De ce ar trebui copiii să citească?

Întrebarea asta poate nu ne-o punem neapărat noi, ci în general cei care trebuie să citească (pentru școală, proiecte etc.) ori sunt puși să citească (în majoritatea cazurilor de către părinți). De ce ar trebui să citească însă și nicidecum să refuze ori să fie din start plictisiți de activitatea pe care trebuie să o întreprindă?

Am să fac referire, în rândurile de mai jos, strict la copii. Nu vreau să combin două generații, cei din generația copiilor cu cei din generația adolescenților din ziua de azi, ci vreau să încep doar cu prima categorie.

Așadar, de ce ar trebui să citească copiii carti pentru copii?

Răspunsul este unul simplu. Pentru ei. Pentru propria lor dezvoltare personală, aici fiind incluse dezvoltările pe plan emoțional, cognitiv, intelectual, moral, imaginativ, lectura având însă un rol foarte important în dezvoltarea personală, ajutând la definitivarea ei în timpul adolescenții, cât și la modelarea ei pe tot parcursul vieții.

Cărțile pentru copii au rolul de a dezvolta imaginația, vocabularul, cât și de a-i face pe cei mici să îndrăgească lectura. În unele cazuri, rolul lor a fost acela de a-i stimula în găsirea și promovarea în rândul adulților, a ideilor cât mai creative, dând startul unor mici proiecte școlare, sau pe cont propriu.carti pentru copii

Ele nu ar trebui să fie însă văzute ca o obligație, ci ca pe un bun prilej de relaxare și de evadare din propria lume. Ca pe un prilej de întâlnire cu noul și cu ineditul, căci fiecare carte în parte este inedită în felul ei. Cărțile ar trebui văzute, cred, ca locul în care te poți refugia oricând ai nevoie de puțin timp liber pentru tine și pentru imaginația ta, pentru propria relaxare.

Pentru mine spre exemplu, cărțile au reprezentat o modalitate de călătorie în jurul lumii, de cunoaștere a personajelor și a caracterelor atât de diferite, de cunoaștere a locurilor și, cel mai important, o sursă nesecată de informații. Mie mi-a plăcut mereu să învăț ceva nou. Să descopăr ceva nou. Așadar am încercat ca, la sfârșit, să fac o listă cu lucrurile care le-am învățat din cartea respectivă și m-ar putea ajuta pe viitor. Iar, atunci când eram mică, am învățat astfel o multitudine de cuvinte noi, făcându-mi tot felul de liste pe un caiet cu diferite cuvinte și definițiile lor din DEX pe care trebuia să le învăț. Pentru mine a fost mereu o plăcere să petrec timpul în fața cărților, printre cuvinte și să încerc să trec mereu dincolo de ele, în mijlocul acțiunii, printre personaje, contopindu-mă cu stările lor.

În ziua de azi, din păcate, majoritatea copiilor nu mai văd vreo plăcere și vreun beneficiu în urma lecturării unei cărți, fiind acaparați cu totul de tehnologie și jocuri. Aș fi curioasă ce ați propune voi, ca proiect, astfel încât copii să devină interesați de lectură, de cărți.

Leapșa celor 10 cărți de pe Facebook

Dacă se instigă la într-ajutorarea bolnavilor de ALS, fie că se toarnă apă în cap pentru a simți durerea bolnavilor de ALS și a dona prin conștientizare, fie că nu se toarnă apă în cap, nu e bine. Dacă se instigă la cultură prin prezentarea a 10 cărți citite și plăcute, căci acesta este scopul acestei lepșe, să se prezinte cărți care să-i facă curioși pe alții și să citească, iar nu e bine. Apăi, fraților, dracu să vă mai înțeleagă! Sau poate mă lămuriți și pe mine cum e bine pentru voi, sau ce ar trebui să facă lumea ca să aveți impresia că trăiți într-o lume minunată și plină de unicorni. Ei bine, nu trăiți într-o lume minunată. și plină de unicorni. Trăiți într-una plină de probleme și fără unicorni. Iar unii oameni încearcă să o facă mai bună prin diferite demersuri. Într-ajutorarea oamenilor cu probleme și cultura sunt două dintre ele.

