Gazele-s prea scumpe…

Da. Gazele-s mult prea scumpe. Extraordinar de scumpe. Și, să ai o centrală pe gaze, e destul de greu. E prea mult de plătit. De fapt, la noi în țară, peste tot e prea mult de plătit. Tocmai de aceea, ai mei, împreună cu mine, că încă le respir aerul prin casă, am trecut pe o centrală cu lemne. Destul de scumpă, ce-i drept. Dar, într-un an de zile, cu siguranță banii dați pe centrală se vor scoate. La gaze, într-un an de zile s-ar fi plătit mult mai mult decât a costat centrala cu lemnele la un loc. Bine, hai să nu fie totuși un an, să fie un an jumate, chiar doi. Dar banii ăia tot se vor scoate.

Nu știu cum e la voi, dar la noi gazele n-au presiune nici măcar de-o supă, căci pe conducte nu vine doar gaz, ci vine gaz cu aer. Știți, bonus. Plătești unul, primești două. Nici nu înțeleg de ce mă plâng. Ar trebui poate chiar să apreciez. Poate nu toți au privilegiul de a plăti gaze și a primi și gaze și aer, nu?

gaz

După cum spuneam însă, pentru că ai mei părinți și cu mine nu știm să apreciem oferta celor de la gaze și pentru că nu am vrut gaze și aer pe conductă, ne-am luat centrală pe lemne. Și nici nu știți ce complicat a fost cu taică-miu care stă secole întregi să aleagă ce-i mai bun și la cel mai rezonabil preț.

Și, pentru că acum pot spune că sunt o adevărată expertă în centralele pe lemne, vă pot spune și care sunt cele mai bune: centrala Gobe și centrala Viadrus pe care le puteți găsi și pe siteul www.shop-einstal.ro. Desigur, nu cele pe gazeificare, că n-ai1 făcut aproape nimic atunci.

Dacă sunteți curioși de care ne-am luat noi, ei bine a fost o centrală Gobe. Centrala, pentru că am fost neștiutori, am cumpărat-o din România. Dar, vouă vă recomand să nu faceți același lucru dacă țineți cu adevărat la bani. Am1 aflat și noi, ulterior desigur, când a fost să cumpărăm coșul pentru centrală, că la sârbi sunt mult mai ieftine. Și-ți iei și TVA-ul înapoi. Cât de ieftine sunt la sârbi? Apăi, cu tot cu transportul până acolo și cu centrală+coș+alte elemente, ieși sub jumătatea prețului din românia. E pe bune. Testat. Și, ca să vă dau un exemplu, un coș pentru respectiva centrală, de la Schiedel, în România, costă 3400-3500 RON. În Serbia a fost 1500 RON. Pam Pam.

De ce la noi sunt mai scumpe? E simplu. Le ia din alte părți, spre exemplu Serbia și le pun un adaos de 100%. Și le fac duble. Voilà. Așadar, dacă doriți să faceți o astfel de investiție, vă sfătuiesc să informați foarte bine înainte, nu pe jumătate, cum am făcut noi. Ieșeam și mai ieftin dacă știam dinainte faza cu Serbia și nu după ce am luat centrala. Totuși, e bine că am scos coșul mai ieftin. Mult mai ieftin.

O noua firma in domeniul it. (Web Design, SEO, Creare Site, Magazin Online)

Acesta NU este un advertorial. Acesta NU este un articol plătit. Acesta este un articol scris de Ovidiu Dobrotă (cel care are site-ul respectiv) și pe care l-am ajutat gratuit. Da. L-am lăsat să publice aici gratuit pentru că nu sunt vreo scorpie și ajut oamenii atunci când au nevoie.

În ultima perioadă de timp, am stat mult pe gânduri şi m-am gândit că ar trebui să fac un pas în viaţă şi să încerc ceva „nou”. Am pus în aplicare planurile cu care m-am confruntat şi am realizat un site, mai exact site-ul firmei mele WebFrog.

Având în vedere că sunt iubitor de calculatoare de la vârsta de şase ani, pot spune că am progresat în fiecare an. Chiar dacă există foarte mulţi competitori în acest domeniu şi chiar dacă sunt începător, eu mă voi lupta cu ei şi voi demonstra în cazul în care voi avea succes, că pot face PROIECTE mult mai avansate decât ei.

