Mi-am dorit mereu o vacanță specială în Egipt.. și-n lume

Visez. Visez de când eram mică și mă uitam la desenele cu Tutankhamon. Visez de când am pătruns pentru prima dată printre poveștile istoriei antice. M-a fascinat mereu istoria antică mai mult decât toate celelalte perioade istorice la un loc. Va rămâne mereu perioada istorică pe care nu voi înceta niciodată să-mi doresc să o cunosc mai bine și să o cercetez. Îmi va rămâne întipărită în suflet și în minte istoria antică a Egiptului. De ce? Nu aș știi să vă spun. Am fost pur și simplu un copil fascinat. Nu mi-am dat seama niciodată de ce și nici cum s-a întâmplat asta. Știu doar că o iubesc. Atât.

Țin minte că, atunci când ajunsesem prin clasa a V-a și începusem să studiez istoria antică a Egiptului, o puneam pe mama să-mi cumpere tot felul de cărți și de reviste cu CD-uri, pline cu tot felul de documentare despre faraoni, piramide, tradiții etc. Îmi plăcea să le citesc și să le recitesc, în timp ce mă imaginam acolo, printre cuvinte, cum fac de fiecare dată când citesc câte ceva. Vedeam faraonii și slugile lor, îmi imaginam cum se chinuiau egiptenii să care în spate blocuri întregi la construcțiile piramidelor, admiram Nilul și mă învârteam printre ei. Printre Egipteni. Eram și eu acolo. Un copil fascinat de toată munca lor. Cel mai mult însă îmi plăcea să asist la tradițiile lor. Să-i urmăresc cum erau îmbălsămați și pregătiți pentru viața de apoi, cum se rugau și aduceau ofrande zeilor și mai ales cum se puneau la cale construcțiile piramidelor în funcție de poziția soarelui, a lunii și cum măsurau cu o precizie aproape exactă poziționarea acestora.

Cred că nu exagerez deloc dacă vă spun că am o bibliotecă întreagă cu astfel de cărți și de reviste. Aș vrea însă, ca într-o zi, cât de curând, să am parte de o vacanță specială pe meleagurile deșertice ale Egiptului. Și poate voi apela la cei de la CND Turism pentru asta. Am văzut că au oferte tare faine. M-ar bucura să simt deșertul sub picioare și să am piramidele în fața ochilor. Să le ating și să le vizitez. Să pătrund în lumea faraonilor de demult. Să le cunosc tradițiile pe viu, cultura. Să cunosc oamenii și poveștile din spatele lor, căci egiptenii au povești excepționale despre mituri, tradiții și credințe. Mi-aș dori să fac asta nu doar printre cuvintele și imaginile din cărți și din reviste. Mi-aș dori să fac asta pe bune. Să fiu acolo. Să respir aerul, căci aerul acela este încărcat și măcinat de istorie, dar și să mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară. Ăsta-i visul meu.

vacanta speciala

Poate vă întrebați dacă nu cumva îmi doresc și vreo vacanță exotică, poate în Dubai, sau poate printr-un alt colț exotic al globului. Desigur că-mi doresc. Îmi doresc să străbat întreaga lume. Să mă bucur de ea. Să o cunosc cu toate cele bune și toate cele rele ale ei. Iar dorința asta de a străbate Pământul dintr-o parte în alta, sunt sigură că va ajuta la evoluția mea, căci fiecare călătorie are menirea de a ne schimba câte puțin. Își lasă amprenta asupra noastră. Învățăm de la oamenii din jurul nostru. Preluăm învățături benefice evoluție noastre prin prisma culturii lor. Și ne dezvoltăm imaginația și creativitatea cu ajutorul tuturor lucrurilor și evenimentelor care ne înconjoară în fiecare loc în parte. Cred că o călătorie prin toate colțurile lumii ne-ar ajuta să ne dezvoltăm ca oameni, iar eu asta îmi doresc cel mai mult: să mă dezvolt și să le împărtășesc și altora din ceea ce am experimentat de-a lungul unei călătorii.

