Să fie oare internetul atât de rău pe cât pare?

internet

Eu zic că NU!

Pentru mine cel puțin, internetul nu a avut un impact negativ cum tinde să aibă pentru ceilalți. Eu văd internetul ca pe o comunitate foarte mare. O comunitate care îți poate aduce multe beneficii, precum ar fi dezvoltarea personală căci, în primul rând, trebuie să avem în vedere propria noastră evoluție.

Am descoperit internetul pe când eram în clasa I. Dar nu l-am descoperit tocmai în profunzimea lui. Pentru mine, pe atunci, internetul însemna MIRC. Țin minte că stăteam lângă tata și lângă mama când vorbeau cu prietenii lor de prin alte părți. Era mai interesant decât vorbitul la telefon, pe vremea aia.

Apoi, cu trecerea timpului, ai mei m-au lăsat să petrec mai mult timp în fața calculatorului. Nu mult, dar atât cât să învăț să folosesc calculatorul, cât și să mă învăț cu internetul și lumea lui. Și, tot bâjbâind și bâjbâind, am ajuns să mă pricep mai bine ca mentorul meu, tata. Nu degeaba se spune că elevul își depășește profesorul de cele mai multe ori. Eu fac parte din aceste fericite cazuri.

Ca să merg tot în ordine cronologică, am să vă spun că-n școala generală am dat peste Hi5. Mi se părea interesant. Mă fascina. Și strânsesem în jurul meu o comunitate. Comunitatea mea de prieteni din offline, căci pe atunci cam așa stăteau lucrurile. Dădeai cerere de prietenie cui cunoșteai. Sau cel puțin eu făceam asta. Ulterior, la începerea liceului, am descoperit Facebook-ul. Nu era de foarte mult timp lansat pe piață. Era la început. Dar cu o interfață mult mai plăcută ca a Hi5-ului. Și cu mult mai mulți oameni care erau fascinați de el. Pe atunci am zis să-l încerc. Acum, nu m-aș mai despărți niciodată de el. Și asta nu pentru că sunt vreo dependentă. Nu. Aș putea oricând renunța la calculator și internet pentru o vacanță în natură. Acum nu m-aș putea despărți de el datorită faptului că a adus în viața mea mulți oameni frumoși. Foarte mulți oameni frumoși. Oameni care m-au ajutat să mă dezvolt. Oameni care mi-au oferit ajutorul lor și unii chiar experiența lor de-o viață. Mi-au oferit sfaturi. Mi-au alinat suferința atunci când am avut nevoie. Pe scurt, mi-au fost alături.

În jurul Facebook-ului și a internetului, în general, există o comunitate mare, formată din comunități mai mici. Ca o multinațională, cu mai multe sedii și departamente. Eu fac parte din mai multe comunități mici, comunităti care s-au format în jurul blogurilor. Comunități de oameni minunați, plini de voie bună, de idei, inspirație și cuvinte frumoase. Una dintre aceste comunități ar fi chiar comunitatea SuperBlog, despre care aș vrea să și vorbesc, căci merită.

