Mi-am dorit mereu o vacanță specială în Egipt.. și-n lume

Visez. Visez de când eram mică și mă uitam la desenele cu Tutankhamon. Visez de când am pătruns pentru prima dată printre poveștile istoriei antice. M-a fascinat mereu istoria antică mai mult decât toate celelalte perioade istorice la un loc. Va rămâne mereu perioada istorică pe care nu voi înceta niciodată să-mi doresc să o cunosc mai bine și să o cercetez. Îmi va rămâne întipărită în suflet și în minte istoria antică a Egiptului. De ce? Nu aș știi să vă spun. Am fost pur și simplu un copil fascinat. Nu mi-am dat seama niciodată de ce și nici cum s-a întâmplat asta. Știu doar că o iubesc. Atât.

Țin minte că, atunci când ajunsesem prin clasa a V-a și începusem să studiez istoria antică a Egiptului, o puneam pe mama să-mi cumpere tot felul de cărți și de reviste cu CD-uri, pline cu tot felul de documentare despre faraoni, piramide, tradiții etc. Îmi plăcea să le citesc și să le recitesc, în timp ce mă imaginam acolo, printre cuvinte, cum fac de fiecare dată când citesc câte ceva. Vedeam faraonii și slugile lor, îmi imaginam cum se chinuiau egiptenii să care în spate blocuri întregi la construcțiile piramidelor, admiram Nilul și mă învârteam printre ei. Printre Egipteni. Eram și eu acolo. Un copil fascinat de toată munca lor. Cel mai mult însă îmi plăcea să asist la tradițiile lor. Să-i urmăresc cum erau îmbălsămați și pregătiți pentru viața de apoi, cum se rugau și aduceau ofrande zeilor și mai ales cum se puneau la cale construcțiile piramidelor în funcție de poziția soarelui, a lunii și cum măsurau cu o precizie aproape exactă poziționarea acestora.

Cred că nu exagerez deloc dacă vă spun că am o bibliotecă întreagă cu astfel de cărți și de reviste. Aș vrea însă, ca într-o zi, cât de curând, să am parte de o vacanță specială pe meleagurile deșertice ale Egiptului. Și poate voi apela la cei de la CND Turism pentru asta. Am văzut că au oferte tare faine. M-ar bucura să simt deșertul sub picioare și să am piramidele în fața ochilor. Să le ating și să le vizitez. Să pătrund în lumea faraonilor de demult. Să le cunosc tradițiile pe viu, cultura. Să cunosc oamenii și poveștile din spatele lor, căci egiptenii au povești excepționale despre mituri, tradiții și credințe. Mi-aș dori să fac asta nu doar printre cuvintele și imaginile din cărți și din reviste. Mi-aș dori să fac asta pe bune. Să fiu acolo. Să respir aerul, căci aerul acela este încărcat și măcinat de istorie, dar și să mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară. Ăsta-i visul meu.

vacanta speciala

Poate vă întrebați dacă nu cumva îmi doresc și vreo vacanță exotică, poate în Dubai, sau poate printr-un alt colț exotic al globului. Desigur că-mi doresc. Îmi doresc să străbat întreaga lume. Să mă bucur de ea. Să o cunosc cu toate cele bune și toate cele rele ale ei. Iar dorința asta de a străbate Pământul dintr-o parte în alta, sunt sigură că va ajuta la evoluția mea, căci fiecare călătorie are menirea de a ne schimba câte puțin. Își lasă amprenta asupra noastră. Învățăm de la oamenii din jurul nostru. Preluăm învățături benefice evoluție noastre prin prisma culturii lor. Și ne dezvoltăm imaginația și creativitatea cu ajutorul tuturor lucrurilor și evenimentelor care ne înconjoară în fiecare loc în parte. Cred că o călătorie prin toate colțurile lumii ne-ar ajuta să ne dezvoltăm ca oameni, iar eu asta îmi doresc cel mai mult: să mă dezvolt și să le împărtășesc și altora din ceea ce am experimentat de-a lungul unei călătorii.

Mi-aș dori să încep cu Egiptul. Să pornesc spre Egipt, să umblu desculță prin deșert, să mă împrietenesc cu cămilele, să cunosc pe viu timpurile de demult apuse ale poporului egiptean, să mă bucur de susurul Nilului, să admir măreţia piramidelor şi, nu în ultimul rând, să cunosc oamenii și obiceiurile lor.