Mi-aș dori să încep cu Egiptul. Să pornesc spre Egipt, să umblu desculță prin deșert, să mă împrietenesc cu cămilele, să cunosc pe viu timpurile de demult apuse ale poporului egiptean, să mă bucur de susurul Nilului, să admir măreţia piramidelor şi, nu în ultimul rând, să cunosc oamenii și obiceiurile lor.

Apoi m-aș duce-n jos și-aș vizita toată Africa. Aș traversa Atlanticul în America de Sud, aș străbate-o-n lung și-n lat, iar apoi aș urca în Nord, asta așa, ca să fiu sigură că mă îndrăgostesc de Statele Unite ale Americii și mă voi reîntoarce acolo într-o vacanță de vară, cu Work and Travel.

Până atunci să revenim la sejurul meu de vis, căci după ce aș vizita America de Nord, aș străbate Pacificul până în Japonia, apoi aș coborî către Australia și m-aș îndrepta către China, către continentul asiatic. Ahh, cât de mult îmi doresc să ajung la Munții Curcubeu. Mi se par o adevărată minune și frumusețe a Pământului și, cred că pentru acei munți extratereștrii chiar ne-ar vizita cu plăcere și n-ar mai fi chiar atât de speriați de noi.

M-aș duce apoi în Rusia, căci din istorisirile bunicii mele, care în tinerețe a vizitat Rusia în lung și-n lat. E o țară minunată, de-o cultură și o istorie care atârnă greu pe umerii acestei planete. Aș vizita palatele și muzeele lor de artă. Sunt fabuloase. Grandioase. Și, într-un final, aș păși iar pe pământ european. Aș vizita întreaga Europă. Cel mai mult mi-ar plăcea să văd Aurorele Boreale. Cred că ăsta ar fi al doilea lucru pentru care ne-ar vizita extratereștrii și ar povestii și celorlalți locuitori ai Universului despre noi. Probabil am deveni o comunitate mare și frumoasă. Întotdeauna mi-am dorit să am o prietenie cu un extraterestru. Și da. Poate că am luat-o nițel pe arătură, dar după o atât de lungă călătorie cred că mi se permite, nu?

Cred că e timpul să mă întorc și-acasă. Să mă odihnesc și să meditez la călătoria mea în jurul Pământului, deocamdată doar în imaginația mea. Cândva însă.. cândva pașii mei imaginari prin colțurile lumii vor deveni reali. Sunt sigură de asta.

Iar dacă eu ți-am spus ție, dragul meu cititor, unde-aș vrea să călătoresc, sunt curioasă unde ai vrea și tu să călătorești?

Error 404

Error 404. Dream NOT FOUND.

colours 1

E doar o copilă. Cu visuri. Speranțe. Și multe neîmpliniri. Multe. Dar cine să i le asculte? Toți oamenii au neîmpliniri. Ce mai contează și ale ei?

America. Tărâmul tuturor posibilităților. Atâtea și atâtea locuri de vizitat. Atâta fericire răspândită pe metrul pătrat. Își dorește să meargă acolo. Măcar o dată. O singură dată.

Fusese în America de multe ori. Călătorise prin intermediul cărților citite,  pozelor și propriei imaginații. Tărâmul american și-l imaginase de multe ori ca fiind raiul pe Pământ. Ori, pentru ea, chiar era. America. America. America. Iar visa. Doar știe că nu are cum să ajungă niciodată acolo. Nici măcar prin intermediul programului work and travel. E prea scump pentru ea. O ea ce abia supraviețuiește de pe o zi pe alta. Se uitase peste ofertele turistice disponibile. Locurile în care putea să plece. Să muncească. Și să se plimbe. Toate aveau prea multe cifre. Erau numere prea mari, numere ce ea… ea nici măcar nu le putea rosti sau imagina.