superblog

Comunitatea SuperBlog s-a format în jurul concursului cu acelaș nume. Când am pășit pentru prima dată ca membru oficial prin participarea mea, anul trecut, în 2013, eram stingheră. Nu mă simțeam a fi tocmai la locul meu, dar am zis să stau până la capăt. Să văd cum este până la capăt, indiferent de cât de dur e traseul și de oamenii pe care-i întâlnesc și care, din anumite puncte de vedere strict subiective, nu-mi plac. De-a lungul concursului am întâlnit fel și fel de oameni. Unii care să rezoneze cu mine, și alții cu care să nu pot avea efectiv tangențe ulterioare. Totuși, comunitatea care se strânsese online, nu era nici pe departe la fel de frumoasă ca acea comunitate care s-a întâlnit în offline, la Gala SuperBlog din decembrie. Atâția oameni care uitaseră cu totul de punctaje și de locurile din clasament. Atâția oameni care erau doritori să se vadă și față în față, nu doar profil în profil. Oameni dornici să-și împărtășească gândurile și experiența acumulată pe durata concursului. Oameni care cu câteva seri înainte spuseseră că nu mai participă și nu mai vor să audă de așa ceva, promiteau acum că se vor reînscrie pentru a ne putea reîntâlni. Cu mulți dintre ei, am rămas prietenă. Cu mulți dintre ei m-am reîntâlnit în diverse circumstanțe: alte gale, alte proiecte blogosferice. Iar noi eram mereu împreună, povestind prin pauze ce am mai făcut de când nu ne-am mai văzut și cum ne pregătim să abordăm concursurile care vin și, mai ales, cum abia așteptăm să ne revedem la Gala SuperBlog din decembrie 2014.

Pentru mine, cum spuneam și la început, internetul nu a avut deloc un impact negativ. Absolut deloc. Pe mine m-a ajutat să mă dezvolt alături de oameni, atât în online, cât și în offline. Internetul, deși te ține legat de un calculator/tabletă/telefon ca să-l poți accesa, uneori te scoate și din casă. Și asta e minunat. Internetul e minunat căci, poate dacă nu ar fi fost el, cu siguranță nu aș fi ajuns să cunosc toți acei oameni frumoși: de la participanți, până la organizatori și sponsori. Pentru a fi frumos și folositor, cred că internetul trebuie folosit cu cap.

internet

Articol înscris în competiția SuperBlog 2014.

Oare cum ar fi viața fără net?

Să știți că mereu mă întreb cum ar arăta viața mea fără internet. Mă gândesc zilnic la asta, mai ales dimineața, când mă trezesc și primul lucru pe care îl fac este să deschid laptopul și să văd ce mai e nou pe Facebook, ce mail-uri am primit, cine mi-a mai comentat pe blog și alte d-astea. Mi-o imaginez. O vizualizez zi de zi și-mi place… uneori.

După 45 de ani de la realizarea primei conexiuni între două calculatoare (apoi cu patru calculatoare), adică de la inventarea internetului (conexiunea sub numele de „Internet” a apărut abia în 1984 când s-au strâns 1000 de utilizatori), căci pe 29 octombrie atâția ani s-au sărbătorit, aproape toată lumea, în ziua de azi, are cunoștințe despre internet și transmiterea datelor, cât și principalele instrumente care stau la baza acestora precum: procesorul intel, hard disk-urile, SSD-urile și routere wireless. Pe atunci era un test care nu a durat decât câteva minute, pentru că era slabă conexiunea. Acum, în 2014, sunt conectați milioane de utilizatori fără să aibă de suferit conexiunea la internet.

Dintre acele milioane de utilizatori, fac și eu parte. Din 24 de ore, 16 ore calculatorul este pornit și în permanență conectat la internet. Nu stau mereu pe net (adică astea 16 ore zic), dar întotdeauna mă trezesc că dau un scroll pe Google pentru o informație aparte, ori caut ceva pe vreun blog, ori mă conversez pe Facebook, d-astea de oameni normali. Dacă ar fi să mă întrebe cineva ce am făcut azi, cu siguranță primul lucru pe care mi l-aș aminti ar fi faptul că am stat pe net. Abia apoi aș vorbi despre ce carte am citit, ce trăsnaie am mai făcut, pe unde m-am plimbat etc.

