Din seria: Ce mai face floarea mea? #7

Pentru cei care nu știu, deși de 7 săptămâni, în fiecare weekend, vorbesc despre asta, acest articol face parte din seria de articole participante în concursul „8 săptămâni de prospețime”, al celor de la Silan. Acest concurs a pus în valoare prospețime și mirosul îmbietor al trandafirilor, prin prisma participanților din acest concurs. Noi, participanții, bloggeri și jurnaliști, am primit în dar un ghiveci cu un trandafir de care trebuia să avem grijă timp de 8 săptămâni, după cum este și numele concursului. Trebuia să ținem trandafirul în viață. Unii au reușit, alții nu au reușit, cert este că Pamfy a mea, adică trandafirașul meu, a supraviețuit celor 8 săptămâni și ne-a bucurat întreaga familie cu frumusețea ei, lucru pe care o să-l facă și de acum înainte, căci va rămâne în a noastră familie. După 8 săptămâni este deja un membru cu acte în regulă.

De 8 săptămâni, de când am primit floarea, mă bucur de ea cum crește. Atunci când a sosit, era plină de flori roz și micuță, iar mai apoi, cu fiecare săptămână ce trece, creștea din ce în ce mai mare și mai frumoasă, cu noi bulbi și floricele care, din roz, s-au transformat în portocaliu. Iar pentru mine, acest lucru, transformarea din roz în portocaliu, încă este o enigmă. O mare enigmă. Drept dovadă aveți cele două poze de mai jos.

Și da. Știu că probabil, cei care nu știți, vă întrebați cum de am ajuns la a 8-a săptămâna, dacă eu scriu doar de 7. Ei bine, în prima săptămâna m-am înscris în concurs doar cu poza postată pe Facebook, poză în care anunțam că am primit floarea. Așadar, asta-i a 8-a săptămână și ultima din acest concurs.

După cum spuneam, draga de Pamfy a crescut mult, se tot înalță și face flori și, desigur, îi ține de urât maică-mii în bucătărie. Cred că, dacă nu mă înșel, după timpul petrecut cu maică-mea, Pamfy știe acum și să gătească. Deci e bună de măritat. Doar că nu o mărităm. Cu siguranță, la cât vorbește mama prin bucătărie, Pamfy știe acum o grămadă de rețete. Sunt curioasă dacă ea e bună pentru gătit, sau de gătit. Știți voi.. sirop de trandafir? 😀

Dar ce aș putea eu oare să vă mai spun despre Pamfy? Că i-au mai picat flori? E normal. Că i se mai usucă lăstari, ca apoi să-i dea alții? Și asta e normal. Că e când verde, când galbenă, când roșiatică, când roz? Hmm.. asta nu mai e normal, dar oricum, nu-mi va elucida nimeni misterul ăsta. Spre exemplu maică-mea, voia să mă întrebe dacă nu cumva trandafirul a fost mai întâi roz, că nici ea nu înțelegea cum a ajuns galben. Dar s-a gândit că o fac nebună și nu m-a întrebat. Dar am întrebat-o eu, căci simțeam că înnebunesc din pricina acestui fapt. Și ghiciți ce? Nici măcar împreună n-am elucidat misterul. Iar ea, maică-mea, ca un bun psiholog, elucidează toate misterele posibile și imposibile. Cum Pamfy însă, se pare că nu-i iese. Da nu-i iese deloc. Muhahahahahaha. Pamfy RULLZ!

Iar acum, pentru că e sâmbătă și nu prea mai vreau să petrec mult timp prin fața laptopului, am să vă las în compania lui Pamfy, care tare mult se va bucura că i-ați mai citit o filă din jurnalul ei public, ultima filă din acest jurnal, spusă prin degetele și gândurile mele.

silan

Sursă imagine: arhivă proprie

Din seria: Ce mai face floarea mea? #6

Aceasta este penultima săptămână a concursului „8 săptămâni de prospețime”, al celor de la Silan, săptămână în care floarea mea, Pamfy, se prezintă a fi tare frumoasă, înflorită. Concursul celor de la Silan se desfășoară pe parcursul a 8 săptămâni, aceasta fiind a 7-a, dar a 6-a postare pe blog, prima fiind pe Facebook, când am primit efectiv floarea. Sperăm să ne descurcăm cât mai bine și cât mai frumos, până la finalul competiției.

În cea dea 7-a săptămână, că to așteptam noi de ceva timp, Pamfy a adus o mare bucurie familiei și anume și-a transformat bobocul frumos, pe care vi l-am tot prezentat în ultimele săptămâni, în timp ce se dezvolta, într-o frumoasă floare… de-un portocaliu pal.

