Mi-ar plăcea o lume mai bună…

În lumea asta care mă înconjoară, observ din ce în ce mai multe lucruri făcute în bătaie de joc, de mântuială, fără interes etc. Și mă întristez. Mă întristez al naibii de tare când văd că nu mai există atât de mulți oameni pasionați de ceea ce fac. De fapt, mint. Oamenii ăia există. Dar nu pot să iasă din umbră, din cauza celor despre care tocmai m-am apucat să vă vorbesc. Prea puțini pasionați sunt cei care ajung să reușească cu adevărat. Iar asta-i cu adevărat păcat.

Mi-ar plăcea să văd o lume plină de oameni capabili, fiecare în domeniul lui, desigur. Nu pot exista oameni capabili în toate domeniile. Sunt de părere că fiecare în parte trebuie să facă o treabă și bună. Iar pe lângă asta să fie și celelalte pasiuni.

Mi-ar plăcea să văd în jurul meu oameni care nu fac o meserie doar pentru un salariu de mii de euro, ori mii de lei. M-aș bucura să văd oameni care pe lângă mulțumirea financiară, sunt mulțumiți și psihic, spiritual, de job-ul pe care îl au și de task-urile pe care le au de îndeplinit zi de zi. Astfel, cu siguranță, oamenii ar fi mult mai puțini obosiți după fiecare zi de muncă și mult mai fericiți. Împliniți sufletește cu ceea ce fac și ceea ce sunt, gata să o ia a doua zi de la capăt. Gata să le împărtășească. Cred că pentru evoluția noastră ca nație, avem nevoie de astfel de oameni și de o societate care să ne îndemne spre lucrul ăsta.

Mi-ar plăcea să nu mai aud oameni care spun asta: „M-am făcut fotograf pentru că se câștigă bine.”, ori „M-am făcut medic pentru că am salariu mare în străinătate”. Mi-ar plăcea să nu mai fie banii invocați. Mi-ar plăcea să aug oameni care spun: „M-am făcut fotograf pentru că sunt pasionat de fotografie și-mi place să pun n valoare orice cadru”, ori „M-am făcut medic pentru că îmi place să dau altă șansă la viață oamenilor”. Mi-ar plăcea să văd un medic în spital, ori un fotograf nunta care să fie pasionați cu adevărat. Să-i văd entuziaști. Mi-ar plăcea să văd un fotograf bun și ieftin, care nu apasă într-una pe buton ca să fotografieze doar pentru a scoate cât mai multe cadre, să fie justificat prețul ridicat. Mi-ar plăcea să văd un fotograf care face cadre puține, dar bune. Foarte bune.

Și mi-ar plăcea să văd oameni care îi apreciază pe ceilalți și-i încurajează în ceea ce fac indiferent din ce domeniu face fiecare parte. Cred că asta ar însemna unul din pașii spre o lume mai bune și mai frumoasă. O lume cu oameni care s acceptă și se sprijină între ei. Fără egoism. Fără cei care vor să-i doboare pe ceilalți pentru a fi ei în vârf, ci cu oameni care vor să se depășească pe ei însăși. Atât.

o lume mai buna

Vouă cum v-ar plăcea să fie lumea în care trăiți? Ce i-ați adăuga, ori ce ați elimina pe deplin din ea?

Să-l cunoaștem pe Adrian. Grizzly Adrian.

I-am promis de nu știu câte luni că-i mângâi orgoliul și voi scrie despre el pe blog. Despre cât de minunat și de treabă e. Despre cât de drăguț e. Și despre zâmbetul lui (cum ai zis mă că e?). Despre cât de bine fotografiază. Și stai frate.. tu defecte n-ai?

Ohohohoooo da câte are. Normal că are. Chiar dacă amândoi suntem născuți pe 13, doar eu îs aia minunată și fără defecte. La el s-au dus toate. Știu.. știu.. e un frățior bun și minunat care a luat el toate defectele.

