merită să citiți, pentru propria voastră cultură și pentru propriile voastre cunoștințe ce vor fi cu siguranță îmbogățite.

Deși m-am născut în Târgu-Jiu, iar de aproape 20 de ani îi fac umbră pământului din zonă, multe dintre datele culturale ce erau scrise pe fiecare roll-up în parte, nu le știam. Dar mă bucur că le-am aflat. Multe dintre ele sunt chiar interesante și care merită știute atât de către noi, locuitorii orașului, cât și de restul românilor și chiar și a străinilor.

Pe data de 16-17 august 2014, „Calea Eroilor” și Centrul Vechi al orașului Târgu-Jiu au fost pline cu tot felul de informații, scrie pe roll-up-uri, informații despre Brâncuși, axa lui Brâncuși („Masa Tăcerii”, „Aleea Scaunelor”, „Poarta Sărutului” și „Coloana Infinitului), cum a fost construită această axă, care a fost motivul construirii ei,. cât și cine a fost inițiatoarea acestei frumuseți, dar și informații despre trasarea în linie dreaptă, pe direcția V-E, a străzii „Calea Eroilor” din Târgu-Jiu.

Toate acestea, au fost făcute în cadrul proiectului „2015 – Calea Eroilor în patrimoniul mondial UNESCO”, căci, sincer, merită ca această axă, axa lui Brâncuși să se afle acolo. Așadar, vizitatorii orașului, cât și locuitorii acestuia, s-au putut bucura în aceste două zile de o multitudine de informații, cât și poze cu acte vechi, aparținând lui Brâncuși (certificat de naștere, de căsătorie, acte de proprietate etc.). Per total, acțiunea mi s-a părut una tare interesantă, iar oamenii păreau încântați de ea, cât și de informațiile pe care le aflau despre Brâncuși, construirea axei și greutățile întâmpinate pe perioada construirii ei.

Mai joi, am să vă las poze cu acele roll-up-uri, ca dovadă a existenței lor și a proiectului, iar în postările ce vor urma (nu știu cât vor dura aceste postări), voi scrie și informațiile de pe roll-up-uri. Desigur, nu toate în același timp, ci voi cumula câteva roll-up-uri cu informațiile lor, în fiecare articol în parte. Sper să vi se pară și vouă interesante informațiile și să doriți să aflați mai multe lucruri, asta pentru că nu ați putut să fiți prezenți în Târgu-Jiu, în aceste două zile.

 

România mea… inegalabilă!

Da. Pentru mine, România, este inegalabilă. Iar despre Inegalabila Românie, aici, pe blog, am mai vorbit. Și voi mai vorbi, căci locurile ei sunt infinit de frumoase și minunate, indiferent de cum bate vântul politic, din ce direcție și când. România e frumoasă mereu, iar frumusețile ei sunt naturale, nu neapărat pentru că s-a amenajat ceva anume. însă, România este o combinație armonioasă între frumusețile ei naturale și cele făcute de mâna omului, iar asta… ei bine asta cred că o face inegalabilă.

Și pentru a demonstra asta, cu dovezi clare și concrete, sunteți invitați să urcați pe site-ul „Inegalabila Românie”, poze care să ateste frumusețile naturale și artificiale ale propriei noastre țări. Să-i arătăm și noi, ei, cât de mândri suntem cu ceea ce ea oferă privirii noastre.

Dacă m-ar întreba cineva, exact în momentul ăsta, ce face România să fie inegalabilă pentru mine, aș răspunde simplu și rapid, fără să stau prea mult pe gânduri: muntele.

ranca

Sursă Imagine: arhivă proprie

Da. Muntele. Iar poza de mai sus, reprezintă, în viziunea mea, una din cele mai frumoase creste, văzute din Rânca, stațiunea montană din apropierea Târgu-Jiului, județul Gorj. Îmi place să privesc muntele sub fiecare răsărit de soare, sub fiecare apus, când luna și stelele domnesc deasupra-i. De pe vârf de munte, Universul pare mai frumos, stelele și luna par că pot fi atinse, iar razele soarelui sunt mai calde și mai blânde. Din vârf de munte, lumea asta mare ș rea, pare mică și bună. Din vârf de munte, lumea pare un glob armonios de imperfecțiuni, imperfecțiuni ce ne fac speciali, împreună cu lumea noastră.

