Concurs Smart-Baby: câștigă și tu!

Concursul s-a încheiat!!!

Nu am mai apărut pe aici de ceva vreme, iar pentru asta îmi cer, în cadrul acestui articol, multe scuze. Motivele sunt simple. Școală. Absolvire. Bal. Bac. Admitere. Astăzi însă, revin pentru voi cu un nou concurs, organizat cu ajutorul celor de la smart-baby (promit ca mâine să apară și câștigătorii concursului anterior).

Smart-baby.ro premiază cei mai inspirați bloggeri!
Premiile* oferite sunt urmatoarele:

Locul 1 – Voucher de cumpărături în valoare de 700 RON
Locul 2 – Voucher de cumpărături în valoare de 500 RON
Locul 3 – Voucher de cumpărături în valoare de 300 RON

Regulament de participare:

1. Postarea unui articol de minimum 300 de cuvinte despre produsele smart-baby;
2. Includerea în articol a unui link către una dintre categoriile de produse de pe site-ul smart-baby.ro. Articolul trebuie să fie unul cât mai original**
3. Fii creativ!!!
4. Înscrie articolul printr-un comentariu, la acest articol, cu URL-ul articolului tău!!! Data limită până la care puteți participa este 15 iulie 2014. Alegerea primilor doi câștigători se face prin tragere la sorți, iar cel de-al treilea premiu va fi acordat bloggerului care va „inspira” cei mai mulți bloggeri să intre în concurs, fiind ales de un juriu din cadrul Smart-Baby.   Perioada de desfășurare a concursului: 28 Mai– 15 Iulie! Vrei sa participi la concurs? Lasă un comentariu cu link către articolul participant!!! *Voucherele pot fi folosite în magazinele online sau fizice Smart-Baby (jucării, accesorii, produse pentru bebeluși și copii) și DHS Bike (biciclete pentru copii și adulți). **Sunt apreciate articolele care nu conțin text ce apare pe site-ul de prezentare.

concurs

Nume Link
Emil Călinescu http://www.minunat.eu/siguranta-copilului/
Adrian Rotaru http://aditza365.blogspot.com/2014/06/totul-pentru-siguranta-copiilor.html
Ratzone http://ratzone.wordpress.com/2014/06/29/responsabilitate-in-toate-directiile/
Vavaly Valerica http://detoatesrl.wordpress.com/2014/06/30/importanta-scaunului-de-luat-masa/
Mihai Dragomir http://www.viziunidinviata.info/2014/06/bebelusul-si-luattricicleta.html
Alina Gheorghe http://literestacojii.wordpress.com/2014/07/06/smart-mami-cumpara-smart-trici/
Iuliu Backsi http://www.newparts.info/2014/07/siguranta-copilului-in-calatoriile-cu.html
Princu Hobjila Viorica http://zambeste-blue65.blogspot.ro/2014/07/bebe-invata-sa-mearga.html
Lavinia Monica http://www.clmblog.info/2014/07/aseara-am-stat-la-un-pahar-de-vorba.html
Nedelcu Narcis http://delabirou.blogspot.ro/2014/07/siguranta-bebelusului-in-mijloacele-de-transport.html
Iuliana http://delamineblog.wordpress.com/2014/07/13/patut-pentru-copii/
Vali Crintea http://omulvaly.wordpress.com/2014/07/14/magazine-online/
Roxana Dumitrascuta http://roxanamirela.blogspot.ro/2014/07/parintii-isteti-cumpara-de-pe-wwwsmart.html

Saptamana asta… ma joc!

Da. Săptămâna asta mă joc. Săptămâna asta vreau să mă joc. Să fiu din nou copil. Așa cum eram pe atunci când încă nu eram torturată de școală. Pe vremea când aveam vreo 5-6 ani. Ahh ce fericire era în cretacic. Sau paleolitic? Nici nu mai știu. A trecut mult prea mult timp de atunci.