Pentru mine este important să fac lucrurile cu profesionalism şi nu în ultimul rând de calitate. Aşadar, firma WebFROG pune la dispoziţie următoarele servicii: creare site, creare Magazin Online, Web Design, SEO (search engine optimization), Găzduire Web, Înregistrare Domenii şi analiză pentru fiecare site existent.

De asemene, puteţi solicita o analiză gratuită pentru site-ul dvs. iar nou în cel mai scurt timp, vă vom da un raport cu toate defectele si eroorile în cazul în care aveţi probleme cu site-ul. Corectăm şi design-ul site-ului vostru din toate punctele de vedere.

 

(sursă imagine: Google Images)

Creare Site.

Internetul s-a dezvoltat foarte mult în ultimii 10 ani, iar numărul de utilizatori a crescut accelerat în România. Motoarele de căutare sunt zilnic accesate de marea majoritate a utilizatorilor şi din această pricină, un site web este foarte important.

Avantajele sunt în favoarea dvs. deoarece pe un site web se pot pune informaţii, poze şi multe alte lucruri care sunt dorite de utilizatori.

Magazin Online.

Comerţul electronic este din ce în ce mai răspândit pe glob şi în lumea internetului. Utilizatorii caută site-uri relevante (magazin online) pentru a achizitiona fel şi fel de produse. Un magazin online este cea mai bună promoţie pentru firma ta. Este disponibil 24 de ore, 7 zile pe săptămână, iar comenzile pot fi preluate la orice oră. Plata se poate face online sau prin ramburs. Totul este foarte simplu!

SEO (Search Engine Optimization).

Acest fapt nu trebuie să vă scape… Pentru site-ul dvs. este important elementul de promovare. SEO face ca site-ul tău să fie mai popular în motoarele de căutare şi mai uşor de accesat. Utilizatorii au mai multă încredere în site-urile organice şi SEO aduce doar trafic relevant pe site-ul tău. Evident, nu se compară cu Google Adwords sau altfel de reclame online.

Sper că v-a făcut plăcere să citiți ceea ce Ovidiu a scris, așa că vă invit să dați o tură și pe la el pe site. Spor!

Îndrăgostită…

Sursă Imagine: Google Images

Declar oficial că…

…sunt îndrăgostită. Până peste cap. Iubesc. Și mă mândresc în toate cele 4 colțuri ale lumii cu iubirea mea (și care colțuri… că Pământul îi rotundthinking?). Cum spuneam. Iubesc. Cu sufletul și cu trupul. Cu toată ființa mea. De la N la S și da la E la V pe toată lungimea, iubesc. M-am îndrăgostit. M-am pierdut cu firea. Mi-a luat sufletul. Inima. Mințile. Și le-a închis într-un cufăr departe de mine. În celălalt capăt al Universului iubirii noastre. Mi le-a răpit de frică să nu fug. Să nu-l las. Să nu-l uit. Le-a ascuns. Iar cheia de la cufăr a înghițit-o. A înghițit-o să fie sigur în caz că voi găsi vreodată cufărul, că nu voi putea nicicum să-l deschid. Iar eu… eu l-am lăsat fără să mă împotrivesc lui. Ahh.. cât îl iubesclove struck.

L-am cunoscut într-un magazin online. I-am remarcat farmecul numai dintr-o aruncare a ochilor asupra lui. M-a cucerit. M-a fascinat. Se uita la mine și-mi zâmbea de sub haina lui neagră și fină la atingere. Își etala calitățile în fața mea. Frumusețea. Candoarea. Gingășia. Pe oricare ar fi cucerit din prima. Chiar și acum, al meu fiind, a rămas un Don-Juan cu diplomă. Atrage orice privire și orice dorință de atingere. De posesiune. Mi-l vor prietenele. Mi-l vor colegele. Mi-l vrea chiar și mama. Ahhh.. propria mea mamă. Ce blestem putea fi mai mare decât acesta? Aceeași dragoste, împărtășită de mamă și fiică unui Don-Juan. Un Casanova în adevăratul sens al cuvântului. Cred că prin vene îi curge sânge de turc, căci dacă ar putea… harem ar face.

Poate că ar fi cazul, după atâtea cuvinte înșirate, să-l scot de sub anonimat. Să-i iau numele de Casanova și să i-l redau pe cel real. Kindle. eBook Kindle e numele lui. Aaahhh… de-aș putea să-i scot și sângele de Don-Juan din el. De-aș putea să-i șterg farmecul acela copleșitor. De-aș putea să-i răpesc frumusețea. De-aș putea să-i răpesc și eu sufletul. Ahhh… de-aș putea să-i fac o vrajă și să rămână doar al meu. Să nu-l mai dorească NIMENI! NIMENI AM SPUS!