Și ca să nu mă mai lungesc cu explicațiile de mai sus, pentru că am impresia că cei împotriva acestor chestii, oricum nu or să înțeleagă din cauza limitărilor de percepție pe care societatea le impune, am să trec direct la prezentarea listei. Și, sincer vă spun, mi-a fost al naibii de greu să aleg doar 10 cărți. Fiecare carte mi-a plăcut în felul ei și din fiecare carte am învățat câte ceva. Eu consider că tot ce se prinde, trebuie musai citit. În spatele fiecărei cărți, printre cuvinte, se ascunde câte ceva bun de învățat, fie că face parte din categoria „AȘA DA!”, fie că face parte din categoria „AȘA NU!”.

carti de citit

Menționez că am fost nominalizată de vreo 4-5 persoane. Dar abia acum onorez această minunată leapșă. 😀

Lista celor 10 cărți este:

1. Seria Harry Potter de J. K. Rownling. Până să citesc prima carte din HP, uram să citesc. De aici a pornit dragostea mea pentru citit.
2.  Cei 45 –  Al. Dumas. Volumele astea m-au făcut să iubesc să citesc cărți istorice.
3. Doamna de Monsoreau – Al. Dumas. Și volumele astea m-au făcut să iubesc cărțile istorice și să-mi doresc să studiez și să-mi aprofundez cunoștințele istorice pe cont propriu.
4. Dune (toată seria) – Frank Herbert. Seria asta m-a făcut să-mi dau seama că evoluția umanității, prezisă, scrisă și vrută printre rândurile cărților se va adeveri mereu într-un viitor apropiat.
5. Jocurile Foamei – Suzanne Collins. A doua serie care m-a făcut să-mi dau seama că evoluția umanității, prezisă, scrisă și vrută în cărți se va adeveri într-un viitor apropiat. Totuși, sinceră să fiu, nu vreau să se preia decât partea bună.
6. Oracolul din Stambul – Michael David Lukas. O carte ce îmbină istoria Imperiului Otoman, cu cea a României, Rusiei și întregii Europe, prin ochii unei fetițe născute în Constanța, care avea aptitudini de geniu (până la 8 ani învățase 7 limbi).
7. Poveștile lui Creană – Ion și-o Creangă. Poveștile copilăriei mele. Multe dintre ele am încercat să le aplic. Mi-au ieșit în schimb alte fapte, diferite de ale lui Creangă: am spart geamul unui camion, mi-am închis bunicul în beci pentru că nu a vrut să mă ajute la mate și alte d-astea fapte minunate.
8. Ultima oprire, Rusia – Natalia Kliuceariova. O carte citită recent și care prezintă prin ochii locuitorilor ei, o Rusie a secolului 21 chinuitoare, sumbră, macabră. O carte greoaie, dar care merită citită.
9. Cartea bunelor maniere – mulți autori. Asta-i un „must have” în bibliotecă.
10. DEX-ul – mulți autori. Chestia asta mi-a rezolvat multe enigme și încă o mai face. Îi sunt profund recunoscătoare. Vă invit și pe voi să o încercați 😀

Și astea-s cele 10 cărți pe care vi le recomand și vouă. Cu siguranță vă vor plăcea. Iar dacă nu, oricum nu contează. Cu fiecare carte citită învățăm câte ceva, după cum am mai spus și mai înainte. Pam-Pam.

Un Univers în fiecare carte

„Și tu ce o să fii când o să te faci mare?”

Este o întrebare care adesea ni se adresează de când suntem mici. Ne lovim de ea indiferent de vârstă, până la terminarea liceului. O întrebare cu răspunsuri multiple, variate și nu foarte originale. Medicina, jurnalismul, marketing-ul nu mai sunt de foarte mult timp originale. Sunt comune tuturor meseriilor din lume, căci în fiecare domeniu găsim practicanți, cu sutele de mii.