Desigur, acum stăm cu toții și ne întrebăm cum de, din rozul bobocilor pe care i-a avut atunci când a ajuns la noi, a ajuns să aibă boboci portocalii. Adică, prin ce minune s-a schimbat culoarea unui singur trandafir, că eu cel puțin.. pe cuvânt dacă înțeleg. 

Și ca să vedeți că nu spun nicidecum minciuni, vă prezint, alăturate, cele două dovezi.

Și pe cuvântul meu că-i aceiași floare, în același ghiveci, doar că puțin mai mare, cu mai multe frunzulițe, mai înaltă… și da.. cu flori portocalii, nu roz.

Să fie oare acesta unul din misterele neelucidate ale Universului? Căci, până acum, nu am mai întâlnit ca, aceiași floare, să aibă mai multe culori, nefiind lângă o alta de o culoare diferită, ci singură într-un ghiveci. Careva mă poate lămuri și pe mine? Sau mă lăsați într-o ceață densă și într-o confuzie și uimire de nedescris? Aș aprecia ajutorul vostru, pe bune!!!

Așteptând răspunsul vostru, la întrebarea mea, vă las să o admirați pe Pamfy în toată splendoarea bobocului ei frumos, iar noi, ne auzim, împreună cu Pamfy și, probabil o altă năzbâtie de a ei, săptămâna viitoare.

silan

Sursă Imagine: arhivă proprie

Din seria: Ce mai face floarea mea? #4

Cu riscul de a mă repeta și a vă spune pentru a nu știu câta oară același lucru, am să mai fac asta încă o dată. Am să mă repet spunându-vă că acest articol face parte din seria „Ce mai face floarea mea?” și participă în cursa celor 8 săptămâni de prospețime, provocare de la Silan.

Înainte de a vă vorbi despre cum și cât a mai crescut Pamfy, dar și despre cât de bucuroasă este să apară din nou, aici, pe blog și să vă împărtășească din jurnalul ei propriu și personal, am să vă spun despre surpriza celor de la Silan, anume floarea de lemn portocaliu cu verde, pe care am primit-o drept cadou pentru interesul acordat creșterii trandafirașului meu. Alături de floricică, m-au încântat cu un mesaj tare drăguț, mesaj pe care îl veți putea citi și voi în poza de mai jos.

silan

Sursă Imagine: arhivă proprie

Mulțumesc Silan!

Ajunsă în cea dea patra săptămână completă de îngrijire și cea dea cincea incompletă, trandafirul meu roz, Pamfy, crește pe zi ce trece. Are mai multe frunze verzi deschise și pare că vrea să-și păstreze coloritul bicolor, adică cu două nuanțe de verde, unul închis la bază și altul deschis spre vârf, desigur, asta până când bobocii vor înflori și va apărea și rozul prin peisaj.

Și dacă tot i-au dat frunze verzi, Pamfy s-a mai și înălțat. Crește pe zi ce trece, se lungește și pare-se că vrea să atingă tavanul cu boboceii ei.

Mă așteptam, ca după ce i-au apărut boboceii săptămâna trecută, de data aceasta să vorbesc despre florile care i-au apărut. Din nefericire însă, Pamfy doar a crescut în înălțime și în numărul de frunze, iar bobocii s-au făcut puțin mai măricei, fără să înflorească. Sper însă, ca în articolul viitor să ne încânte cu frumusețea lor, înfloriți, iar mie să-mi îmbie casa cu mirosul lor plăcut.

Dar, cum ora asta este destul de târzie pentru Pamfy, iar ea a fi trebuit să fie de mult la culcare ca să crească mare și frumoasă, nu o să vă mai ținem rătăciți printre cuvinte, ci o să vă încântăm cu cât de frumos a crescut Pamfy în ultima săptămâna. E de nerecunoscut.

Din seria: Ce mai face floarea mea? #3

Mai știți voi oare, că doar v-am povestit, de competiția Silan, în care m-am băgat?  Și dacă mai știți, dar și dacă nu mai știți, eu tot am să vă plictisesc, zicându-vă din nou, că na.. de ce nu aș face asta?

Ei bine, competiția Silan, care durează 8 săptămâni și, care, este creată special pentru bloggeri și jurnaliști, are în vedere îngrijirea unei flori, un trandafir în cazul de față, cât și urmărirea evoluției ei pe parcursul acestor 8 săptămâni. Floarea mea, Pamfy, a ajuns în cea dea 3 săptămână, crește pe zi ce trece, iar momentan empatizează cu starea mea.

Pamfy empatizează cu starea mea!