Apoi m-aș duce-n jos și-aș vizita toată Africa. Aș traversa Atlanticul în America de Sud, aș străbate-o-n lung și-n lat, iar apoi aș urca în Nord, asta așa, ca să fiu sigură că mă îndrăgostesc de Statele Unite ale Americii și mă voi reîntoarce acolo într-o vacanță de vară, cu Work and Travel.

Până atunci să revenim la sejurul meu de vis, căci după ce aș vizita America de Nord, aș străbate Pacificul până în Japonia, apoi aș coborî către Australia și m-aș îndrepta către China, către continentul asiatic. Ahh, cât de mult îmi doresc să ajung la Munții Curcubeu. Mi se par o adevărată minune și frumusețe a Pământului și, cred că pentru acei munți extratereștrii chiar ne-ar vizita cu plăcere și n-ar mai fi chiar atât de speriați de noi.

M-aș duce apoi în Rusia, căci din istorisirile bunicii mele, care în tinerețe a vizitat Rusia în lung și-n lat. E o țară minunată, de-o cultură și o istorie care atârnă greu pe umerii acestei planete. Aș vizita palatele și muzeele lor de artă. Sunt fabuloase. Grandioase. Și, într-un final, aș păși iar pe pământ european. Aș vizita întreaga Europă. Cel mai mult mi-ar plăcea să văd Aurorele Boreale. Cred că ăsta ar fi al doilea lucru pentru care ne-ar vizita extratereștrii și ar povestii și celorlalți locuitori ai Universului despre noi. Probabil am deveni o comunitate mare și frumoasă. Întotdeauna mi-am dorit să am o prietenie cu un extraterestru. Și da. Poate că am luat-o nițel pe arătură, dar după o atât de lungă călătorie cred că mi se permite, nu?

Cred că e timpul să mă întorc și-acasă. Să mă odihnesc și să meditez la călătoria mea în jurul Pământului, deocamdată doar în imaginația mea. Cândva însă.. cândva pașii mei imaginari prin colțurile lumii vor deveni reali. Sunt sigură de asta.

Iar dacă eu ți-am spus ție, dragul meu cititor, unde-aș vrea să călătoresc, sunt curioasă unde ai vrea și tu să călătorești?

Decizii

Ieri a fost meciul România-Olanda. Da meciul ăla în care am luat bătaie în ultimul hal. Însă nu am să vorbesc despre meci și despre cum am fost umiliți. Până la urmă nu e vina noastră că avem o echipă de națională dezbinată și nici a lor nu prea e. Dar, după cum am zis, nu am să vorbesc despre fotbal. AM să vorbesc despre altceva. Ceva ce mi-a trecut prin minte în timpul meciului.

Când i-am văzut așa, dezorientați pe teren și mai speriați cu fiecare gol pe care îl primeau, m-am întrebat, firește, dacă nu și ei cumva se întrebau de ce au ales fotbalul dacă tot nu le iese nimic? De ce n-au ales altceva la care să fi fost mult mai buni în acel moment. De obicei, când avem câte un eșec nu contează cât de buni am fost înainte ci începem să ne punem întrebări cu: ”unde am greșit?”, ”cum de am ajuns să alegem asta și nu altceva?”, ”cât de proști sau slabi suntem?” și de cele mai multe ori ”de ce greșim?”. Însă oricât de bun ai fi în ceva, există momente când o dai în bară. Și asta nu e pentru ca tu să devii mai slab, ci pentru ca tu să-ți dorești să fii și mai bun. Asta înseamnă doar că nu îți mai e ”suficientă” treapta pe care ești acum și trebuie să urci pe o alta, cu multă muncă și efort ce-i drept.

76985_139444172773902_4853804_n

Eu, când pățesc așa ceva de multe ori îmi pun întrebările amintite puțin mai sus, iar cu ajutorul acesteia ”cum de am ajuns să aleg asta?”, fac o incursiune în timp, ajungând cât de departe pot pentru a avea un rezultat cât mai bun. Spre exemplu eu am început cu dorința de a fi arheolog și geotehnist. Când eram mică, eram îndrăgostită de tot ceea ce însemna Egipt (și acum mă fascinează), așa că voiam să descopăr și să cercetez solurile. Mă vedeam un ”explorator de soluri”. Vedeam descoperirea solurilor și a ceea ce se află în și dincolo de ele mai importantă ca orice. Îmi amintesc acum de un moment, construirea service-ului tatei, când eu am participat la săpături (după ce clădirea fusese ridicată… bine nu știu de se făceau niște șanțuri în exterior) și speram să descopăr ceva. Și-am descoperit…. multe PIETRE!! Dar eram fericită… le descoperisem eu :D.

