Maniaci. Fiecare pe tarlaua lui.

Am în familie maniaci de toate tipurile. Și când spun maniaci, chiar mă refer la maniacul ăla căruia i se potrivește definiția din DEX, adică asta: „ (Persoană) care suferă de o manie (1); p. ext. (om) care este obsedat de o idee fixă sau care manifestă o preocupare exagerată pentru ceva, având adesea deprinderi ciudate; tipicar”. Și vorbesc pe bune.

obsesie

Eu, spre exemplu, sunt maniacă după ciocolată. Sau dulciuri în general. Dacă aș putea, aș cumpăra un întreg magazin o dată, iar proviziile respective mi-ar ajunge doar pentru o săptămână. Sau chiar mai puțin. Zic totuși să nu exagerez și să mă opresc la o săptămână. Apoi, pe timp de iarnă, sunt maniacă în tot ceea ce privește echipament de schi. Aș cumpăra până și cel mai nesemnificativ accesoriu.

Mama și bunica în schimb, sunt maniace în bucătărie. Pe teritoriul lor trebuie să aibă de toate. Așa că, dacă le duci într-un magazin și văd o oală, sau un tocător, ori un cuțit, ori un sucitor, sau poate chiar și o lingură sau o spatulă, indiferent de faptul că mai au nu știu câte pe acasă, atât de multe încât nici nu mai au loc pe unde să le mai pună, ele mai vor una. De ce? Păi pentru că oala aia, tocătorul ăla, sucitorul, cuțitul, lingura și spatula, nu sunt ca cele pe care le au deja acasă. Sunt altceva. Chiar dacă ele folosesc la același lucru. Nu. Nu sunt la fel. Pur și simplu nu sunt la fel. Oala aia de acasă e mai mare, sau mai mică cu 2 centimetri, asta este la fix. E numai bună.

Apoi, tata și cu bunică-miu sunt maniaci în privința sculelor. Ei ar cumpăra orice. Absolut orice. Sunt mai rău ca mine, mama și bunica la un loc. Au fiecare câte un atelier cât cuprinde, cu de toate. Absolut cu de toate. La ei găsești, uneori, mai multe decât la magazinul din colț cu scule. Și tot mereu își cumpără câte ceva nou, fie că au sau că n-au. La ei chiar vezi mereu ceva nou. Ba o șurubelniță, ba o mașină electrică de găurit, ba un polizor, sau discuri de tăiat. Ceva acolo, tot găsești. Poate și doar un șurub, sau o piuliță. Ori un șmirghel. Așa ceva, sinceră să fiu, chiar nu pot să înțeleg și să concep. Mi se pare că există o doză cam mare de nebunie în familia asta. Sau pur și simplu niște piese lipsă prin mansardă.

Și, că tot vine Crăciunul și habar nu am ce să le ofer drept cadou la niciunul dintre, mă gândeam să le arăt site-ul ăsta: www.insaterm-scule.ro. Ar fi un cadou suficient, nu? Adică am căutat totuși un site pentru ei. Cum eu nu știu ce să aleg. Să-și aleagă singuri, corect? Apoi, pentru mama și bunica e mai simplu. Pe teritoriul lor mă cam pricep și știu cam de ce au și nu au nevoie. Așa că aici e mult mai ușor. Dau o fugă și le iau ceva pentru bucătărie. Și am scăpat. Și dacă vreți să mă întrebați de ce nu fac asta și pentru bunicu și tata, ei bine ei sunt mai pretențioși. Nu le pot cumpăra chiar orice pentru atelierul lor. Ultima dată când i-am cumpărat ceva lu taică-miu, mi-a găsit 1001 motive pentru care lucrul ăla este chiar prea prost pentru a fi folosit.