Muntele e locul unde visele mele prind aripi. Locul în care mă relaxez. Locul în care sunt, cu adevărat, fără măști și secrete, eu, căci muntele, dacă-l iubești și ești prietenos cu el, îți răspunde cu aceleași sentimente și îmbrățișări călduroase.

Apoi, dacă m-ar întreba cineva care ar fi cel de-al doilea loc care face ca România să fie inegalabilă pentru mine, aș spune Târgu-Jiu. Locul ăsta are ceva special, pe lângă cultura și numele lui Brâncuși, care-i apasă greu pe umeri. Locul ăsta are o energie și o frumusețe aparte. 

Cu ceva timp în urmă, nu foarte demult, abia așteptam să-i părăsesc meleagurile. Acum,acum lucrurile stau altfel. De fiecare dată când sunt departe de el, îmi doresc să mă întorc pe meleagurile lui, printre oamenii lui și să privesc muntele, căci muntele nu-mi pare de nicăieri mai frumos, cum îmi pare privit de pe podul Jiului.

raul jiu

Sursă Imagine: arhivă proprie

Apoi, apoi axa lui Brâncuși cred că face orașu ăsta să fie cu adevărat special, căci, se spune că dacă te plimbi pe axa lui Brâncuși, de la „Masa Tăcerii”, pe „Aleea Scaunelor”, treci prin „Poarta Sărutului” și te îndrepți pe „Calea Eroilor”, către „Coloana Infinitului”, dus-întors, prin trup îți trece o energie benefică corpului Se spune că axa asta, poziționată exact așa, are proprietăți benefice. Sinceră să fiu, nu aș putea nici afirma, dar nici infirma cele de mai sus, căci, plimbându-te pe axă, capeți o stare de bine, dar asta poate fi și datorită frumuseților arhitecturale și sculpturilor lui Brâncuși.

Cel mai mult, îmi place „Coloana Infinitului”. Ea mă face să simt o stare aparte. Privesc spre ea, în vârful ei și îmi pare că atinge cerul. Iar în locul acela, unde se află limita dintre ea și cer, îmi pare că toate visele sunt posibile, că irealizabilul devine brusc realizabil, locul în care perfecțiunea există nu doar ca un concept, ci ca o stare efectivă.

coloana infinitului

Sursă imagine: arhivă proprie

Iar apoi vin restul operelor lui Brâncuși, opere care ar trebui să se afle pe lista oricărui român și străin, la „Locuri de văzut cel puțin o dată în viață”, căci sculpturile acestea sunt cu adevărat impunătoare și lasă o urmă adâncă în sufletul fiecărui privitor. O urmă adâncă de fericire, bineînțeles.

Apoi, din Târgu-Jiu, mi-aș lua lumea-n cap și aș pleca în toată țara. Aș traversa Muntenia și aș ajunge-n Dobrogea, să privesc valurile mării și să-i simt briza, aș urca în Moldova și m-aș umple cu toată istoria ei, aș traversa Bucovina și Maramureșul, aș coborî în Banat, apoi m-aș duce în Transilvania și i-aș vizita minunatele cetăți și castele, iar apoi m-aș întoarce în Oltenia mea, la Tudor Vladimirescu, la Ecaterina Teodoroiu, la Arghezi și la Brâncuși.

Aș vizita toate locurile din țara asta și aș spune lumii întregi cât de frumoasă e, căci tocmai frumusețea ei o face inegalabilă atât printre români, cât și printre străini. 

Pentru tine de ce este România inegalabilă?

 

 

Dragă domnule primar…

Ca să înțelegeți despre ce scriu aici și să nu vă bag direct cu nasul în scrisoare, am să vă spun că acest articol este o scrisoare deschisă, pe blog, adresată primarului orașului Târgu-Jiu, Florin Cârciumaru, în vederea participării, a orașului Târgu-Jiu, prin intermediul primăriei, în cadrul competiției Orașul reciclării, competiție națională care vizează conștientizarea reciclării în fiecare oraș în parte, pentru un teritoriu mai curat, frumos și sănătos.