Aflase de CND Turism și ofertele lor, de la colegele de facultate. Ele, toate, așteptau entuziasmate vacanța de vară. Plecau în SUA. Locul unde aveau să muncească, să se distreze, să călătorească. Pare visul oricărui tânăr sau tinere de vârsta ei. Chiar și pentru ea este un vis. Unul… irealizabil. Prin micile pauze dintre cursuri, ele, colegele ei, își făceau liste cu toate locurile ce aveau să le viziteze cât vor sta în America. Una mergea în New York, alta în Los Angeles, alta în San Francisco. Doar ea avea să stea acasă, printre pereții camerei decojiți și mucegăiți.

Ea, mai mult ca oricine altcineva, visa la New York. Poate și din cauza lipsei banilor. Dar avea să rămână cu visul. Sau cel puțin, așa credea. Visa cu disperare la Statuia Libertății, căci… și ea se dorea liberă. Liberă ca pasărea cerului. Liberă să facă ce vrea. Să meargă unde vrea. Să viziteze ce vrea. Devenise o obsesie. O visa în fiecare noapte. O vedea ba din avion, când avea să aterizeze, ba din față, ba din spate. Oricum ar fi fost, era acolo. Atât de aproape de ea. Visa să se plimbe pe Times Square. Visul oricărei fete. Se visa printre miile de oameni ce pășeau grăbiți unii printre alții către o destinație anume. Se lăsa învârtită de ei, căci ea, ea nu avea o destinație. Privea. Era tot ce putea să facă prin intermediul visului. Privea cerul. Privea clădirile înalte. Și privea oamenii. Atât de grăbiți. Nu înțelegea unde se grăbeau. De ce te-ai fi grăbit pe Times Square? Dar ahh. Ei vedeau, probabil, în fiecare zi ceea ce ea doar își imagina. Visa la Central Park. Cine nu ar fi visat? Atâta verdeață. Nu văzuse niciodată un parc mai mare. Nu fusese niciodată într-un parc atât de mare. Nu văzuse niciodată ceva atât de frumos. Ah. Ura, chiar și în vis, toate pozele ce-i picaseră în mână. Poate dacă ele nu ar fi existat, ea nu ar fi visat acum. Nu i-ar fi curs nici lacrimi pe obraji, visând. Cât de mult și-ar fi dorit să viziteze Emipre State Building. I se părea cea mai măreață clădire. Cea mai frumoasă. Magnifică. Reprezenta măreția însăși, în ochii ei. În viziunea ei. Își dorea, ca în weekend-uri, să se plimbe pe Brooklyn Bridge. Să inspire aerul curat, de dimineață, al New York-ului. Să privească în cele două zări ale Mahattan-ului și Brooklyn-ului. Să privească cerul și apa râului East River. Din păcate, nu-și putea vedea decât propriile ei lacrimi când avea să se trezească… și pereții decojiți ai camerei. Priveliștea din vis, rămânea visului. Și atât. Rămânea imaginației ei.

Nu cu mult timp în urmă, se visase în fața Catedralei St. Patrick’s Cathedral. Era atât de impunătoare în visul ei. La fel cum o văzuse într-un afiș pe străzile Bucureștiului. Intrase în ea și se așezase pe una din băncile din față. Își împreunase mâinile, rugându-se. Se rugase pentru împlinirea visului ei. Știuse că visa. Iar acum. Acum avea încredere în rugăciunea ei din vis. Spera.

Dimineață. Se trezise de câteva ore și privea absentă geamul. Se gândea că acolo, undeva, era America. Sub același cer. Ca prin vis, o bătaie auzise în ușa șubredă a apartamentului. Se îndreptase cu pași mărunți și deschisese ușa. Un copil cu ochi blajini o privea de dincolo de prag, înmânându-i un plic. Clipește și pleacă. Ea închide ușa. Deschide plicul. Un cec cu o semnătură abstractă. De fapt, toate semnăturile sunt abstracte. Atât de multe zerouri încât nici nu le putea număra. Cineva acolo sus, exista. O iubea și o proteja. Visul ei, era acum posibil. Știa că va pleca în America. Se întreba dacă se va mai întoarce vreodată. Oare cine-i trimisese banii?

Fiecare avem propriul nostru vis, fie că e America sau plecatul pe Lună. Visul tău care e?

Articol scris pentru Super Blog 2013!