Participare la un jubileu

Anul acesta s-au împlinit 50 de ani de când bunicul meu a terminat facultatea. Pentru noi poate nu reprezintă cine știe ce mare chestie. Pentru cei ce au sărbătorit reprezintă totul. Reprezintă o speranță. Speranța că vor reuși să mai însemneze într-un calendar încă un an, la fel cum l-au însemnat și pe cel ce a trecut.

De la an la an câte un coleg sau mai mulți organizează o nouă întâlnire în diferite locații din țară. Spun unul sau mai mulți pentru că depinde de numărul lor: dacă se organizează de către cei de la Constanța vor organiza mai mulți pentru că acolo locuiesc mai mulți, dacă se organizează la Târgu-Jiu va organiza o singură persoană pentru că-i doar una prin zonă.

Anul acesta s-a organizat la Herculane. Un loc tare frumos din punct de vedere al cadrului natural, dar prost întreținut în ultimii ani. Un loc liniștit, presărat cu tot și toate.

Am o relație apropiată cu bunicii și-am mai participat la două întâlniri când eram mai mică. Ca și atunci și acum am fost întrebată: ”Ce fată, te-ai dus acolo cu moșii?”. Atunci am răspuns simplu: ”Da!”. Acum am răspuns ceva mai complex: ”Nu,  am fost cu niște oameni care chiar au ceva de spus!”. Liniște. Asta s-a creat în urma răspunsului meu: liniște și s-a înghițit în sec.

Da, am stat două zile printre oameni care chiar au ceva de spus: au de împărtășit experiențe de viață și cunoștințe. Oameni ce au muncit să ajungă: profesori universitari, doctori, ingineri. Oameni ale căror cuvinte le sorbi pur și simplu fără să mai stai pe gânduri. Oameni ce trăiesc de pe un an pe altul cu speranța că se vor mai revedea și la anul, până când inevitabil moartea îi va despărți de tot cum deja a reușit să îi despartă de câțiva.

M-a impresionat să-i văd strânși legați de concepția de familie. Asta se consideră, asta au devenit: o familie. O familie numeroasă în care și-au integrat ulterior soțiile, copiii și nepoții. O familie dornică să se reîntregească de la an la an într-un număr cât mai mare.  M-a impresionat să îi văd atașați unii de alții, legați de o prietenie veche care tinde să se dezvolte încă de la an la an. M-a impresionat să-i văd sperând, luptând încă.

E o experiență interesantă să stai printre astfel de oameni fie și doar două zile. E interesant să îi cunoști și să îi asculți. E interesant să le urmărești gesturile. E interesant să-i vezi că în ciuda vârstei sunt plini atât de seriozitate cât și de umor, sunt încă plini de viață. O experiență plăcută ce m-aș bucura sincer să se repete.

 

Medicină!?

Postul ăsta o să fie tare scurt, că ziua de azi o am tare, tare, tare ocupată cu tot felul de chestii.

Nu știu câți dintre voi știți și câți nu, dar eu cică m-am hotărât de vreo câteva luni bune să dau la medicină. De ce și cum m-am hotărât, e o poveste lungă ce are o istorie de ani de zile ce se poate rezuma la ”pentru că AȘA AM VRUT!”. Da, am vrut să dau la medicină pentru a-i ajuta pe ceilalți. De mică mi-am dorit să vindec oamenii și n-am suportat să-i văd suferind din cauza unor boli incurabile. Mai nou, adică de pe vară, a-nceput să mă fascineze creierul. E complex, frumos și interesant. E ciudat și foarte greu de descifrat. Are tot ce-i trebuie ca să mă cucerească. Până pe vară eram fascinată de inimă și voiam cumva să nu dau la medicină doar pentru că eu am avut cândva probleme voiam să fie din plăcere, multă plăcere! Așa am ajuns practic la creier, căutând altceva mult mai complex! Bine, adevărat, acum și o singură celulă este complexă, practic fiecare părticică din corpul nostru este complexă, având un rol bine determinat încă din timpuri străvechi, străvechi, foarte străvechi.

Deci, da, pe scurt mă pregătesc pentru medicină.. doar că toată frumusețea ei fascinantă, e un adevărat calvar uneori printre chimie și biologie. Iar când te pomenești cu ceva ca mai jos pe cap, îți vine să fugi undeva în lume, departe, foarte departe… sau ce zic eu în lume? ÎN UNIVERS! Ce Univers… în alt Univers paralel. Și totuși în ceea ce veți vedea mai jos, centrul pozei e cel mai frumos și dulce… el mă face de fiecare dată să supraviețuiesc :))

Cam atât cu pălăvrăgeala pe ziua de azi! Vă las să vă delectați și voi printre formule, cuvinte și date de probleme. ENJOY! YACS!

DSCF4951

 

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky :) !

sursă youtube (user Mark Rosengarten )