Hai să facem o faptă bună de sărbători

Hei, tu, dragul meu cititor, dacă citești aceste rânduri, înseamnă că ai nimerit articolul care trebuie. Și mă bucur, sincer, că ai făcut asta, căci astăzi vreau să-ți spun ceva cu adevărat special și care merită atenția ta, a mea, a tuturor. Azi nu e vorba despre mine și nici despre tine, azi e vorba despre alții și despre cum i-am putea noi ajuta în pragul sărbătorilor. Știu că nu sărbătorile în sine ar trebui să fie singurul moment în care să facem fapte bune, dar dacă nici acum nu, atunci când să fie oare? Când să ne gândim la bucuria altora fără a ne gândi vreun pic la beneficiile noastre?

fapte bune

Sursa: ziaruldecluj.ro

Nu trebuie să fii implicat neapărat într-unul din proiectele ce sunt puse la cale în prag de sărbători. Poți face o faptă bună și singur, fiind astfel 100% convins că al tău cadou va ajunge fix acolo unde trebuie și unde îți dorești tu să ajungă.

Eu, recunosc, nu pot să mă descurc singură, așa că m-am implicat într-un proiect de Crăciun și acum vreau să mă implic în al doilea, cât mai am timp. Dar despre asta am să vă vorbesc eu altă dată.

Revenind din nou la tine, dragul meu cititor, îți spuneam că poți face un cadou și singur unor copii care știi că s-ar bucura din suflet. Le poți cumpăra hăinuțe, jucării, ori poate ceva de care știi tu că au ei nevoie și să le trimiți. Și, dacă nu vrei să colinzi toate magazinele și să stai la coadă taman acum, îți recomand să le cumperi de pe net, de aici www.andino.ro, sau de oriunde altundeva vrei tu. Desigur, acum dacă ai jucării, ori haine, sau orice altceva ce știi tu că le-ar folosi lor, le poți face cadou. Orice cadou e o bucurie pentru ei, cu siguranță.

Bineînțeles, nu doar la ei ar trebui să ne gândim, (și aici mă refer atât la tine, cititorule, cât ți la mine). Ar trebui să ne gândim și la apropiați, ori la alți oameni, adulți, nevoiași, care s-ar bucura de cadoul nostru și de ajutorul nostru, căci, până la urmă nu este vorba doar de un cadou în bunuri, ci de sprijin moral și de susținere. De a-i fi aproape omului atunci când are cea mai mare nevoie de tine și se simte neglijat de cineva acolo sus, pentru nenorocirile din pragul sărbătorilor.

M-aș bucura să văd mai mulți oameni care se implică în proiecte și astfel ele să fie mult mai vizibile. Dar, desigur, m-aș bucura ca tot mai mulți oameni să ia singuri inițiativa de a le bucura zilele astea celor din jur și celor care au cu adevărat nevoie. Pentru ei înseamnă o nouă speranță.

Hai să facem fapte bune!

În lumea asta mare, plină de lucruri și de fapte care ne displac, de oameni care ne dezamăgesc, în lumea asta, pe care din ce în ce mai mulți pare-se că o urâm, există oameni și proiecte care promovează ideea de a face lucruri bune oricând, nu doar atunci când sunt sărbători religioase. Iar oamenii ăștia, precum Constantin, trebuie încurajați și promovați.

Constantin, a lansat în blogosferă o provocare, aceea de a povesti care este ultimul lucru bun făcut de noi, cât și încurajarea continuității înfăptuirii lucrurilor bune. Iar eu una, sincer, m-aș bucura din suflet, dacă această provocare ar continua și în afara blogosferei, prin cititorii care ne citesc și nu fac parte din lumea asta minunată a noastră.

fapte bune

Sursă Imagine: Google Images

Așadar, care este ultimul lucru bun făcut de mine?

Hmmm… am stat ceva să mă gândesc, dat fiind faptul că mă învârt într-o lume care mă obligă să fiu orice altceva, decât o persoană bună, plină de sentimente umane. Și totuși, stând eu așa cu gândurile mele, am găsit cel mai recent moment, drept de o faptă bună, conform viziunii mele proprii și personale.

Era o zi de vineri seara, iar eu eram moartă de foame. Am intrat în primul Mega Image din București și mi-am luat ceva de mâncare. Am ajuns la casă. O față acră și-a făcut apariția. Respectiva îmi arunca produsele prin fața scanner-ului și apoi le trântea în partea cealaltă, uitându-se la mine cu o privire de mai că-i venea să mă ucidă pe loc, întrebându-se parcă: „tu ce mai cauți pe aici să mă pui pe mine la treabă?”.  Iar eu îi zâmbeam, fără să-i par amuzată de comportamentul ei. Un zâmbet cald și-atât. Dânsa însă, părea din ce în ce mai nervoasă pe atitudinea mea, așa că, ca să scape repede de mine, mi-a spus printre dinți un preț. Am scos banii, i-am dat, mi-am așteptat restul, iar apoi i-am oferit un „Mulțumesc!”, la fel de calm și de cald, împreună cu un zâmbet și mai larg.

Rezultatul? Inițial am vrut să sun la salvare. Respectiva s-a făcut verde, roșie, galbenă, portocalie și alte culori din astea ciudate pentru chipul unui om. Și-a bulbucat ochii, apoi i-a făcut mici, s-a uitat atent la mine, m-a studiat din cap până-n picioare, iar apoi mi-a zâmbit laaaarg, caaaald și dlăăăguț (da, da, cu l…  din când în când mai sunt copil și mă plostesc), mi-a spus: „Cu plăcere!”, întorcându-se zâmbitoare spre următorul client, cel din spatele meu, în timp ce respectivul se uita mirat și speriat la acțiunea din fața lui, spunându-i: „Bună seara!”, lucru pe care mie nu mi l-a spus. Dar eu m-am mulțumit și cu privirea dânsei cea urâtă, ca mai apoi să mă bucur de toată căldura și frumusețea chipului ei.

Deci, poate fi oare acesta considerat drept un lucru bun? Eu zic că, în lumea asta plină de lacrimi și zâmbete triste, în lumea asta plină de amărăciune, disperare și frustrare, un zâmbet, adus din adâncurile sufletului, pe chipul unui om, este, cred, unul dintre cele mai frumoase întâmplări care se pot întâmpla, în lumea asta plină de atâtea și atâtea lucruri, numai de frumusețe și bunătate nu.

Și dacă eu v-am povestit ultimul lucru bun pe care l-am făcut și de care m-am bucurat cu tot sufletul, aș fi curioasă care este ultimul lucru bun pe care voi l-ați făcut. Aștept comentariile voastre, mai jos, în secțiunea de comentarii.

fapte bune

Sursă Imagine: Google Images