Da. Nimeni nu știa până acum că am un frate. Nici măcar eu, până acum ceva ani. Da. Am un frate. Născut pe 13. Tot pe 13 bată-l vina să-l bată de 13. Un frate din altă mama și alt tată, desigur. La ai mei sunt încă singură (și dă Doamne să rămân așa toată viața mea… că ăsta despre care scriu îmi ajunge!!! Pe cuvântul meu de nu!!!).

Ziceam că i-am promis că scriu despre el. Și promisiunea-i promisiune, nu? Dar cine a zis că eu mă țin de promisiuni în totalitate? Toată lumea, știu. Dar nu, nu mă țin… doar pe jumătate. O să apară un articol pe care i l-am promis (adică ăsta). Dar va fi un alt fel de articol, mai special. Unul în care va scrie chiar și el, răspânzându-mi la întrebările de mai jos. Da. Îi iau un interviu. Doar nu-mi storceam doar eu creierii să scriu despre el. Nu. Nu. Nu. Nu.

Să începem. Înainte însă, vă fac cunoștință cu el printr-o poză.

1. Eu te cunosc de o groază de ani. Știu cine ești. Ce faci. Când ești născut.. etc. Dar ceilalți nu știu. Așa că ia începe tu frumos cu o descriere și o prezentare (știu că ai sta zile să îți descrii minunăția-ți de făptură, dar nu te întinde!).

Cum spuneai mai sus , sunt născut pe 13 noiembrie ’94 și pot spune cu mâna pe inimă că generația ’94 este cea mai reușită. Cum am ajuns la această concluzie? Simplu! Eu sunt motivul. Deși mulți spun că 13 este un număr ghinionist, mie îmi poartă noroc. Ce pot să spun despre mine … Sunt micuț de statură, destul de sociabil, de foarte multe ori timid, însă dacă cineva mă calcă pe nervi trec repede de la „Panda” la „Grizzly”. Ok , ok , dar de unde am ajuns „Grizzly”? Pai… când eram micuț eram mai … pufos ca să zic așa , puțin plinuț și mă enervam destul de repede. Așa că unul dintre verișorii mei mi-a zis Grizzly. Inițial nu mi-a placut , dar apoi am ajuns să îndrăgesc această poreclă, în prezent folosindu-l în diferite jocuri și bineînțeles la pagina mea foto.

2. Știu și eu că sunt minunată și genială, dar ia treci și descrie-mă și pe mine (vezi ce zici, că te tai!!!)

Deși ești cu o lună mai în vârstă ca mine (LoL ce ciudat a sunat), sunt bucuros că ești mai scundă ca mine. He, he! Ești una dintre puținele fete cu (virgulă) care (damn .. cacofonia păcii) un băiat poate discuta despre orice fără să fie nevoit să mintă. O fată ce pune prietenia mai sus decât ultimul model de poșetă al unui designer celebru, iar pentru acest fapt ai tot respectul meu.

3. Puteai să mai continui. Nu mă supăram. Hai să trecem la lucruri serioase. Ce-ți place cel mai mult să faci și de ce?

Cel mai mult îmi place să mă relaxez, ca tot omul de altfel… și asta o fac prin fotografie, lucru care mă deosebește de restul „fotografilor” care pornesc cu ideea că „Îmi cumpăr aparat mare și negru ca să scot bani din pozat”. Nici măcar fotografiat nu sunt în stare să spună. Pe lângă fotografiat, îmi place să schiez (un lucru pe care îl avem în comun) și pe viitor sper să pot schia în Alpi ca să îmbin ambele plăceri. Aceasta cred că ar fi rețeta perfectă pentru o zi din viața mea.