Și când mă gândesc că parcă mai ieri îmi dăruiam iubirea și toată ființa mea cărților. Chestiilor ălora cu coperți, multe file și o grămadă de cuvinte. Toate la un loc creau în rânduri-rânduri câte un Univers diferit imaginației mele. Ființei mele. Mă dăruiam fiecărei cărți în parte. Mă dăruiam cuvintelor. Mă dăruiam prin imaginația mea. Mă lăsam transpusă dincolo de ele. Pășeam cu sfială dincolo de cortina lor, printre peisaje și personaje, urmărind în taină jocul. Îmi plăcea. Îmi plăcea să mă iubesc cu fiecare pagină în parte. Cu fiecare cuvânt. Le dăruiam la fiecare câte un strop din sufletul și iubirea mea. Iar pentru asta le căram cu zecile după mine. Le căram să ne împărtășim iubire. Să-mi iubesc mintea cu ele. Ahhh… ce vremuri!

Vremurile acelea însă… vremurile acelea au apus sub raze plăpânde de soare. S-au stins în limita dintre lumină și întuneric. Și atunci s-a născut el. Minunatul. Fascinantul. Inegalabilul. Inconfundabilul. Mirobolantul. Fermecătorul… Kindle. Acum mă iubesc cu el. Îl las pe el să mă transpună dincolo de cuvinte. Dincolo de cortină. În lumea sa minunată. Probabil vă întrebați de ce l-am ales în detrimentul cărților. De ce am ales să le înlocuiesc mirosul lor specific cu el? De ce am ales să înlocuiesc plăcerea de a atinge fiecare pagină în parte cu el? De ce? Ahhh… m-a cucerit prin forma și dimensiunile mici. Încape în orice geantă de dimensiuni normale… iar o dată cu el încap zeci de cărți. Sute de cărți. Mii de cărți. Trilioane de cuvinte. Universuri infinite în timp și spațiu. Le cuprinde pe toate între cele 4 colțuri ale sale. L-am ales pentru că le seamănă cărților. Scrierea e la fel. Textura pare la fel. Precum o carte… și Kindle-ul îmi iubește ochii. Are grijă de ei în speranța că voi mai reveni să-i împărtășesc picături de suflet și iubire. Nu-i obosește. E de o gingășie aparte. O atenție aparte. O iubire aparte.

La atingere îmi mângăie și el degetele. Pielea. Mă bucur de simplitatea lui. De opțiunile-i variate. De ușurința prin care mi se dăruiește mie. Ușurința prin care îl folosesc. E mereu grijuliu, ajutându-mă să-mi caut mereu ce am nevoie prin sintagme de cuvinte ori colecții de cărți frumos aranjate alfabetic.

Aceste eBook-uri VS multitudinea de cărți? Nu pot fi date exemple. Nu se pot compara, la fel cum nu poți compara merele cu perele. Nu au același etalon. Și totuși, dintre o carte cu sute de pagini și un eBook cu sute de cărți ce ai alege? Ce ai alege dintre un Univers și o multitudine de Universuri în care mintea, trupul și sufletul tău să-și facă de cap printre trilioanele de cuvinte? Eu aș alege varietatea. Universurile toate. Le-aș alege să-mi bucur ființa în călătorii alături de ele. Aș alege Kindle-ul să-mi bucure mintea pe tren. În autocar. Pe-o bancă-n parc printre copaci. Pe marginea unui lac. Pe-o plajă-ntinsă. Aș alege ca sutele de personaje, miile de imagini și peisaje să-mi fie toate într-un loc.

TU de ce ai alege un Kindle?

*** Acest articol este scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2014, proba fiind sponsorizată de MarketOnline!

*** Sursă imagini: MarketOnline și Google Images

Tu știi să prețuiești?

Ca tot omul anormal, pe timp de iarnă, ies afară îmbrăcată cu n chestii pe mine: maieu, bluză subțire, un pulover, o vestă și un palton… mai ceva ca în Laponia. O pereche de ștrampi groși, niște șosete lungi și una bucată pereche pantaloni matlasați. Ahh da… și căciulă cu mănuși. Nu. Fular nu, că-i paltonul cu guler.

