Din seria: Ce mai face floarea mea? #7

Pentru cei care nu știu, deși de 7 săptămâni, în fiecare weekend, vorbesc despre asta, acest articol face parte din seria de articole participante în concursul „8 săptămâni de prospețime”, al celor de la Silan. Acest concurs a pus în valoare prospețime și mirosul îmbietor al trandafirilor, prin prisma participanților din acest concurs. Noi, participanții, bloggeri și jurnaliști, am primit în dar un ghiveci cu un trandafir de care trebuia să avem grijă timp de 8 săptămâni, după cum este și numele concursului. Trebuia să ținem trandafirul în viață. Unii au reușit, alții nu au reușit, cert este că Pamfy a mea, adică trandafirașul meu, a supraviețuit celor 8 săptămâni și ne-a bucurat întreaga familie cu frumusețea ei, lucru pe care o să-l facă și de acum înainte, căci va rămâne în a noastră familie. După 8 săptămâni este deja un membru cu acte în regulă.

De 8 săptămâni, de când am primit floarea, mă bucur de ea cum crește. Atunci când a sosit, era plină de flori roz și micuță, iar mai apoi, cu fiecare săptămână ce trece, creștea din ce în ce mai mare și mai frumoasă, cu noi bulbi și floricele care, din roz, s-au transformat în portocaliu. Iar pentru mine, acest lucru, transformarea din roz în portocaliu, încă este o enigmă. O mare enigmă. Drept dovadă aveți cele două poze de mai jos.

Și da. Știu că probabil, cei care nu știți, vă întrebați cum de am ajuns la a 8-a săptămâna, dacă eu scriu doar de 7. Ei bine, în prima săptămâna m-am înscris în concurs doar cu poza postată pe Facebook, poză în care anunțam că am primit floarea. Așadar, asta-i a 8-a săptămână și ultima din acest concurs.

După cum spuneam, draga de Pamfy a crescut mult, se tot înalță și face flori și, desigur, îi ține de urât maică-mii în bucătărie. Cred că, dacă nu mă înșel, după timpul petrecut cu maică-mea, Pamfy știe acum și să gătească. Deci e bună de măritat. Doar că nu o mărităm. Cu siguranță, la cât vorbește mama prin bucătărie, Pamfy știe acum o grămadă de rețete. Sunt curioasă dacă ea e bună pentru gătit, sau de gătit. Știți voi.. sirop de trandafir? 😀

Dar ce aș putea eu oare să vă mai spun despre Pamfy? Că i-au mai picat flori? E normal. Că i se mai usucă lăstari, ca apoi să-i dea alții? Și asta e normal. Că e când verde, când galbenă, când roșiatică, când roz? Hmm.. asta nu mai e normal, dar oricum, nu-mi va elucida nimeni misterul ăsta. Spre exemplu maică-mea, voia să mă întrebe dacă nu cumva trandafirul a fost mai întâi roz, că nici ea nu înțelegea cum a ajuns galben. Dar s-a gândit că o fac nebună și nu m-a întrebat. Dar am întrebat-o eu, căci simțeam că înnebunesc din pricina acestui fapt. Și ghiciți ce? Nici măcar împreună n-am elucidat misterul. Iar ea, maică-mea, ca un bun psiholog, elucidează toate misterele posibile și imposibile. Cum Pamfy însă, se pare că nu-i iese. Da nu-i iese deloc. Muhahahahahaha. Pamfy RULLZ!

Iar acum, pentru că e sâmbătă și nu prea mai vreau să petrec mult timp prin fața laptopului, am să vă las în compania lui Pamfy, care tare mult se va bucura că i-ați mai citit o filă din jurnalul ei public, ultima filă din acest jurnal, spusă prin degetele și gândurile mele.

silan

Sursă imagine: arhivă proprie

Din seria: Ce mai face floarea mea? #5

Astăzi nu am să mai scriu mult și nici nu am să vă mai obosesc cu prea multe detalii despre cum și ce mai face Pamfy. Astăzi sărbătorim în familie faptul că Pamfy a început să-și transforme bobocelul într-o frumoasă floare rozalie.

V-am spus, în ultimele săptămâni, că Pamfy crește și tot crește. Ei bine, Pamfy a crescut și săptămâna asta. S-a mai lungit, puțin mai mult decât o făcuse săptămâna trecută și ne-a oferit o frumușică floarea, care stă să se mărească pe zi ce trece.

Și, pentru că așa cum v-am spus, cuvintele nu le am la mine, căci starea mi le-a furat împreună cu durerile de cap din emisfera dreaptă, vă las doar floarea. O poză cu floricica ei frumoasă. Iar eu… eu mă retrag frumos până mâine. Iar mâine voi reveni din nou aici, împreună cu ale mele cuvinte. Vă las doar pe moment.

Salutați-o frumos pe Pamfy și rămâneți la taclale cu ea! Ei îi va face plăcere să vă ascute laudele și complimentele despre cât de frumoasă e.

floarea pamfy

Sursă Imagine: arhivă proprie

Dacă nu știți încă, Pamfy participă în cadrul concursului 8 săptămâni de prospețime, concurs organizat de cei de la Silan. Amândouă sperăm să câștigăm una din vazele unicat, pictate manual, în cadrul acestui concurs. Pamfy a fost trimisă de cei de la Silan, iar eu, cu tot cu ea, am primit provocarea de a o îngriji 8 săptămâni de zile și de a o ține în viață, Mai avem 2, în afara de asta care e pe sfârșit. Sperăm să reușim, iar Pamfy să crească și mai mare și mai frumoasă!