Săptămâna asta m-am hotărât să fiu copil. Da. Ce? Eu n-am voie? Săptămâna asta m-am hotărât să-mi înmulțesc colecția mea de jucării (da, da, da… jucăriile alea de le țin prin saci, pe dulapuri, peste tot… da, da, da… și prin pod… da, da, da… și la țară). Dar da. Vreau să le înmulțesc. Când eram mică ziceam că le strâng pentru copiii mei. Acum m-am răzgândit. Nu-i las să pună mâinele pe jucăriile mele. Dacă mi le strică? Nu. Nu. Nu. Nu. Jucăriile mele sunt doar ale mele și atât. Nu le dau nimănui. Le păstrez doar pentru mine (fie și în saci) ca o egoistă mare/mică ce sunt!

Pe vremuri, pe când mama și cu tata îmi cumpărau jucării în cretacic, trebuiau să viziteze toate magazinele la rând să se asigure că-mi cumpărau jucăria potrivită (că de… copil răsfățat… dacă nu-mi plăcea, le dădeam cu ea în cap…. dar tot o simpatică eram, ca de altfel cum sunt și acum… și da… mă laud singură.. dacă mi-au murit lăudătorii, ce să fac și eu?). Acum, că vremurile alea de mult au apus, găsesc jucării online și umblu stând în vârful patului prin toate magazinele posibile și imposibile pe care internetul mi le pune la dispoziție prin intermediul unui laptop.

Să vă mai amețesc? Sau aburesc? Să vă mai zic de pasiunea mea pentru jucării? Dar ce.. doar toți copiii sunt pasionați de jucării și tânjesc după toate jucăriile din fiecare magazin în parte. Și da. La 20 de ani sunt încă unul dintre acei copii. Sunt încă un copil. Un copil care vrea încă multe jucării. Așa că dacă aveți inimă bună, îmi puteți trimite prin poștă ciocolată și jucării. Le accept pe amândouă, la pachet.

Dar gata. În seara asta m-am dat destul în spectacol. M-am făcut destul de râs. Dar nu contează. Voi îmi puteți tirmite încontinuare jucării și ciocolată. Săptămâna asta vreau să mă joc. Și vreau jucării noi. Cât mai multe jucării noi. Le aștept pe toate. Aaaa da… și nu uitați de ciocolată. Am nevoie de energie să mă joc o săptămână întreagă.

Voi ce faceți săptămâna asta?

(*sursă imagine: Google Images – Geanina Lisandru)

Copilărie – partea N

Ce poate fi mai drăguț și mai frumos decât să te trezești dimineața printre imagini de jucării proiectate pe tavan? Da, deși eram trează visul meu se proiecta pe tavan în fața ochilor mei încețoșați. Încercam să disting lucrurile unele de altele, dar totul era un amalgam.. o pastă de culori vii pe care eu le identificam a fi jucării.  Știu că sunt o fire visătoare marea majoritate a timpului, însă ele sunt cele care te țin în viață și te motivează să mergi mai departe arătându-ți că viața poate fi și frumoasă.

Am mai vorbit și în alte dăți despre copilăria mea, când m-au pălit amintirile. Am scris vrute și nevrute pe aici, cu sau fără sens, comice sau nu. Azi, că tot am făcut o incursiune în timp prin tavanul meu, am să pălăvrăgesc iar mai mult sau mai puțin despre momente din copilăria mea. Acu, dacă vă face sau nu plăcere, n-am de unde să știu. Eu voi continua însă a-mi așterne aici cuvintele.

Încă îmi plac jucăriile. Încă trăiesc cu disperarea de a cumpăra orice maimuțoi văzut în vreo vitrină, deși am saci întregi pe dulapuri sau pe la țară. Da, le țin în saci căci nu mai încap prin camere. Dacă din jucării s-ar putea face case, cu siguranță mi-aș construi un palat.

Mă uit în urmă și-mi amintesc de jucăriile mele ce nu se asemănă deloc cu ceea ce e acum pe piață. Culorile le erau mai șterse, iar ele erau pur și simplu mai simple. Îmi pare o diferență de la cer la pământ când mă uit la ceea ce am avut și la ceea ce am. Totuși am avut o copilărie extraordinar de fericită. Jucăriile, ori că erau cele de acum ori că erau cele de atunci, unui copil de câțiva ani îi făceau oricum viața cu adevărat frumoasă.