Ulterior, am trecut de la studiile geotehnice la dans, apoi la teatru, jurnalism și în final la medicină. Când mă lupt uneori cu chimia, de cele mai multe ori mă întreb de ce n-am rămas la alegerea cu studiile geotehnice? Sau la dans? Ori la teatru sau jurnalism?

În schimb, răspunsul la cele de mai sus este unul foarte simplu: pentru că ceva, undeva ne îndeamnă spre ceea ce suntem noi buni ori spre ceea ce avem înclinații ( asta dacă alegerile noastre sunt alese liber, fără a fi constrânși de ceva sau cineva). O parte din creierul nostru ne cunoaște cu adevărat abilitățile noastre și ne influențează în ceea ce alegem și în pașii pe care să-i urmăm în descoperirea noastră.

Cam atât și cu acest articol, până data viitoare vă spun și las următoarele:

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Choose wise,

Pishky!

sursă youtube (user Flaseris)

Vineri… parfum!

Când ești elev ce zi poate fi mai frumoasă dacă nu ziua de vineri? O zi de parfum! Și dacă vineri e o zi de parfum, eu vă invit să vorbim despre parfumuri! Mă gândeam să vă introduc puțin în istoria parfumurilor și cred că asta am să și fac în continuare.

Așadar, în primul rând mulți știm că un parfum este ceva ce miroase frumos și atât. Ei bine, un parfum este un amestec de uleiuri aromatice, de fixativi și de solvenți, acestea dând mirosul plăcut din jur. Acum, cu toții știm că aromele parfumurilor diferă de la parfum la parfum… iar de la câteva game s-a ajuns la zeci, în continuare eu am să vă zic câteva feluri mai cunoscute precum cele florale ( esențe florale), citrice, orientale ( se combină esențele de vanilie cu cele florale și lemnoase), lemnoase ( lemn de santal, în general cele frumos mirositoare), chypre ( din mușchi de stejar), fougere ( lavandă și mușchi de stejar), aldehidice ( din compuși organici precum aldehidele), piele ( esență de tutun, miere, lemn ce dau un miros asemănător celui al pielii proaspăt spălate).

Parfumeria a apărut prima dată în Mesopotamia și Egipt, fiind preluată de Romani și Perși. Cuvântul parfum provine de la latinescul ” per fumus” ce înseamnă ”prin fum”. Prima femeie, Tapputi, a distilat flori ce le-a filtrat și refiltrat alături de uleiuri aromatice până ce soluția căpăta un miros cât mai plăcut. Acum aproape 7 ani s-au descoperit parfumuri vechi de peste 4000 de ani în Cipru ce erau din coriandru, migdale, rășină, mirt și bergamont. Prin secolul 9, un arab Alkindus, a scris o carte intitulată ”Chemist a parfumurilor și distilării” ce conține peste 100 de rețete de preparare a tot felu de soiuri aromatice, parfumuri, alături de ustensilele necesare și de procesele detaliate de distilare. În Europa de Vest arta preparării parfumurilor s-a descoperit abia în 1221, iar în 1370 a fost creat un parfum din uleiuri aromatice și alcool. Modalitate de preparare s-a îmbunătățit abia în perioada Renașterii în Italia, urmând noi îmbunătățiri în secolul 16 în Franța, de către parfumerul personal al lui Catherine de Medici, Rene ce își ținea rețetele ca pe un secret sfânt.

Parfumurile se obțin prin diluarea uleiurilor aromatice cu cantități corespunzătoare de solvenți( jojoba, ulei de cocos fracționat, ceară și cel mai frecvent etanolul). Cele nediluate pot provoca numeroase alergii datorită concentrației ridicate de compuși volatili.

Dacă pe vremea aceea erau folosite doar de bogătași și erau create de către parfumeri personali și rareori disponibile în magazine , astăzi ele pot fi găsite oriunde, în special pe net. Există n magazine online de parfumuri cu n sortimente și n prețuri accesibile oricui ( de la cel mai ieftin la cel mai scump). Dacă atunci parfumurile reprezentau o fiță pentru clasele sociale de bogătași, astăzi parfumurile au devenit indispensabile tuturor, o necesitate.

Pe data viitoare, mâine voi scrie detaliat cum se obțin parfumurile ( procesul)! Până atunci salutări!