Teatru

Teatru.

(sursă imagine: site Teatrul Evreiesc de Stat)

Voi v-ați întrebat vreodată ce reprezintă un teatru? Ce este un teatru? De ce există un teatru?

Eu m-am întrebat de multe ori, încă de pe la vârste fragede. N-am găsit un răspuns până mai târziu, când am crescut și viața a început să prindă contur în jurul meu. Când eram mică, teatrul mă fascina doar prin clădire. Îmi plăcea ca exterior și aveam mereu impresia că pășesc într-un palat. Nu înțelegeam însă de ce vin pe scenă oamenii să plângă, să râdă, să vorbească între ei, iar toată lumea aceea din fața scenei să se uite în tăcere. Mă uitam și eu, cu o oarecare mirare și curiozitate, fără să înțeleg nimic. Surprinzător, reușeau să mă captiveze mai mult decât orice altceva.

Apoi… apoi am crescut, iar în timp ce am crescut m-am îndrăgostit de teatru. Am învățat să-l iubesc, înțelegându-l. L-am descoperit încă din copilărie, aprofundându-i măreția și frumusețea de dincolo de cortină, căci dincolo de cortină, pe scenă, în fiecare seară, lua ființă o altă formă de viață. Da, printre multe altele, teatrul reprezintă viață. Viața pe care actorii o dau fiecărui personaj în parte. Teatrul înseamnă măiestrie, căci doar prin măiestrie pot lua ființă atâtea vieți, atâtea personaje, atâtea și atâtea stări.

Și totuși… ce înseamnă teatru? Ei bine, teatrul înseamnă cultură. Înseamnă speranță. Înseamnă viață. Păcat este însă că majoritatea societății vede teatrul exact cum îl vedeam eu în anii copilăriei, ori chiar deloc. Ahhh.. și dacă ar știi cum e lumea fascinantă care învie  seară de seară pe fiecare scenă a fiecărui teatru. Dacă ar știi ce înseamnă să ți se inducă stare cu stare în sufletul, mintea și inima ta. Atunci, probabil, lumea din jurul meu ar fi alta.

Sunt de părere că teatrul este o necesitate în contextul dezvoltării media datorită faptului că emană cultură prin toți porii săi. Lumea are nevoie de asta și ce metodă ar putea fi mai bună decât media? Niciuna, în zilele noastre. Avem nevoie de promovarea lucrurilor cu un impact benefic asupra noastră. Asupra vieții noastră și asupra a tot ceea ce ne înconjoară. Cred că lumea ar fi alta dacă ar iubi teatrul, dacă ar fi îndemnată să iubească teatrul și să-i treacă pragul de câte ori are posibilitatea.

De multe ori mă întreb care ar putea să fie viitorul teatrului? Încotro se îndreaptă? Mulți ar spune: către pieire. Și prea puțini i-ar da cu adevărat o șansă de reușită. De ce? Unii pentru că nu știu ce înseamnă teatrul, iar alții pentru că biletul este prea scump pentru ei și mai bine le dau mâncare copiilor. Ce-ar trebui să facă oare teatrul? Să se facă cunoscut printre oameni, cu bune și cu rele, să le intre în casă, în suflet, în inimă, însă cu prețuri pe care să și le permită oricine.

Personal, aș fi încântată să trec pragul în Teatrul Evreiesc de Stat. Am auzit atâtea și atâtea lucruri frumoase. Am auzit cum actorii își lasă personajele să-ți pătrundă în suflet și să te bucure.  Am auzit cu viața prinde formă pe podelele scenei. Am auzit cum personajele ies din textul lor pentru a ne bucura pe noi, spectatorii. De ce să nu lăsăm astfel teatrul să ne bucure?

Untitled

Pe mine, teatrul, pot spune că m-a dezvoltat. M-a dezvoltat sufletește și intelectual. Mi-a lărgit orizonturile, căci în fond și la urma urmei acesta este e fapt rolul teatrului pe lângă bucuria ce ți-o aduce în suflet, de a-ți lărgi orizonturile, viziunea. Mi-ar fi plăcut ca până la vârsta asta să văd și o piesă de teatru cu Maia Morgenstern. Mi-ar fi plăcut să mă las cuprinsă de farmecul pe care îl emană prin porii personajelor pe care le interpretează…. și sper, ca într-o zi, să am ocazia să merg la o astfel e piesă de teatru. Să mă bucur de un astfel de moment. Să-l trăiesc și să-mi lărgesc și mai mult orizonturile, căci, în viață, asta ar trebui să urmărim cu toții, lărgirea orizonturilor, fie că este prin teatru, literatură, muzică sau altceva.

(sursă imagine: site Teatrul Evreiesc de Stat)

*** Acest articol este înscris în competiția Spring SuperBlog 2014!