Foi aveți maniaci în familie? Sau doar eu trăiesc într-o familie atipică? :))

Hai să facem o faptă bună de sărbători

Hei, tu, dragul meu cititor, dacă citești aceste rânduri, înseamnă că ai nimerit articolul care trebuie. Și mă bucur, sincer, că ai făcut asta, căci astăzi vreau să-ți spun ceva cu adevărat special și care merită atenția ta, a mea, a tuturor. Azi nu e vorba despre mine și nici despre tine, azi e vorba despre alții și despre cum i-am putea noi ajuta în pragul sărbătorilor. Știu că nu sărbătorile în sine ar trebui să fie singurul moment în care să facem fapte bune, dar dacă nici acum nu, atunci când să fie oare? Când să ne gândim la bucuria altora fără a ne gândi vreun pic la beneficiile noastre?

fapte bune

Sursa: ziaruldecluj.ro

Nu trebuie să fii implicat neapărat într-unul din proiectele ce sunt puse la cale în prag de sărbători. Poți face o faptă bună și singur, fiind astfel 100% convins că al tău cadou va ajunge fix acolo unde trebuie și unde îți dorești tu să ajungă.

Eu, recunosc, nu pot să mă descurc singură, așa că m-am implicat într-un proiect de Crăciun și acum vreau să mă implic în al doilea, cât mai am timp. Dar despre asta am să vă vorbesc eu altă dată.

Revenind din nou la tine, dragul meu cititor, îți spuneam că poți face un cadou și singur unor copii care știi că s-ar bucura din suflet. Le poți cumpăra hăinuțe, jucării, ori poate ceva de care știi tu că au ei nevoie și să le trimiți. Și, dacă nu vrei să colinzi toate magazinele și să stai la coadă taman acum, îți recomand să le cumperi de pe net, de aici www.andino.ro, sau de oriunde altundeva vrei tu. Desigur, acum dacă ai jucării, ori haine, sau orice altceva ce știi tu că le-ar folosi lor, le poți face cadou. Orice cadou e o bucurie pentru ei, cu siguranță.

Bineînțeles, nu doar la ei ar trebui să ne gândim, (și aici mă refer atât la tine, cititorule, cât ți la mine). Ar trebui să ne gândim și la apropiați, ori la alți oameni, adulți, nevoiași, care s-ar bucura de cadoul nostru și de ajutorul nostru, căci, până la urmă nu este vorba doar de un cadou în bunuri, ci de sprijin moral și de susținere. De a-i fi aproape omului atunci când are cea mai mare nevoie de tine și se simte neglijat de cineva acolo sus, pentru nenorocirile din pragul sărbătorilor.

M-aș bucura să văd mai mulți oameni care se implică în proiecte și astfel ele să fie mult mai vizibile. Dar, desigur, m-aș bucura ca tot mai mulți oameni să ia singuri inițiativa de a le bucura zilele astea celor din jur și celor care au cu adevărat nevoie. Pentru ei înseamnă o nouă speranță.

Tuturor ne place să primim cadouri

Tuturor ne place să primim cadouri, nu? Eu una ador să primesc cadouri. Și mă bucur de cadourile mele ca un copilaș (nu că nu aș fi unul). Le iau, le învârt pe toate părțile, le cercetez minuțios, le arunc în sus, râd și sar în sus (e o expresie, nu un pleonasm) de bucurie. Iar apoi le țin cât mai aproape de mine.

Spre exemplul, recent, am primit un maimuțoi, pe nume Olaf. Omul acela de zăpadă din desenul „Frozen”. Iar cei care mă aveți pe Facebook la „prieteni”, l-ați cunoscut deja prin intermediul pozelor pe care l-am uploadat pe site-ul de socializare, cu el în diferite ipostaze: cerșind îmbrățișări, citind, ori mâncând alături de mine. Ei bine, atunci când l-am primit, m-am bucurat nespus de mult. Atât de mult încât Olaf ia masa cu mine, doarme cu mine și chiar stă lângă mine, pe birou, în timp ce scriu acest articol. Și mă roagă să mai spun chestii drăguțe despre el. Așa că am să vă las și vouă o poză, să-l cunoașteți.