Ies și eu fain frumos de la școală și îmi îndrept picioarele spre casă, prin ger și vânt aspru. Îmi dârdâiau dinții în gură și tremuram ca o varză dezgolită pe pământul înghețat. Și ale naibii picioare, dacă voiau ele să meargă mai repede spre casă. Se împotmoleau în frig și dădeau unul într-altul mai ceva ca alea bete. N-ai văzut așa ceva, pe cuvântul meu. Oameni mulți ce trebuiau și ei ocoliți ca printr-un labirint întortocheat, ce să mai… viteza picioarelor mele tindea spre zero. Ieeeei. Trăiască mortul în frigInghetat (adică eu.)

Și cum mergeam eu așa… mai împleticindu-mă, mai înaintând, dau cu ochii de o domnișorică nu foarte înaltă ce tocmai își prinsese blugii într-un gard. Cu o gecuță subțirică, desfăcută, și un tricou de vară, se chinuia și ea să ajungă undeva. Unde, nu se știe și nici nu ne interesează, căci noi nu suntem oameni băgăcioși! Cert e că eu una m-am cutremurat toată de frig când m-am uitat la ea. Mi-a înghețat sângele în vene, în artere și în capilare. Carnea mi s-a pietrificat și vreo 5 secunde n-am avut nicio reacție de înaintare. Chiar și acum fac „bbbbrrrrr” când mi-o imagineznailbiting.  Acum, în preajma sărbătorilor, dacă n-aș avea bani de cheltuit pe altceva, aș da fuguța pe sfântul google să-i cumpăr ceva de printr-un outlet online. Poate nu i s-ar mai învineți carne dezgolită.

Mă întreb uneori, de ce există atâția oameni care nu au și sunt nevoiți să îndure frigul ce străbate prin hainele subțiri. Și de ce sunt atâția copilași care nu duc grija zilei de mâine, dar îngheață pentru… nici măcar nu știu pentru ce. Cineva mă tot bate la cap cu dreptatea divină. Dar la ce-i folositoare undeva în cer, nevăzută și nesimțită, când ar putea fi pe Pământ. Pentru mine, dreptatea e atunci când cei care merită… au, iar cei care au… prețuiesc. Sinceră să fiu, nu sunt un copil născut fără să aibă… și nici unul născut să prețuiască. Dar am învățat să o fac. Am învățat ce înseamnă. Am învățat cum să o fac… și cred că asta-i cel mai important.

Gata pe ziua de azi. Închei aici prin întrebarea următoare: Tu știi să prețuiești?

Sursă imagine: Google Images

Ea și el. Tăcere

Articol scris pentru proba cu numărul zece din cadrul Super Blog 2013!

Articolul cu numărul zece, ne este propus astăzi de MediaDOT.ro. Ei ne invită într-o frumoasă călătorie imaginară a jocurilor din viitor. Așa că.. să-i dăm drumul la scris, zic.

– Te urăsc! spuse el îmbufnat din bucătărie, în timp ce ea pleca rușinată capul.
-Îmi pare rău, dragul meu! Îmi pare rău!

O cunosc bine și știu că îi părea rău. Suferea. Nu-i plăcea să-l vadă pe el suferind. Trist. El se dedicase ei să o facă fericită. Iar ea, ea pur și simplu a ales altul mai bun când a avut ocazia. L-a părăsit. Și nu e vorba că nu ținuse la el. Poate chiar asta fusese problema. Ținuse la el mai mult decât fusese cazul. Asta o durea. O durea să se despartă de el. Dar era mai fericită cu celălalt.

-M-ai părăsit. M-ai lăsat. Singur. Și în același timp cu tine. Cu tine și cu el. Sub același acoperiș. Între aceiași patru pereți ai casei. Doar camerele sunt diferite.
– … … … … … …
-Taci. Acum taci. Taci cum ai făcut-o întotdeauna. Nici măcar atunci când te bucurai alături de mine… nu scoteai niciun sunet. Nimic. Tăcere. Întotdeauna tăcere. Tăcerea e arma ta. Din păcate eu, eu n-am nicio armă. Nu mi-ai mai lăsat nici puterea de a mă apăra. De a mă proteja ori de a încerca să fiu cândva fericit. M-ai aruncat. M-ai părăsit.