Din seria: Ce mai face floarea mea? #3

Mai știți voi oare, că doar v-am povestit, de competiția Silan, în care m-am băgat?  Și dacă mai știți, dar și dacă nu mai știți, eu tot am să vă plictisesc, zicându-vă din nou, că na.. de ce nu aș face asta?

Ei bine, competiția Silan, care durează 8 săptămâni și, care, este creată special pentru bloggeri și jurnaliști, are în vedere îngrijirea unei flori, un trandafir în cazul de față, cât și urmărirea evoluției ei pe parcursul acestor 8 săptămâni. Floarea mea, Pamfy, a ajuns în cea dea 3 săptămână, crește pe zi ce trece, iar momentan empatizează cu starea mea.

Pamfy empatizează cu starea mea!

Și când zic că empatizează, chiar o face. De ceva timp, i-au căzut florile. Și s-a pleoștit. Mama spune că e normal. Că cică-i pică florile, ca să dea alți lăstari noi și frumoși. Și să facă alte flori. Și mai frumoase.

Când am aflat, prima dată, m-am posomorât. Și după ce-am picat admiterea, m-am posomorât și mai tare. Dar abia acum îmi dau seama. Pamfy empatiza cu mine. Îmi era alături. Mi-a preluat starea, ca mai apoi să-mi arate cum renaște ea și că așa ar trebui să fac și eu. Să renasc. Și când spun că renaște, este pentru că iau dat alți lăstari, de un verde mult mai deschis și viu decât verdele celălalt din ea. Iar asta îmi pare ciudat. Că o văd așa în două nuanțe de verde diferite. Și-mi pare, de multe ori, că am eu probleme cu vederea.

Sper că i se văd lăstarii ei frumoși, așa cum trebuie. După cum bine se vede, cei care ați urmărit evoluția trandafirașului meu, Pamfy, puteți observa că Pamfy crește de la o săptămână la alta, din ce în ce mai mult și mai frumos. Iar eu, pentru că pamfy a empatizat cu mine și încă o face, promit să renasc și eu o dată cu florile ei. Promit să-i întorc starea de empatie și să empatizez și eu cu fericirea și frumusețea ei, cu noua ei formă de viață, căci da, bobocii de floare ce vor apărea vor fi o altă formă de viață a ei, momente în care se va putea bucura iar de toată admirația familiei și de toată grija posibilă și imposibilă.

Mă gândeam, acum când să închei cu articolul, dacă să îi pun în apă niște ciocolată și să fac o substanță omogenă de apă cu ciocolată? Oare i-ar plăcea și ei? O fi papa bun? Sau să rămână toată ciocolata pentru mine? Zic și eu, poate crește și mai frumoasă de la ciocolată. Aștept răspunsurile voastre și dacă va fi să fac experimentul, am să o monitorizez și mai îndeaproape. Până atunci însă, vă las cu Pamfy, să o admirați și să-i urați succes în competiție, că doar e o drăguță și o simpatică, nu?

Din seria: Ce mai face floarea mea? #2

Pamfy a crescut!

Nu am mai vorbit de o săptămână și ceva despre floarea mea și nici nu v-am mai spus ce face ea. Pentru cei care nu știți deja, pe floare o face Pamfy și participă în cadrul concursului organizat de Silan, în cursa celor opt (8) săptămâni de prospețime, iar acesta este cel de-al doilea articol din Jurnalul lui Pamfy (asta înseamnă #2, în caz că nu v-ați prins).

Pe Pamfy, din păcate, a trebuit să o părăsesc pe perioada pregătirii mele pe ultima sută de metrii pentru admitere, așa că am lăsat-o în grija mamei. Din câte mi-a povestit mama, Pamfy a crescut și s-a făcut tare frumoasă. Și îi e dor de mine. iar cum Pamfy va citi cu siguranță articolul despre ea, am să-i mărturisesc că și mie îmi e dor de ea. Dar o să ne revedem curând. Asta dacă iau admiterea și nu mă arunc în Dâmbovița în caz contrar. Ups.

Revenind la Pamfy, cică este încântată de apa de la Târgu-Jiu și îi priește atmosfera. iar asta o să vedeți și voi din pozele de mai jos. Îmi cer însă scuze pentru calitatea pozelor. Știți voi… părinți care nu se pricep prea bine cu tehnologia telefoanelorbig grin.

Să vă spun mai multe despre Pamfy? Are frunze de un verde crud și sănătos (dovada că este îngrijită bine) și multe, multe, multe, multe petale roz și frumos deschise parcă special să ne încânte pe fiecare din noi cu dulceața lor, căci oricine o vede pe Pamfy se îndrăgostește pe loc de ea.

Altceva, despre Pamfy, nu aș mai putea să vă spun. Poate doar că îmi ține locul pe lângă mama. Că acum ea e copilașul de care trebuie să aibă grijă zilnic, să pape și să clească male și flumoasă. Așa ca mine. Bine. Mai mare ca mine. Și, am vaga impresie că mi-a ocupat camera. Iar asta nu-mi place. Am o problemă cu tot ceea ce-mi ocupă camera, mai ales în lipsa mea. A meu. A meu. A meu. A meu. A meu!!!!!!!!

Și pentru că timpul nu-mi mai permite să vorbesc despre Pamfy, am să vă las pozele cu ea și am să mă retrag printre rândurile mele de anatomie.