Astfel, articolul meu se bazează pe idei care pot fi o încercare de conștientizare a populației, pentru un oraș mai curat… și de ce nu, pentru a câștiga această frumoasă competiție și a beneficia de o zonă eco wi-fi, un spațiu inedit de relaxare, 100% eco, cu acces la internet,  în valoare de 12.000 de euro.

orasul reciclarii

Sursă Imagine: Orașul reciclării

Dragă domnule primar,

Aș vrea, mai întâi de toate, să vă comunic că am fost extrem de încântată, atunci când am aflat de campania „Orașul reciclării”, organizată de cei de la Eco-Rom, dar mai ales pentru faptul că mi-am găsit în lista de participanți, iar mai apoi în lista de cetăți combatante, orașul acesta frumos, de pe malul Jiului, orașul lui Brâncuși, Târgu-Jiu.

Târgu-Jiul este un oraș tare frumos, plin de cultură și de oameni care-l iubesc, dar, care, din nefericire, nu știu, de cele mai multe ori, să-l păstreze curat și să-i scoată în evidență frumusețea și eleganța de care dă dovadă de atâția ani și ani. Mi-ar plăcea să văd mai multă implicare, atât din partea primăriei, cât și a întregii comunități, pentru a beneficia de un oraș cât mai frumos, cu un mediu sănătos și prielnic dezvoltării noastre, a tuturor.

De când a început această bătălie, din păcate, nu am văzut niciun afiș care să ne înștiințeze pe noi, cetățenii, atât de participarea orașului în competiție, cât și pentru conștientizarea noastră, a tuturor, de beneficiile reciclării. Deși orașul este împânzit de multe coșuri de gunoi, cred că acestea ar trebui să fie pe categorii, pentru plastice, hârtii și sticlă, căci, aruncându-le pe toate, în același loc, nu putem avea parte de o reciclare eficientă, iar munca sortării este de mii de ori mai grea, decât munca noastră de a arunca fiecare gunoi la locul lui. Totuși, noi, cetățenii, ar trebui să fim educați prin diferite diferite campanii de informare, fie că sunt afișe care să ne pună în vedere cât de importantă este reciclarea și cât de mult ajută sortarea gunoaielor încă de la început, cât și prin campanii diverse de informare a cetățenilor, fie la radio, fie la TV, dar și prin comunicate transmise prin poștă. Poate că nu se va reuși o mobilizare din prima, sau a doua încercare, dar cu siguranță de la a treia da.

Eu, dacă aș avea resursele financiare necesare, cât și puterea de a lua decizii și a mobiliza o comunitate întreagă aș crea afișe cu informații despre degradarea gunoaielor și cât de mult dăunează acestea pământului, cât și nouă înșine, dacă nu sunt aruncate în locuri special amenajate și reciclate mai apoi, pe fiecare coș de gunoi în parte, cât și pe stâlpi, ori în locuri special amenajate pentru afișe, în speranța că, trecând pe lângă atât de multe afișe, măcar unul îl vor observa și vor începe a conștientiza importanța curățeniei. De asemenea bannere mari, ar sta deasupra orașului, tot în speranța că, vor fi observate și va fi conștientizată gravitatea nepăsării noastre de a arunca gunoaiele la întâmplarea.

Consider că, orașul lui Brâncuși, orașul nostru, orașul acesta care poartă nume mari pe umerii lui, ar trebui să beneficieze de o atenție deosebită când vine vorba de curățenia lui, atât din partea noastră, a cetățenilor, cât și din partea celor ce au mai multe cuvinte de spus la nivel înalt, adică a celor din cadrul primăriei. Ar trebui să cunoaștem riscurile aruncării gunoaielor la întâmplare, riscurile asupra mediului, cât și asupra propriei noastre sănătăți. Ar trebui ca lumea să fie informată de toate aceste consecințe negative a aruncării gunoaielor la întâmplare, sau chiar și la comun. Ne-ar trebui coșuri de gunoi, pentru fiecare clasă de material în parte, pentru hârtie, pentru plastic și pentru sticlă, dar nu la kilometrii distanță, ci la fiecare 100 de metrii, iar acestea să fie însoțite de afișe în care este semnalată importanța reciclării și efectele nocive ale gunoaielor aruncate la întâmplare.

Ca o concluzie și o încheiere a acestei scrisori, mi-aș dori ca acest oraș plin de nume mari, de istorie și de cultură, să fie ajutat și să câștige această competiție, pentru cetățenii săi, prin punerea în aplicare a diferite metode de înștiințare și conștientizare, prin mobilizarea, dorință de lucru și reușită.