Ea tăcea. Nu avea nimic de spus în apărarea ei. Nu avusese niciodată. Îl auzea pe el ca printr-un vis. Nu voia să-l asculte. Voia să fie singură. Ea și gândurile. Fără vocea lui. Vorbele lui o făceau să regrete. Regreta toate momentele în care îl căutase pe celălalt folosindu-se de el. Îl obligase să se plimbe dintr-un magazin online într-altul, iar el îi făcea pe plac. O asculta și încerca să o mulțumească. Să o iubească. Oare dacă ar fi știu. Dacă ar fi știut că el pentru ea era doar ceva de care aștepta să scape. A vrut dintotdeauna altceva în viața ei. Niciodată pe el. El îi părea mult prea incompatibil cu dorințele ei și îl compara mereu cu alții. A vrut mereu altul.

Ea era reprezentanta perfecționismului. Era o perfecționistă. Pe când el. El era de o simplitate de nedescris. Nu avea nimic care să tindă spre perfecțiune. El credea că are tot, având-o pe ea. Iar ea, ea se simțea pustiită alături de el. Nu-l iubea. Nu-l iubise niciodată, dar ținea la el. Fusese primul.

Stătea cu ochii închiși și-și amintea de prima noapte împreună cu el. Fusese fericită. Sau cel puțin așa crezuse. El credea că o făcuse fericită. Dar ea, ea îl făcuse întru totul fericit pe el. Se jucaseră toată noaptea: WOW, LOL, DOTA. Click-uiseră împreună o noapte întreagă. El era fericit sub atingerile ei. Ea în schimb vedea totul ca pe un joc. Ceva ce trebuia câștigat și cu o strategie aparte.

-Oare ce nu ți-am oferit? o întreba el din bucătărie. Oare cu ce ți-am greșit? Mi-am dedicat întreaga mea viață alături de tine să te fac fericită. Să te mulțumesc. Iar tu, tu ființă cu inimă de piatră, ai căutat mereu la alții tot ceea ce nu-ți ofeream eu. Ai căutat Placi Video nVIDIA, memorie mai mare, diagonală mai mare. Totul. Totul trebuia să fie de alte dimensiuni. Mai mari. Mult mai mari. Îmi dau seama, acum, după atâția ani, că tot ceea ce ți-am oferit eu a fost prea puțin pentru tine. Iar puținul meu nu a mulțumit niciodată aspirațiile tale mărețe.

Tăcea. Era tot ce putea ea să facă. Tăcea.

-Of.. draga mea… măcar de ai fi știut să cauți ceva cu adevărat bun pe un forum de gaming. Știu că pentru tine el e mult mai bun ca mine. Îți satisface cu adevărat doleanțele în materie de jocuri. Pentru mine însă nu e destul de bun pentru tine. Poate tu chiar meritai ceva cu adevărat mult mai bun. Mai bun decât mine, dar mai bun și decât el.

Tot ce mai auzea ea acum erau șoapte. Șoapte ce se stingeau sub lumina difuză a lunii. Cu ochii întredeschiși, privind spre unul din pereții cu geamuri imense, își căuta pe noptieră ochelarii. Se trezise. Avusese un vis. Un vis ce fusese cândva în trecut, un prezent trist. Despărțirea de primul ei laptop și îndrăgostirea de cel de-al doilea. Fusese un moment crucial în viața ei. Acum, acele laptopuri nu mai existau. Pereți panouri le luaseră locul și ceasuri cu hologramă. Acum, ochelarii erau cei care te introduceau în fascinanta lume a jocurilor. Îi puneai pe nas și te așezai în fața unui perete. Prin ochelari se transforma întreaga încăpere într-o arenă de joc. O arenă în care puteai muri și trăi în același timp. Două dimensiuni diferite într-una singură. Multe se schimbaseră de când ea era copil. Avea 100 de ani, dar arăta ca o puștoaică de 19. Anul 2094 se transformase în anul 131313. Luna a zecea se transformase în luna a 13-a. Era 13-13-131313. Se descoperise un nou calendar și o nouă modalitate de măsurare a timpului. Lumea se îndrepta acum spre eternitate.  O lume a tehnologiei. O lume în care fiecare casă avea propria cameră ce se transforma într-o arenă de joc prin ochelarii aceia ce cu zeci de ani în urmă erau considerați doar niște fantezii. Trăia acum ce a vrut să trăiască de fapt dintotdeauna. Trăia o lume a imposibilului ce devenise posibilă.

Întrebare: Voi cum vedeți jocurile în viitor, lumea?

Have fun,

Pishky