4. Hmm.. Alpi… Fotografie.. Sună incitant. Cum ai ajuns să iubești fotografia și ce înseamnă pentru tine acest lucru?

Chiar așteptam această întrebare. Fotografia am ajuns să o îndrăgesc acum foarte mulți ani, când eram destul de micuț, pentru că foarte mulți colegi din clasă dețineau un telefon mobil, după multe rugăminți, părinții mi-au cumpărat un telefon care era musai să aibă cameră foto. Asta se întâmpla undeva prin clasa a V-a. Încă țin minte telefonul : un Sony Ericsson K310i, cameră vga, destul de ok pentru acea perioada. Treptat am ajuns să schimb telefon după telefon cu cameră din ce în ce mai performantă. Mai târziu tatăl meu a cumpărat un aparat foto compact de care eram foarte încântat, dar nu la fel de încântat ca acum 2 veri când din bănuții mei strânși destul de greu, mi-am achiziționat un Samsung Galaxy S Plus unde am descoperit funcția „macro”. Era ceva cu totul spectaculos pentru mine. După aceea am ajuns să citesc despre „DSLR”, prescurtare de la Digital Single Lens Reflex, dar nu intru în detalii și în cele din urmă, tot cu ajutorul părinților am reușit ca vara trecută să iau un Nikon d3100 cu obiectivul de kit si unul zoom. La scurtă vreme am dat pe facebook de un „Canonist”, Cosmin Dumitru, care mi-a dat și încă îmi dă sfaturi utile pentru a mă perfecționa. Fotografia înseamnă foarte mult pentru mine, deși am perioade de câteva zile sau săptămâni când efectiv nu am ce fotografia, așa că mai trag câte un cadru prin casă pentru a scăpa de acea stare de … plictiseală ca să zic așa.

5. Crezi că, fotograf fiind, acest lucru te ajută să te dezvolți pe plan personal atât intelectual cât și psihic?

O întrebare bună. Sigur, fotografia te ajută în primul rând să iți dezvolți imaginiația, să privești lucrurile dintr-o altă perspectivă, iar ca fotograf ai numai de câștigat. Cu fiecare fotografie făcută observi ce ar trebui schimbat, astfel putând să te perfecționezi.

6. De ce crezi că lumea ar trebui să iubească fotografia, fotografiatul, dar mai ales fotografii?

Oamenii ar trebui să iubească fotografia deoarece aceasta este una dintre cele mai bune modalități de a transmite ceea ce simți. Trebuie observate toate detaliile ce o transformă dintr-o poză banală într-o fotografie reușită. Nu știu dacă lumea ar trebui să iubească fotografii având în vedere că tot mai mulți „fotografi” apar pe zi ce trece. Un lucru ce îl detest din suflet îl reprezintă un „fotograf” sau „pozar”, cum spun mulți încuiați, care nu are nicio treabă cu fotografia, focusul fiind total aiurea, încadrarea și editul de toată jena, dar care (și vă rog să fiți atenți), FOLOSEȘTE O SEMNĂTURĂ cât jumătate din poză. Dacă nu iți lași amprenta pe o poza aiurea, nu ești, citez: „pozar”. Acum nu mi-o luați în nume de rău, sunt foarte mulți artiști în lumea asta, oameni care scot adevărate minunății din aparate, iar pentru aceștia… JOS pălăria. Partea proastă este că foarte mulți oameni nu fac diferența între un artist și un „pozar” de toata jena.

7. Hai să trecem peste această pasiune a ta, fotografia, mai departe. Lumea nu știe, dar eu știu că dai BAC-ul (la fel ca mine). Cum te împaci cu gândul că se mai sfârșește o etapă din viața ta?

Sincer, îmi va părea puțin rău că mă voi despărți de câteva persoane cu (virgulă) care m-am înțeles destul de bine în acești ani. Nu merg pe principiul că „prietenul meu merge la București  și merg cu el că ne-am înțeles bine, dar nu îmi place facultatea”. Cea mai mare prostie. Prietenia nu îți aduce o casă, nu îți aduce pâinea pe masă, doar dacă prietenul tau nu este cumva milionar și nu are ce face cu banii. Faptul că termin liceul reprezintă un lucru ok, deoarece am șansa să întâlnesc alți oameni, la facultate, iar prietenii vechi fiți siguri că nu îi voi uita.

8. Ce ți-ar plăcea să faci pe viitor? Ce ai de gând să urmezi? Încotro vrei să-ți îndrepți pașii în vederea dezvoltării și evoluției tale?

Pe viitor mi-ar plăcea să am un job în domeniul economic , ceva care să-mi placă și care să-mi ofere acea satisfacție. Fotografia aș dori să rămână un hobby, dar nu se știe ce îmi rezervă viitorul.