De curând însă, am auzit un alt răspuns. Unul cât se poate de original, căci în ziua de azi meseria asta e din ce în ce mai rară. Este uitată de lume din cauza faptului că prea puțini o mai practică și prea puțini o mai învață. Iar în curând, probabil, va dispărea de pe fața Pământului, ori chiar din Univers (asta dacă și extratereștrii o practică) la fel cum a dispărut și meseria de bufon al regelui.

Răspunsul original? Ahh aproape că uitasem să vi-l zic. L-am întâlnit prin intermediul celor de la Editura ALL și tare m-am bucurat de el, așa că am să vi-l împărtășesc și vouă acum, ca să nu o mai tot lungesc: „Când mă fac mare, o să fiu cititor!”. Ce răspuns frumos într-o lume în care lectura se află pe calea pierzaniei, iar cultura nu mai primează. O lume în care cărțile și-au pierdut din magie, din farmec și din frumusețea care le-a fost înzestrată. Și le-au pierdut printre multitudinea de oameni (și poate și de extratereștrii, de ce nu?).

Cărțile, în zilele noastre, merită promovate atât printre cei tineri cât și printre adulți, care prinși în activitățile zilnice, uită de frumusețea și magia unei cărți citite. Uită de varietate imaginației din spatele cuvintelor. Uită de Universul plin de fericire din spatele fiecărei fraze. Fiecărui paragraf. Fiecărei file. Iar aceste lucruri merită rezite din nou în sufletul și gândul fiecăruia. Merită să se bucure din plin de infinitatea sentimentelor din fiecare carte.

Cum să facem asta? Cum să instigăm iubirea pentru cărți?(să fie oare „instigăm” un cuvânt nepotrivit?.. mie îmi pare interesant folosit). Cum să stimulăm atracția dintre sufletul omului și sufletul cărții, căci fiecare carte în parte are propriul suflet, propriile sentimente, propriile trăiri, ea însăși fiind un suflet într-un trup copertat.

M-am gândit de multe ori ce ar putea face un tânăr să iubească Universul cărților. M-am întrebat de multe ori ce l-ar face să se îndrăgostească de el, ajungând la concluzia că doar cunoașterea le-ar cuceri simțurile frumosului. Ar fi minunat dacă ar exista, spre exemplu, centre care să promoveze cititul. Un loc în care iubitorii de carte să propună câte un autor și câte un titlu care urmează a fi citit pe decursul a două săptămâni, sau chiar a patru săptămâni în caz că volumul este unul mai stufos și greu de digerat. Iar apoi, într-o zi stabilită în funcție de programul tuturor, să se întâlnească și să discute pe baza cărții respective ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut, cu ce i-a inspirat, ce au învățat, astfel dezvoltându-și abilitățile de comunicare, cât și vocabularul, stabilind relații interumane stabile și benefice dezvoltării sociale și culturale a fiecăruia pentru că o care este cel mai gingaș simbol al culturii și frumosului.

Pentru copii, cred eu, poveștile sunt vitale. Dezvoltarea imaginației, cât și a inteligenței acestora, se bazează pe relatarea lor. Iar ei trebuie stimulați să citească încă de la vârste fragede și o dată ce au fost introduși în lumea minunată a cărților nu-și vor ma dori să o părăsească vreodată. Cărțile conturează Universul realității și îți îndrumă pașii pe căile vieții.