Cu stimă,
o bloggeriță și cetățeană a orașului Târgu-Jiu

targu jiu

Sursă imagine: Google Images

Acasă la Brâncuși

M-am tot gândit și tot gândit ce să scriu astăzi pe aici. Orice mi-ar fi trecut prin gând, n-am cuvinte pentru acele gânduri. Mi s-au ascuns cuvintele, de somn săracele… și nu mai vor deloc deloc să apară. În consecință n-am să mai spun prea multe mai departe, iar dacă logica vi se va părea a nu fi a mea… să știți că și ea mi-a fost răpită oarecum de niște ore nedormite (și ca să nu vă frământați ce-i cu toate asta am să vă zic că am fost tare prinsă cu observarea minuțioasă a apusului, trecerii nopții și a răsăritului :)) ). Punct…

…și de la capăt. Știți că-mi place să călătoresc fie că-i prin grădină, fie că-i prin locuri frumoase din țară sau din străinătate, fie că-i aproape sau departe. Astăzi, lipsindu-mi cuvintele, am să vă plimb pe la Brânuși. Am să vă plimb pe plaiurile unde s-a născut, nu departe de locul unde m-am născut și eu. Astăzi vă prezint Hobița și casa de la Hobița. Bine.. am să vă prezint doar casa că Hobița nu-i așa interesantă.

P.S.: Nu vă lăsați influențați de calitatea pozelor. Sunt făcute cu niște telefoane ce le-am avut la îndemână. Ceeee… acu eu nu aveam de gând să merg pe acolo, ci cu totul într-o altă parte.

***Click pe poză pentru dimensiunea normală!!!

Iar acum, ca să nu închei chiar așa sec cu niște poze… am să vă zic următoarele: Vizitați România, că-i FRUMOASĂ TARE!!!

Life in pictures – Macabrul

Zi de fotografie la Costin, sper ca azi să fie, nu ca săptămâna trecută când a tras chiar el chiulul. No, dacă nici azi nu va fi să fie trenul lui Costin în gara blogosferică, eu îmi voi amenaja propriul vagon virtual cu trio-ul din fiecare săptămână.

Cum eu nu sunt într-o stare fericită, nu pot răspândi în jurul meu fericire, așa că am să răspândesc ceea ce simt. Pentru început am să vă iau mai ușor cu Bacovia:

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veștmânt –
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig –
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.

George Bacovia – Plumb

Acum, că ați primit încălzirea, trecem mai departe și urcăm oarecum în treptele macabrului cultural. Astăzi am făcut o plimbare prin cimitir, că de, din când în când îți mai aduci aminte de cei care au fost și s-au dus și încerci cu disperare să nu te gândești la cei care se duc. M-am plimbat printre neamurile lui Brâncuși și printre neamurile mele niciodată cunoscute. Iar dacă eu m-am plimbat, voi de ce să nu o faceți?

DSCF5300

Iar acum, o melodie, ce nici ea nu poate ieși din sferele macabrului, dar este oricum sub nivelul pozei și al poeziei, cred!

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

sursă youtube (user Paul Cardall )

Primăvara la Târgu-Jiu

No. A venit și primăvara. Facebook-ul mi s-a umplut ieri de anunțuri triste cum că se termină iarna și bla bla bla, iar azi cu anunțuri extrem de vesele, pline de fericire și bucurie duse până la extaz cum că ”A VENIT PRIMĂVARAAA!!!!”. Sincer, eu am momente în care sunt mai tâmpă de fel și nu pricep nici în ruptul capului logica următoare: ieri toți triști că se termină iarna, azi toți veseli că a venit primăvara. Eu la virgulă mă împotmolesc rău de tot și toate rotițele creierului meu se dau peste cap și încep să scârțâie GROAZNIC!

No, lăsând la o parte cele de mai sus, m-am gândit totuși să vă arăt cum a început primăvara pe la Târgu-Jiu în slideshow-ul de mai jos, dar și în melodia ce îi va urma apoi. Primăvara, pot spune că pe aici și-a făcut apariția într-un mod misterios, învăluind orașul de ceață. Mai apoi și-a coborât cortina lăsând să se vadă următoarele:

Această prezentare necesită JavaScript.

No, pe la voi cum a arătat primăvara?

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

sursă youtube (user MediaProMusic )