Totuși, deși am doar 20 de ani, a existat cândva o perioadă în care nu știam ce-i internetul și nici nu dădusem de el. Perioada copilăriei mele și relativ clasele 1-4 (știam ce-i internetul, dar încă nu-l foloseam). În vremea aia, copiii încă mai băteau mingea la colț de stradă, se alergau, se certau față în față, se împăcau și se bucurau de micile bucurii și fericiri ale copilăriei. Pe vremea aia mă uitam la desenele animate și, atunci când nu făceam asta, eram ucenicul de nădejde al tatei în atelierul auto: îi dădeam chei, mă băgam pe sub mașini cu haine albe ca mai apoi să ies cu ele negre (magie curată, nu alta!!!), ascundeam bijuteriile mamei în nisip, le găteam găinilor specialitatea casei (nisip cu apă și cu frunze) și alergam puii de găină prin curte. Nu prea știam ce înseamnă statul în casă decât la masă, în somn și pe timp de ploaie.

Acum însă, din păcate, știu ce înseamnă statul în casă cam 80% din timp. Afară, oamenii nu mai ies, copii nu-i mai vezi la colț de stradă jucându-se jocurile copilăriei lor. Acum e pustiu. Și, dacă ies, sunt prinși în telefoanele lor, navigând pe diverse rețele sociale. Sportul este urmărit live pe internet și practicat adeseori în jocuri. Nici măcar pentru mâncare nu te mai duci la magazinul sau restaurantul din colț, ci dai comandă pe internet, că doar sunt restaurante și hipermarketuri online, cu transport până la ușă. N-ai motiv să ieși din casă nici măcar să-ți vezi orașul. Sunt destule poze pe net cu el și destule camere care transmit live. Și toate astea pentru că înțelegem internetul aiurea și nu ca pe un lucru creat să ne ușureze munca și nicidecum să ne transforme în leneși.

Așa cum spuneam și la începutul acestui articol, mă întreb cum ar arăta viața mea fără internet și, uneori, chiar îmi place. Dar, de cele mai multe ori, arată cam așa:

viata fara net

Sau, când nu este vorba de cazul fericit de mai sus, arată așa:

viata fara net

Dar să revenim la cazurile cele mai fericite, când viața fără net arată așa:

viata fara net

O viață. O viață în care plimbările prin parc ar părea mai lungi, nefiind prins în ecranul unui telefon, crengile ar prinde o formă vie și cerul ți-ar zâmbi, iar copacii s-ar bucura că-i privești în măreția lor de sute de ani. Vizitele prin librării și biblioteci probabil ar fi mai dese. Numărul cărților citite ar crește vizibil. Relațiile dintre doi oameni poate ar începe sub lumina razelor de soare, ori ale lunii, la umbra unui copac, pe malul unui râu, într-o cafenea, dar oricum nu în fața unui monitor și fiecare la el acasă. Sentimentele ar fi mai puternice, cuvintele ar fi alese poate cu mai multă grijă. Privirile nu ar mai fi seci, că doar nu mai privești același monitor fără viață. Mâncarea ar fi mai gustoasă dacă te-ai duce tu după ingrediente și-ai pune mâna să o faci. Copilul tău ar crește mai fericit cu tine cântându-i un cântec de leagăn și nicidecum cu vreo melodie de pe telefonul mobil, PC, tabletă etc.. Natura s-ar face din nou observată și distrugerea ei cu siguranță ar înceta.  Oamenii… oamenii s-ar schimba.

Viața mea fără net ar fi mai bună, cred. Mai productivă, sper. M-aș documenta mai mult din cărți. Aș răsfoi mai multe pagini. Da, aș pierde cu siguranță mai mult timp decât în a da un search pe Google, dar poate că aș afla și alte informații interesante decât cele strict căutate și atent filtrate de motoarele de căutare. M-aș deplasa până la cinema să mă uit la film (ceea ce fac, de fapt, din când în când) și nu m-aș mai proțăpi în fața calculatorului. Aș petrece mai mult timp afară. Observând natura și citind natura (simțind), învățând pentru examene, ori socializând cu oamenii. Mi-aș vizita bunicii mai des și aș conversa cu părinții pe care, acum, abia dacă-i văd dimineața și seara, deși stăm în aceeași casă. Aș mânca mesele regulat și cu siguranță nu aș mai uita de mine cu orele în fața unui monitor. Aș desena (îmi place să desenez chestii abstracte). Aș învăța să gătesc mai bine, că na.. aș avea mai mult timp. Aș asculta cu mai multă atenție oamenii și aș încerca să găsesc soluții mai rapide decât: „las` că trece”. Și cu siguranță am mai comunica și prin scrisori, în care am pune suflet în fiecare cuvânt așternut pe hârtie. M-aș transforma și eu… și vreau să cred că m-aș transforma în bine.