Am aterizat recent pe tot felul de site-uri, printre care și nichiduta.ro, uitându-mă la jucării și alte chestii pe acolo. Priveam tot felul de pătuțuri care mai de care mai frumoase și mai colorate și mi-am amintit de pătuțul meu simplu din lemn cu bare. Era atât de simplu și totuși dormeam atât de bine în el. Nu aveam la cap nimic care să-mi cânte sau jucării care să mă înveselească dimineața când mă trezeam ori să mă adoarmă seara.

Pe atunci totul era mai simplu dar mult prea frumos pentru vremea respectivă. Acum, totul e mai frumos și mult prea puțin simplu, deși când mă uit la cei ce-și trăiesc din plin acum copilăria îmi dau seama că generația mea și altele mai bătrâne, în simplitatea de atunci ne-am trăit mult mai frumos copilăria.

Copilul din mine a vorbi, iar acum va tăcea. Copilul din tine ce spune?

Jucării… multe jucării!

images (2)

Mie încă îmi place să mă joc!! (chiar dacă nu o mai prea fac ca înainte :D)

Ție? De fapt, normal că și ție îți place să te joci, tuturor ne place să ne jucăm. Bine, nu știm sigur dacă ne place nouă, sau îi mai place doar copilului ascuns din noi ce se mai iese la suprafață din când în când.

Nu știu cum e la voi… dar știu cu siguranță cum e la mine. Iar eu… eu nici azi nu rezist jucăriilor. Mă fascinează. Mă hipnotizează și mă fac să le cumpăr. Nu contează că sunt vechi sau noi. Jucăriile tot jucării sunt. Tot la fel de drăguțe și adorabile și gata să fie aruncate în sus :)).

Deși am 18 ani și mai mult de jumătate, jucăriile pot spune că încă sunt o parte din mine… și cred că vor fi mult timp de acum în colo. De mică casa îmi e plină de jucării, de toate tipurile și dimensiunile. Jucării rare și mai puțin rare. Cred că nu am vreun tip de jucărie pe care să nu-l am în casă. Astfel, de aproape 19 ani încoace casa mi s-a umplut de jucării. Jucării pe dulap, jucării pe lângă dulap, jucării pe măsuța de la televizor, pe televizor, pe birou și prin pat. Într-un timp nu mai aveam eu loc în pat de atâtea jucării. Adică… cum să dorm eu bine și ele nu? Trebuia să mă sacrific, doar erau jucăriile mele. Eh.. cu timpul am mai crescut și-am devenit mai egoistă și le-am aruncat pe jos… au dormit destui ani bine, acum e rândul meu!

Acum probabil vă întrebați cum pot avea atâtea jucării, sau cum pot avea toate tipurile de jucării… Hm… nu știu să vă explic.. dar pot spune că am o pasiune pentru maimuțoaie, mașinuțe, trenulețe și jucarii muzicale pentru copii. Da.. cele din urmă sunt și au fost preferatele mele. Îmi plăcea să fac zarvă prin casă… și ce alte jucării să fii fost mai bune dacă nu cele muzicale? Așa e… nimic nu se poate compara cu ele! Îmi plăcea să-i înnebunesc pe cei din jurul meu! Adoram să fac asta!… Bine.. și acum îmi place să fac asta… să enervez lumea, zic!

Desigur, am avut multe jucării și am stricat și multe jucării! Prima dată am început cu colecția de mașinuțe a tatei, colecție ce cu greu și-o cumpărase în anii adolescenței! Colecție pe care eu am pus mânuțele și nu a rezistat mai mult de câteva minute! Am început să stric jucăriile lui, iar apoi… am trecut și la ale mele… da pe astea le-am stricat mai puțin… că îmi era milă de ele :D! Bietul tata… și acum mai suspină după gama lui de Porsche și ce mai avea! Dar știți voi vorba aia… ”c’est la vie!”

Mie mi-au plăcut și îmi plac jucăriile… și mai ales mi-a plăcut să fac năzbâtii cu ajutorul lor… vouă?

Let’s play,

Pishky!