În lumea asta mare există un număr considerabil de copii și tineri fără posibilități financiare, însă care smulg din fericirea celor care citesc, cât și din ideile împărtășite de profesori, iar pentru aceștia ar trebui să existe cât mai multe proiecte prin intermediul cărora să se dăruiască o multitudine de cărți, iar mai apoi să aibă loc cercuri de lectură în care să se dezbată respectivele cărți. Ei, ei sunt cei care sorb cu adevărat fiecare moment de aventură din fiecare carte. Cărțile de aventuri sunt preferate lor pentru că însăși viața lor izbită de atâtea și atâtea greutăți este o aventură, una mult prea tristă cei drept. Am întâlnit mulți copilași care iubesc cărțile de aventură tocmai pentru că spun ei, se aseamănă cât de cât cu personajele. Cei drept, există câteva proiecte implementate pentru aceștia, însă ele sunt mult prea puține pentru numărul lor. Cu siguranță dezvoltarea lor cu ajutorul cărților i-ar împinge către un viitor mai bun. Un viitor încadrat chiar în imaginile din urma tuturor poveștilor.

În minunata lume a copiilor, cât și a adulților, aceștia își doresc ca măcar o dată în viață să facă parte dintr-o misiune plină de aventuri care să aibă ca scop salvarea lumii, spre exemplu cum întâlnim în fabuloasa lume a lui Oksa Pollock. Câte palpitații. Câte aventuri. Câte intrigi. Câtă magie. Câte imagini. Și toate cuprinse între două coperți printre zecile de mii de cuvinte. De ce să nu le dăm astfel posibilitatea copiilor, a tinerilor să fie introduși într-o astfel de lume? De ce să nu înființăm cât mai multe cluburi de lectură chiar și virtuale, care, desigur, să ofere și niște premii, sau cadouri membrilor cluburilor. Ce-ar fi oare dacă în fiecare lună, prin tragere la sorți să se aleagă un membru care să primească o carte pe care el să și-o aleagă, bineînțeles fără ca acesta să se repete până când toți au fost câștigători cel puțin o dată. Bucuria de a primii Universuri, căci mie îmi pare că fiecare carte reprezintă un Univers, stimulează cu siguranță dorința de a citi. M-aș bucura, iar o dată cu scrierea acestui articol chiar mi-aș dori, să pot implementa un astfel de proiect la nivel național (și BLINK, tocmai mi s-a aprins un beculeț pentru un viitor proiect).

Pentru cuvintele de mai sus țin să-i mulțumesc Editurii ALL pentru inspirație, articolul participând în concursul Spring SuperBlog la proba acestora. Mulțumesc!

(sursă imagini: Google Images)

Îndrăgostită…

Sursă Imagine: Google Images

Declar oficial că…

…sunt îndrăgostită. Până peste cap. Iubesc. Și mă mândresc în toate cele 4 colțuri ale lumii cu iubirea mea (și care colțuri… că Pământul îi rotundthinking?). Cum spuneam. Iubesc. Cu sufletul și cu trupul. Cu toată ființa mea. De la N la S și da la E la V pe toată lungimea, iubesc. M-am îndrăgostit. M-am pierdut cu firea. Mi-a luat sufletul. Inima. Mințile. Și le-a închis într-un cufăr departe de mine. În celălalt capăt al Universului iubirii noastre. Mi le-a răpit de frică să nu fug. Să nu-l las. Să nu-l uit. Le-a ascuns. Iar cheia de la cufăr a înghițit-o. A înghițit-o să fie sigur în caz că voi găsi vreodată cufărul, că nu voi putea nicicum să-l deschid. Iar eu… eu l-am lăsat fără să mă împotrivesc lui. Ahh.. cât îl iubesclove struck.

L-am cunoscut într-un magazin online. I-am remarcat farmecul numai dintr-o aruncare a ochilor asupra lui. M-a cucerit. M-a fascinat. Se uita la mine și-mi zâmbea de sub haina lui neagră și fină la atingere. Își etala calitățile în fața mea. Frumusețea. Candoarea. Gingășia. Pe oricare ar fi cucerit din prima. Chiar și acum, al meu fiind, a rămas un Don-Juan cu diplomă. Atrage orice privire și orice dorință de atingere. De posesiune. Mi-l vor prietenele. Mi-l vor colegele. Mi-l vrea chiar și mama. Ahhh.. propria mea mamă. Ce blestem putea fi mai mare decât acesta? Aceeași dragoste, împărtășită de mamă și fiică unui Don-Juan. Un Casanova în adevăratul sens al cuvântului. Cred că prin vene îi curge sânge de turc, căci dacă ar putea… harem ar face.