Și când zic că empatizează, chiar o face. De ceva timp, i-au căzut florile. Și s-a pleoștit. Mama spune că e normal. Că cică-i pică florile, ca să dea alți lăstari noi și frumoși. Și să facă alte flori. Și mai frumoase.

Când am aflat, prima dată, m-am posomorât. Și după ce-am picat admiterea, m-am posomorât și mai tare. Dar abia acum îmi dau seama. Pamfy empatiza cu mine. Îmi era alături. Mi-a preluat starea, ca mai apoi să-mi arate cum renaște ea și că așa ar trebui să fac și eu. Să renasc. Și când spun că renaște, este pentru că iau dat alți lăstari, de un verde mult mai deschis și viu decât verdele celălalt din ea. Iar asta îmi pare ciudat. Că o văd așa în două nuanțe de verde diferite. Și-mi pare, de multe ori, că am eu probleme cu vederea.

Sper că i se văd lăstarii ei frumoși, așa cum trebuie. După cum bine se vede, cei care ați urmărit evoluția trandafirașului meu, Pamfy, puteți observa că Pamfy crește de la o săptămână la alta, din ce în ce mai mult și mai frumos. Iar eu, pentru că pamfy a empatizat cu mine și încă o face, promit să renasc și eu o dată cu florile ei. Promit să-i întorc starea de empatie și să empatizez și eu cu fericirea și frumusețea ei, cu noua ei formă de viață, căci da, bobocii de floare ce vor apărea vor fi o altă formă de viață a ei, momente în care se va putea bucura iar de toată admirația familiei și de toată grija posibilă și imposibilă.

Mă gândeam, acum când să închei cu articolul, dacă să îi pun în apă niște ciocolată și să fac o substanță omogenă de apă cu ciocolată? Oare i-ar plăcea și ei? O fi papa bun? Sau să rămână toată ciocolata pentru mine? Zic și eu, poate crește și mai frumoasă de la ciocolată. Aștept răspunsurile voastre și dacă va fi să fac experimentul, am să o monitorizez și mai îndeaproape. Până atunci însă, vă las cu Pamfy, să o admirați și să-i urați succes în competiție, că doar e o drăguță și o simpatică, nu?

Din seria: Ce mai face floarea mea? #2

Pamfy a crescut!

Nu am mai vorbit de o săptămână și ceva despre floarea mea și nici nu v-am mai spus ce face ea. Pentru cei care nu știți deja, pe floare o face Pamfy și participă în cadrul concursului organizat de Silan, în cursa celor opt (8) săptămâni de prospețime, iar acesta este cel de-al doilea articol din Jurnalul lui Pamfy (asta înseamnă #2, în caz că nu v-ați prins).

Pe Pamfy, din păcate, a trebuit să o părăsesc pe perioada pregătirii mele pe ultima sută de metrii pentru admitere, așa că am lăsat-o în grija mamei. Din câte mi-a povestit mama, Pamfy a crescut și s-a făcut tare frumoasă. Și îi e dor de mine. iar cum Pamfy va citi cu siguranță articolul despre ea, am să-i mărturisesc că și mie îmi e dor de ea. Dar o să ne revedem curând. Asta dacă iau admiterea și nu mă arunc în Dâmbovița în caz contrar. Ups.

Revenind la Pamfy, cică este încântată de apa de la Târgu-Jiu și îi priește atmosfera. iar asta o să vedeți și voi din pozele de mai jos. Îmi cer însă scuze pentru calitatea pozelor. Știți voi… părinți care nu se pricep prea bine cu tehnologia telefoanelorbig grin.

Să vă spun mai multe despre Pamfy? Are frunze de un verde crud și sănătos (dovada că este îngrijită bine) și multe, multe, multe, multe petale roz și frumos deschise parcă special să ne încânte pe fiecare din noi cu dulceața lor, căci oricine o vede pe Pamfy se îndrăgostește pe loc de ea.

Altceva, despre Pamfy, nu aș mai putea să vă spun. Poate doar că îmi ține locul pe lângă mama. Că acum ea e copilașul de care trebuie să aibă grijă zilnic, să pape și să clească male și flumoasă. Așa ca mine. Bine. Mai mare ca mine. Și, am vaga impresie că mi-a ocupat camera. Iar asta nu-mi place. Am o problemă cu tot ceea ce-mi ocupă camera, mai ales în lipsa mea. A meu. A meu. A meu. A meu. A meu!!!!!!!!

Și pentru că timpul nu-mi mai permite să vorbesc despre Pamfy, am să vă las pozele cu ea și am să mă retrag printre rândurile mele de anatomie.