Păcat e însă, după cum altfel am mai spus, că am putea face toate cele de mai sus și cu existența internetului, nu neapărat prin dispariția acestuia de pe fața Pământului. Internetul a fost inventat pentru stocare și distribuire rapidă de informații între două centre diferite (ulterior mai multe). A fost creat să ne ușureze viața. Cred că ar trebui să-i păstrăm „menirea” lui pe acest Pământ și să nu uităm să mai ieșim din când în când din zona asta de confort.

Tu cum îți imaginezi viața fără net?

Acest articol a fost scris ca un răspuns la provocarea celor de la magazinul MediaDOT.ro:

mediadot

Și, pentru că am vorbit mai sus despre internet și evoluția lui, am zis să vă las un infografic destul de interesant despre internet, asta așa.. ca pentru cultura noastră generală.

despre internet

Sursă infografic: whoishostingthis.com

O noua firma in domeniul it. (Web Design, SEO, Creare Site, Magazin Online)

Acesta NU este un advertorial. Acesta NU este un articol plătit. Acesta este un articol scris de Ovidiu Dobrotă (cel care are site-ul respectiv) și pe care l-am ajutat gratuit. Da. L-am lăsat să publice aici gratuit pentru că nu sunt vreo scorpie și ajut oamenii atunci când au nevoie.

În ultima perioadă de timp, am stat mult pe gânduri şi m-am gândit că ar trebui să fac un pas în viaţă şi să încerc ceva „nou”. Am pus în aplicare planurile cu care m-am confruntat şi am realizat un site, mai exact site-ul firmei mele WebFrog.

Având în vedere că sunt iubitor de calculatoare de la vârsta de şase ani, pot spune că am progresat în fiecare an. Chiar dacă există foarte mulţi competitori în acest domeniu şi chiar dacă sunt începător, eu mă voi lupta cu ei şi voi demonstra în cazul în care voi avea succes, că pot face PROIECTE mult mai avansate decât ei.

Pentru mine este important să fac lucrurile cu profesionalism şi nu în ultimul rând de calitate. Aşadar, firma WebFROG pune la dispoziţie următoarele servicii: creare site, creare Magazin Online, Web Design, SEO (search engine optimization), Găzduire Web, Înregistrare Domenii şi analiză pentru fiecare site existent.

De asemene, puteţi solicita o analiză gratuită pentru site-ul dvs. iar nou în cel mai scurt timp, vă vom da un raport cu toate defectele si eroorile în cazul în care aveţi probleme cu site-ul. Corectăm şi design-ul site-ului vostru din toate punctele de vedere.

 

(sursă imagine: Google Images)

Creare Site.

Internetul s-a dezvoltat foarte mult în ultimii 10 ani, iar numărul de utilizatori a crescut accelerat în România. Motoarele de căutare sunt zilnic accesate de marea majoritate a utilizatorilor şi din această pricină, un site web este foarte important.

Avantajele sunt în favoarea dvs. deoarece pe un site web se pot pune informaţii, poze şi multe alte lucruri care sunt dorite de utilizatori.

Magazin Online.

Comerţul electronic este din ce în ce mai răspândit pe glob şi în lumea internetului. Utilizatorii caută site-uri relevante (magazin online) pentru a achizitiona fel şi fel de produse. Un magazin online este cea mai bună promoţie pentru firma ta. Este disponibil 24 de ore, 7 zile pe săptămână, iar comenzile pot fi preluate la orice oră. Plata se poate face online sau prin ramburs. Totul este foarte simplu!