Poate că ar fi cazul, după atâtea cuvinte înșirate, să-l scot de sub anonimat. Să-i iau numele de Casanova și să i-l redau pe cel real. Kindle. eBook Kindle e numele lui. Aaahhh… de-aș putea să-i scot și sângele de Don-Juan din el. De-aș putea să-i șterg farmecul acela copleșitor. De-aș putea să-i răpesc frumusețea. De-aș putea să-i răpesc și eu sufletul. Ahhh… de-aș putea să-i fac o vrajă și să rămână doar al meu. Să nu-l mai dorească NIMENI! NIMENI AM SPUS!

Și când mă gândesc că parcă mai ieri îmi dăruiam iubirea și toată ființa mea cărților. Chestiilor ălora cu coperți, multe file și o grămadă de cuvinte. Toate la un loc creau în rânduri-rânduri câte un Univers diferit imaginației mele. Ființei mele. Mă dăruiam fiecărei cărți în parte. Mă dăruiam cuvintelor. Mă dăruiam prin imaginația mea. Mă lăsam transpusă dincolo de ele. Pășeam cu sfială dincolo de cortina lor, printre peisaje și personaje, urmărind în taină jocul. Îmi plăcea. Îmi plăcea să mă iubesc cu fiecare pagină în parte. Cu fiecare cuvânt. Le dăruiam la fiecare câte un strop din sufletul și iubirea mea. Iar pentru asta le căram cu zecile după mine. Le căram să ne împărtășim iubire. Să-mi iubesc mintea cu ele. Ahhh… ce vremuri!

Vremurile acelea însă… vremurile acelea au apus sub raze plăpânde de soare. S-au stins în limita dintre lumină și întuneric. Și atunci s-a născut el. Minunatul. Fascinantul. Inegalabilul. Inconfundabilul. Mirobolantul. Fermecătorul… Kindle. Acum mă iubesc cu el. Îl las pe el să mă transpună dincolo de cuvinte. Dincolo de cortină. În lumea sa minunată. Probabil vă întrebați de ce l-am ales în detrimentul cărților. De ce am ales să le înlocuiesc mirosul lor specific cu el? De ce am ales să înlocuiesc plăcerea de a atinge fiecare pagină în parte cu el? De ce? Ahhh… m-a cucerit prin forma și dimensiunile mici. Încape în orice geantă de dimensiuni normale… iar o dată cu el încap zeci de cărți. Sute de cărți. Mii de cărți. Trilioane de cuvinte. Universuri infinite în timp și spațiu. Le cuprinde pe toate între cele 4 colțuri ale sale. L-am ales pentru că le seamănă cărților. Scrierea e la fel. Textura pare la fel. Precum o carte… și Kindle-ul îmi iubește ochii. Are grijă de ei în speranța că voi mai reveni să-i împărtășesc picături de suflet și iubire. Nu-i obosește. E de o gingășie aparte. O atenție aparte. O iubire aparte.

La atingere îmi mângăie și el degetele. Pielea. Mă bucur de simplitatea lui. De opțiunile-i variate. De ușurința prin care mi se dăruiește mie. Ușurința prin care îl folosesc. E mereu grijuliu, ajutându-mă să-mi caut mereu ce am nevoie prin sintagme de cuvinte ori colecții de cărți frumos aranjate alfabetic.