9. Ce înseamnă pentru tine părinții tăi? Care ar fi cel mai frumos cadou pe care ai vrea să li-l faci?

Părinții sunt cele mai importante persoane din viața mea, oameni deosebiți care m-au ajutat și mă ajută în tot ceea ce fac, iar pentru aceasta le mulțumesc din suflet. Cred că cel mai frumos cadou pentru ei ar fi să mă vadă realizat în viață. Vreau să fie mândri de mine!

10. Te-ai săturat de întrebări? Nu-i nimic. Mai sunt!!! Să continuăm, deci! Cum crezi tu că ar trebui schimbată generația noastră în bine? O modalitate revoluționară, ceva?

Generația noastră are mult potențial, dar care nu este exploatat la maxim. De ce? Pentru că Guvernul alocă bani pe proiecte idioate care nu sunt de folos nimănui. Doar bani aruncați aiurea. Elevii ar trebui să fie stimulați pentru a-și depăși limitele. Dacă ar fi după mine, aș scoate vechile caiete și le-aș oferi elevilor tablete pe care să le folosească la ore în locul banalelor caiete pe care uneori le uiți acasă. Aș dori alt stil de predare al profesorilor, în sensul că noi ar trebui să plecăm cu lecția învățată din clasă dacă suntem atenți. Dar cum poți să fii atent când ce auzi ți se pare atât de plictisitor încât mai ai puțin și adormi. Dacă ar asocia lecțiile cu muzică sau cu ceva care îți place, altfel ar sta treaba. Dar chestia asta nu o să se întâmple prea curând.

11. Cum ți-ar plăcea ție să schimbi măcar foarte puțin lumea în care trăiești. Ce ți-ar plăcea să lași în urma ta astfel încât celorlalți să le fie de folos?

Mi-ar plăcea să-i pot scăpa de prostia care a pus stăpânire pe mulți dintre noi, să fie mai buni unii cu alții și să-i fac să vadă lumea printr-o altă perspectivă, așa cum spuneam mai sus.

12. Doamne. Ce întrebări geniale am. Dar gata. Asta-i penultima. Știm că de-a lungul anilor, ne schimbăm. Tu cum te-ai schimbat în ultimii ani, de când te cunosc eu pe tine?

Nu știu dacă m-am schimbat, cred că sunt același băiat care se enervează ușor, căruia îi place să se contrazică și care își ajuta prietenii. Știu că uneori pot deveni enervant sau nesimțit, dar nu o fac cu răutate. Îmi place să aduc un zâmbet pe fața cuiva.

13. Gata. Asta-i ultima. Poți scoate șampania. Ai scăpat. În acest ultim punct vreau să-ți mulțumesc pentru că mi-ai răspuns la toate întrebările, dar și să te rog a lăsa un ultim gând către cititorii mei.

Mi se pare mie sau numărul 13 nu este aleatoriu? Aveți grijă cu Pishky , face parte din Oridnul Illuminati. Glumesc . Sper că prin acest articol ați reușit să vă faceți o mică părere despre mine și că tot vin Sărbătorile Pascale,vă doresc să fiți fericiți alături de cei dragi și să vă bucurați de viață din plin!

Nu ți se pare. Nu-i aleatoriu. Aplauze, vă rog, pentru întrebările adresate și pentru tot ceea ce a ieșit. Mai jos am să vă las câteva poze făcute de Adrian în speranța că-l veți aprecia (chiar fotografiază frumos – și țin-te bine, drgule, că nu mă mai prinzi pe mine lăudându-te!!!) și pe Facebook prin prisma paginii sale dedicate special fotografiei.

Sper că v-a plăcut și v-a făcut plăcere să-l cunoașteți. Serioasă fiind, aș vrea să vă spun cine este pentru mine cu adevărat Adrian, pe lângă băiatul ăla extrem de enervant pe care l-aș omorî în fiecare secundă a vieții mele. Deci, fiți atenți: este frățiorul ăla pe care nu l-am avut niciodată și aș fi vrut să-l am doar pentru a-l tortura, dar pe lângă asta este copilul care mă făcea să râd când nimeni nu o făcea… și care încă mai face asta. Pam – Pam.