El este Olaf. Omulețul de zăpadă. Și cerșetor de îmbrățișări călduroase.

olaf

Dacă mie îmi place să primesc cadouri, cu siguranță îți place și ție. De fapt, tuturor ne place să primim cadouri. Stă în gena noastră bucuria de a primi cadouri de la persoane dragi, sau poate chiar și de la persoane necunoscute. Se spune că în interiorul nostru, stă ascuns câte un copil. Ei bine, atunci când primim cadouri, din punct de vedere psihologic, acel copil se manifestă. Iar în funcție de cât de mult și-a dorit acel cadou, ori de cât de mult îi place, se manifestă diferit. De la un simplu zâmbet, până la o adevărată isterie. Personal, eu mă bucur pentru orice cadou primit. Iar bucuria mea, la început, nu pare una foarte pașnică, dacă înțelegeți ceea ce vreau să spun.

Așadar, am stabilit. Nouă, tuturor, ne place să primim cadouri. Însă, dacă ne place să primim cadouri, ar trebui să învățăm să și dăruim cadouri persoanelor dragi, ori persoanelor necunoscute, dar care se arată că au nevoie de un anumit lucru. Precum ar fi tanti din piață, care se chinuie să cumpere un kilogram de cartofi, dar îi lipsește un leu. Eu am întâlnit o astfel de femeie, la care țipa vânzătoarea. Și i-am oferit, drept cadou, un kilogram de cartofi. Poate din ei a mâncat o săptămână, sau poate chiar mai mult. Mie mi-a plăcut însă lumina de pe fața dânsei și bucuria caldă cu care mi-a mulțumit. Alea au făcut mai mult decât un kilogram de cartofi cumpărați.

cadou

Cred că, în ADN-ul nostru, la fiecare în parte, ar trebui să existe o genă care se ne îndemne să facem cadouri oamenilor din jurul nostru. Fie că au o însemnătate aparte, fie că nu, persoanele respective. Ar trebui să bucurăm oamenii din jurul nostru, oferindu-le aceeași bucurie pe care noi vrem să o primim de la alții, prin diferite modalități, fie că este un cadou, ori simpla noastră prezență. Practic, fiecare bucurie este un cadou. Gestul este mai puțin important, față de cum este bucuria pricinuită de el. Ea e cea mai frumoasă. Cea mai călduroasă și cea mai minunată.

Iar dacă eu ți-am zis care sunt ultimele mele cadouri, atât făcut cât și primit, ale tale care sunt?

Bărbatul important din viața mea…

Pentru fiecare fată, femeie, există un bărbat care nu-i poate egala pe toți ceilalți la un loc. Un bărbat superior lor. Acel bărbat important din viața fiecăreia. Eroul ei.

Și în viața mea există un astfel de bărbat. Frumos, minunat, iubitor și grijuliu. Eroul meu. Omul superior tuturor celorlalți. Bărbatul acela care merită să-i fie ales cel mai frumos cadou dintre niște cadouri pentru barbati. Bărbatul acela gelos pe orice alt posibil specimen care mi-ar putea păși prin viață. Acel bărbat pe care te superi și-ți dai seama că-ți trece brusc, pentru că îl iubești mai mult decât ura oricărei supărări. Iar el este numit de către mine, simplu: TATĂ! Sau „tati”. Ori „tătic”. Uneori chiar și „grasu-le”. Alteori „popă” (știți voi.. povestea cu barba). Precum și alte apelative nonconformiste.

cadouri pentru barbati

Și da, știu că probabil vă așteptați să vorbesc despre vreun iubit. Sau ceva de genul ăsta. Dar, de data asta nu-i cazul. Poate-și va găsi locul, într-o zi, chiar și un astfel de articol. Acum însă voi vorbi despre tatăl meu.

Tatăl meu este o parte din mine. Sau eu să fiu o parte din el? Cred că mai de grabă a doua, deși se prea poate ca adevărul să fie combinarea acestor două propoziții. Cert este că între tată și fiică, există o legătură la fel de puternică ca între mamă și fiică, dar sub o altă formă, simțită în alt fel.