SEO (Search Engine Optimization).

Acest fapt nu trebuie să vă scape… Pentru site-ul dvs. este important elementul de promovare. SEO face ca site-ul tău să fie mai popular în motoarele de căutare şi mai uşor de accesat. Utilizatorii au mai multă încredere în site-urile organice şi SEO aduce doar trafic relevant pe site-ul tău. Evident, nu se compară cu Google Adwords sau altfel de reclame online.

Sper că v-a făcut plăcere să citiți ceea ce Ovidiu a scris, așa că vă invit să dați o tură și pe la el pe site. Spor!

La pat

Prima luni din decembrie, iar eu stau legată de pat și de pastile. Încerc să mă împrietenesc cu durerile de cap, dar ele mă refuză constant. Și eu care credeam că dețin răutatea absolută. Durerile de cap îs mai rele ca mine. Am încercat să le împac cu pastile, cu ciocolată, cu somn cu fructe cu muzică și nimic. Durerile de cap se lasă greu smug.  It`s a true story big grin!

swahilipics_sick

Da… ceva de genul arăt eu acum. Îs drăguță foc, nubatting eyelashes?

Dacă cu durerile de cap și altele ulterior provocate n-am reușit nicicum să mă împrietenesc, am încercat să o fac cu biologia, sau chimia, ori româna.. că tot am miercuri teză rolling eyes. Doar că, patul meu cu steluțe și ursuleți, pare mult mai incitant decât toate astea trei la un loc. Patu-i cald… ele nu, patu-i moale… ele nu. Măcar atâta lucru bun pot face și durerile astea, să mă trimită în pat, la căldurică.

Acum, dacă tot stau în pat și cu laptopul în brațe, căci laptopul este jumătatea mea absolută, caut haine dama să-mi cumpăr de pe net… că na, una bucată copil din spatele literelor ăstora, urăște din tot suflețelul lui să se plimbe aiurea prin magazine. Preferă internetul, căci e mai mare decât orice mall din lumea-ntreagă, e chiar mai mare decât toate mall-urile la un loc. Caut orice, găsesc orice, cumpăr orice (și acum mă refer în materie de haine). Îmi aleg ce model vreau eu dintr-o multitudine de alte modele, nu doar 5-6 câte sunt într-un magazin. Cum să nu iubești astfel internetul? Bine.. ai momente când îl urăști că-ți răpește din timp mult prea mult față de cât ar fi nevoie sigh.

Ah… ce-mi place să stau aici în pat, în timp ce alții sunt la servici ori la școală. E un sentiment răutăcios, plăcut (hi hi hi… știam eu că nu mi-a dispărut răutatea asta nici prin prisma durerilor de cap… nu se lasă nici ele, dar nici euno talking). Pot oare să vă întreb cum a fost ziua asta pentru voi? Pff.. să ieșiți din casă pe frigul ăsta. Mai bine în cameră cu miros de portocală, sau clementină, ori mandarină… bleah.. tot aia, îs rotunde și portocalii și dulci… ce mai contează că unele-s mici și altele mai mari? Dar să revenim la răutatea mea, că am pierdut-o printre rândurile anterioare… așadar, cum a fost ziua voastră prin frig și la servici? Muhahahahhahahadevil. Dacă vă ajută totuși cu ceva, nici ziua mea nu-i prea fericită… nici măcar în vârful patului. Dar meh… ce să și faci, viața nu-i mereu pe plac.

Gata, hai că m-am plâns destul la voi și pe blog. Daaaaaar, ăsta-i UN BLOG! Iar cum blogul înseamnă un jurnal virtual, îmi pot scrie orice gânduri aici. Vă pot stresa cu orice combinații de cuvinte!!!clown