Aceste eBook-uri VS multitudinea de cărți? Nu pot fi date exemple. Nu se pot compara, la fel cum nu poți compara merele cu perele. Nu au același etalon. Și totuși, dintre o carte cu sute de pagini și un eBook cu sute de cărți ce ai alege? Ce ai alege dintre un Univers și o multitudine de Universuri în care mintea, trupul și sufletul tău să-și facă de cap printre trilioanele de cuvinte? Eu aș alege varietatea. Universurile toate. Le-aș alege să-mi bucur ființa în călătorii alături de ele. Aș alege Kindle-ul să-mi bucure mintea pe tren. În autocar. Pe-o bancă-n parc printre copaci. Pe marginea unui lac. Pe-o plajă-ntinsă. Aș alege ca sutele de personaje, miile de imagini și peisaje să-mi fie toate într-un loc.

TU de ce ai alege un Kindle?

*** Acest articol este scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2014, proba fiind sponsorizată de MarketOnline!

*** Sursă imagini: MarketOnline și Google Images

Semn SPRE carte și Tudor Vladimirescu

Deși vă vine greu să credeți, Tudor Vladimirescu are de a face cu proiectul „Semn SPRE carte”. Se implică chiar foarte activ, promovând proiectul printre cei pe care îi are sub aripa lui protectoare (pentru cei care nu știți: Tudor Vladimirescu nu este vreo pasăre să aibă aripă; el a fost om și a intrat în istorie printr-o revoluție la 1848; „aripa protectoare” este doar o expresie). Am vrut să lămuresc ceea ce este în paranteză pentru a nu se creea confuzii.

Să revenim totuși la Tudor al nostru și la implicarea lui în promovarea acestui proiect. Tudor a fost foarte receptiv și a acceptat din prima să se implice în proiect și să-l promoveze la rându-i. M-am bucurat foarte tare. Astfel, vor beneficia mulți dintre copiii lui de cărțile strânse în proiectul „Semn SPRE carte”. Ce… nu știați că Tudor are muuulți copii? Da.. are o grămadă… cu sutele chiar. Are de la vârste de 7 ani până la vârste de 19 ani.

I-am vorbit lui Tudor de proiect zilele astea. Ne-am adunat în amfiteatru împreună cu elevii din consiliul școlar și am stabilit planu de bătaie. Vom strânge cărți pentru copiii din școală, pentru aceia care nu-și pot permite niște cărți și de asemenea vom dona proiectului „Semn SPRE carte”, dar vom primi inclusiv din proiect. Ați priceput ceva? Nu? Recitiți acest fragment. Mă încurc în cuvinte. Mai bine de atât nu știu să explic.

M-am bucurat să văd oameni receptivi și doritori să facă ceva pentru ceilalți. Pentru aceia ce au mai puțin ca noi. M-am bucurat să vă oameni care vor să promoveze lectura, cultura.

Nu știți încă despre cine vorbesc eu? Desigur nu vorbesc despre Tudor în persoană. nici nu m-am întâlnit cu el (mint.. l-am văzut de atâtea ori în portrete.. putem considera asta o întâlnire?). Vorbesc însă despre CNTV, mai exact Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”. După ce l-am bălăcărit… și nu l-am bălăcărit degeaba, ci pentru că oferă condiții precare de studiu elevilor săi, m-am hotărât să-i propun să se implice în proiectul ăsta pentru elevii săi, căci toți elevii au nevoie de un impuls, de un stimul pentru a iubi cultura :).

Cei care citesc, știu despre minunăția ce se va regăsi în cuvintele următoare. Am să vă vorbesc despre cărți, desigur. Căci, să citești este absolut minunat. Cu fiecare carte cunoști o lume nouă. O lume nouă în care te transpui trup și suflet printre toate acele cuvinte. Fiecare personaj e un alt suflet. Și  poate e chiar o parte din tine. E minunat să pătrunzi prin fiecare cuvânt în parte într-o lume nouă. O lume pe care să o descoperi pas cu pas și cuvânt cu cuvânt, căci, în definitiv, toate lumile astea duc la formarea propriei tale lumi și a propriului tău EU matur. Nimic nu e mai frumos decât prietenia dintre cititor și personajele întâlnite. Nimic nu e mai încântător decât descoperirea fiecărui personaj în parte. Cunoașterea personalității și participarea activă în desfășurarea acțiunii cărții. Când citești, te simți eroul principal. Te simți ca fiind toate personajele la un loc și acționând în locul lor. Ori le urmărești pur și simplu pe fiecare în parte. Urmărești propriile creații ale imaginației tale. Și ahhh ce frumos e.