De-a lungul existenței mele prin viața lor, adică prin viața părinților mei, pot spune că mamei i-am făcut mult mai multe cadouri decât i-am făcut tatei. Inclusiv la naștere, i-am făcut mai mult un cadou mamei, decât tatei. El se aștepta să ies băiat. Și a cam fost o dezamăgire să-l întâmpine o fată. Și asta nu pentru că pe unul îl iubesc mai mult și pe altul mai puțin, ci pur și simplu pentru că așa s-a nimerit. Să zicem că mama și-a exprimat mai vizibil dorințele și necesitățile. Spre exemplu, recent, i-am luat un aspirator de ziua ei, chiar dacă ziua ei este pe 1 octombrie. Nu consider că un cadou trebuie dat chiar atunci. Important e să fie dat din suflet, iar restul sunt detalii.

cadouri pentru barbati

Tata în schimb, nu și-a manifestat vreo dorință aparte, vreo necesitate care să i-o pot aduce prin prisma unui cadou. Iar cum eu nu sunt un bărbat, ci fac parte din categoria genului feminin, n-am prea știut niciodată ce-aș putea să-i cumpăr, cu nicio ocazie. Dacă aș fi pusă, acum, să gândesc la rece, adică cum am fost pusă de obicei să gândesc când a venit vorba de un cadou pentru taică-miu, m-aș gândi la cadouri din categoria artei și a decorațiunilor, ori din sfera hobby-urilor și a pasiunilor pe care le are, sau poate niște cadouri de tip business. Și dacă nu aș reuși să găsesc ceva care să mă dea pe spate, m-aș îndrepta rapid către băuturile fine, cum de altfel am făcut atunci când am fost în Germania, iar lui i-am luat câteva sticle cu vinuri vechi, că na… inspirația m-a lăsat mereu baltă în momente cruciale ale vieții mele, precum alegerea unui cadou important pentru tata.

Spre exemplu, voi ce cadouri m-ați sfătui să-i cumpăr tatei, dat fiind faptul că este un împătimit al muntelui și are o pasiune pentru motoare, mașini și alte d-astea. Deși, sinceră să fiu, iar asta vi-o spun cu mâna pe inimă, cel mai frumos cadou al lui, sunt eu, nu? Adică ce cadou mai frumos și mai minunat să fie, decât propria lui fată? Nu-i așa că nu există?

 

Cadou de Moș Nicolae !

Ei bine, azi , 6 decembrie 2012, de Moș Nicolae, mi-am propus să scriu multe, să fac multe, însă nu mi-a prea ieșit. Cu greu am închegat și acest post, cu doar câteva minute înainte :).  Astăzi, de Moș Nicolae, sper că toți ați primit ceea ce sperați, sau măcar o parte din ceea ce sperați, iar eu vă doresc în continuare o zi frumoasă :). Ei bine, trebuie să vă anunț că moșul a trecut și pe la mine și mi-a lăsat pentru voi toți un singur lucru și anume povestea lui într-un desen animat.

Iar acum, dacă nu am apucat să scriu astăzi despre ce voiam să vă vorbesc, vă va aștepta mâine dimineață un post despre draga de școală așa cum o văd eu, cu părți bune și cu părți rele. De ce școală? Pentru că azi am avut parte de o întâmplare ce sincer nu mi-a prea plăcut 🙂

Am să vă las acum să vă bucurați în continuare de povestea lui Moș Nicolae dar și de un episod din ”Cei cu Andy?” pentru că trebuie să respectăm și programul. De asemenea vă las și programul de mai jos pentru a vedea ce veți putea viziona în fiecare zi, ce vă așteaptă. Aștept și alte sugestii din partea voastră, alte desene, anumite episoade de care vă aduceți aminte 🙂

Program:

  • Tutenstein – luni
  • Tom și Jerry -marți
  • Viata cu Louie -miercuri
  • Cei cu Andy? -joi
  • Looney Tunes -vineri
  • Pinguinii din Madagascar – sâmbătă dimineața
  • Zâmbetul lui Sharon / Spioanele – sâmbătă seara
  • The Simpsons – duminică dimineața
  • Kung fu Panda / Familia Flinstone – duminică seara

Povestea lui Moș Nicolae

sursă youtube ( user omnimaxzable)

Cei cu Andy? – Haos fericit!

sursă youtube (user FantomeIHQ)