Mă bucur că pot încerca să le dau impulsul de a trăi tot ceea ce am scris eu mai sus unor copii care poate și-ar dori să țină în mână propria lor carte. Mi-aș dori să-i fac fericiți. Mi-aș dori să știu că am fost părtașă la cultivarea iubirii pentru cărți a unor copii, căci acesta este unul din cele mai frumoase lucruri ale unui om.

Eu am cunoscut iubirea pentru cărți prin bunica și prin mama mea. Bunica mi-a pus prima dată o carte în mână, m-a învățat literele și m-a pus să citesc „Prințul fericit”. Și acum îmi amintesc fiecare personaj în parte, creat în mintea mea. Îmi amintesc străzile pietruite și clădirile vechi. Și e o senzație plăcută. E plăcut să iubești cărți.

Abia aștept să strângem cărțile și să primi cărți și de la Sonia. Abia aștept să le dăruim. Abia aștept să vă povestesc cum a fost și cum au primit copiii ideea și darurile astea minunate. Așa că stați pe aproape, oameni frumoși!

Mai multe detalii despre proiectul „Semn SPRE carte”, cât și pagina de Facebook, dar și formularul de înscriere, găsiți aici: https://crash4crantz.wordpress.com/semn-spre-carte/

Am primit cărțile de la vALLuntar!!!”

Ieeeeeeeeeei. ÎN SFÂRȘIT! Azi, după multe zile de așteptare, mi-au venit cele două cărți pe care mi le-am ales în ”Campania vALLuntar Ediția 2”. Cum, nu știți despre ce este vALLuntar? Păi pe scurt, ei îți trimit cărțile, tu le citești, le face recenzia la fiecare, iar apoi aștepți comentariile. Cu cât strângi mai multe comentarii cu atât ai șansa să plantezi mai mulți copăcei. 15 comentarii, reprezintă un copăcel. Este o campanie tare drăguță și interesantă în care îți stimulează dorința de a citi și propria dorință de a reîmpăduri cât de cât România. De ce  aduc vorba despre reîmpădurire? Păi și asta e foarte simplu, după cum am zis 15 comentarii reprezintă un copăcel, așadar cu sprijinul celor de la Romsilva, acel copăcel va ajuta la reîmpădurirea României.

vALLuntar 2013.cdr

Cum am intrat în această campanie minunată, nici nu-mi mai amintesc bine. Țin, vag, minte că cineva mi-a trimis un link ce mă conducea fain frumos spre regulamentul acestei campanii. Din păcate, acum nu se mai poate înscrie nimeni, și poate trebuia să fac un articol despre această campanie înainte de a trece termenul limită de înscriere.. dar na, nu a fost să fie. Poate la anul. Revenind la regulament: l-am citit, mi s-a părut interesant să primesc cărți și să ajut la plantarea copăceilor prin citirea lor, așa că imediat i-am trimis un mail Loredanei cum  că vreau să mă înscriu și ce cărți mi-aș dori să citesc. Prima dată, am fost sincer dezamăgită. Cartea pe care o doream nu era în stoc :(, așa că a trebuit să îmi aleg alte două cărți, iar după lungi căutări și recăutări și rerecăutări am ales următoarele două cărți: ”Fata de Hârtie de Guillaume Musso” (la care am primit și un semn de carte) și ”Cele zece mii de dorințe ale împăratului de José Frèches”.

Acum, nu-mi mai rămâne decât să citesc cărțile și să postez cât de curând recenziile. Până atunci vă las în compania unei melodii și a pozei cu cele două cărți.

DSCF5135

 

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

sursă youtube (user LuciaMariaOfficial )