mihai constantinescu

La mulți ani COPILE!

Zile ca asta de azi mă fac să mă întorc în trecut. Un trecut frumos, al copilăriei. Mă fac să-mi amintesc de toate năzbâtiile ce le-am făcut și pe cele ce doream să le fac dar n-am mai apucat. Am făcut multe tâmpenii, foarte multe, atât de multe încât nici nu le-aș putea număra sau ține evidența undeva. Îmi amintesc însă de ele, pe sărite, din când în când. Azi mi-am amintit de când am spart geamul unui tir pentru că s-a nimerit să treacă prin locul nepotrivit într-un moment nepotrivit când eu aveam o piatră în mână și plănuisem să o arunc peste prima mașină care trece. Tirul fiind mai mare decât o mașină normală, am dat cu ea în parbriz. Mi-am amintit de când mi-am închis bunicul o zi întreagă în beci pentru că a refuzat să mă ajute prin clasa I la matematică și mi-am amintit că le ziceam prietenelor mamei că i-am văzut eu pe ai lor soți pe stradă când veneam de la grădi cu o altă tanti mai frumoasă. Cum copiii mici spun mereu adevărul (nu era și cazul meu) eram bineînțeles crezută pe cuvânt și imediat. Imaginați-vă singuri ce era apoi în casele oamenilor respectivi :D. Mi-am amintit că alergam găinile prin curte și dădeam cu pietre după ele iar dacă le prindeam destul de aproape le mai dădeam și un picior. Dar cel mai bine mi-am amintit că de 1 Iunie mergeam cu tata în centru unde erau diferite festivități și joculețe și premii și toate cele. Mă făceau bucuroasă pe atunci și mă fac și acum privindu-le.

Astăzi am repetat ca în fiecare an plimbarea (sau aproape ca în fiecare an, că au mai fost și excepții). Am pornit ușor-ușor către centru. Am luat o înghețată de la iubitul meu ursuleț polar și ne-am plimbat. Ne-am plimbat și am făcut poze la ceea ce ne înconjura: copii, adulți, obiecte. Ne-am continuat plimbarea și ne-am oprit la o shaormerie turcească pentru că mie îmi place acolo. Îmi place să mai întrec limita și să mai mănânc și nesănătos. E un loc drăguț în care nu ai cum să nu te simți bine: micuț și cochet. Ne-am continuat apoi drumul spre parc unde copiii se jucau și desenau. Păcat că se pusese ploaia, îmi plăcea să-i privesc. Priveam cumva la mine, un alt eu, din trecut. Ploaia însă era peretele dintre mine cea de acum și eu cea de atunci. Rece și deasă, fără umbrelă fiind, ne-a trimis cu pași repezi spre casă.

Mă uitam la cei mici și-mi aduceam aminte de năzbâtiile mele. Ce mi-ar fi plăcut și mie să mai fac. De fapt ce mi-ar place și mie să mai fac năzbâtii. Însă am crescut pe zi ce trece mai mult. Pe zi ce trece parcă mă maturizez mai mult iar lumea are deja așteptări de la mine ca și de la un adult: așteaptă maturitate, seriozitate, responsabilitate. Lumea din jur nu înțelege oare că prin asta îți îngroapă adânc copilul din tine? Cu siguranță nu.

Azi mi-am dat seama că 1 Iunie a devenit o zi ca oricare alta. Nu mai simțeam ce am simțit odată. Nu mai era aceeași fericire. Era ceva schimbat. Să fi fost adolescento-adulta din mine? Să fi fost oare copilul ascuns, latura aia ce o îngropăm cu fiecare zi ce ne maturizăm? Să fi fost ce? Ce te face totuși să te schimbi, să nu mai poți scoate la suprafață copilul din tine? Ce te face să-ți amintești trăirile dar să nu le mai poți trăi niciodată? CEE?

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Ok, se pare că și azi de dimineață avem parte de o leapșă despre cărți, preluată de la draga de Simona. În timp ce voi citiți această leapșă eu mă pregătesc moral și spiritual de o lucrare la istorie 🙂 Dar, să lăsăm asta la o parte și să vorbim despre cărți, că despre asta-i leapșa… așa că gata cu toate cuvintele inutile și în afara ei.

1. Când faci o pauză de la citit, folosești un semn de carte sau îndoi un colț de pagină?

Clar, folosesc un semn de carte. Nu suport să îndoi cărțile ori să scriu pe ele ori să le fac orice altceva. Țin la cărți nespus de mult, pentru că sunt o valoare atât materială cât și spirituală :).

2. Ai primit în ultimul timp o carte? Dacă da, care a fost aceasta?

Pffff…. persoanele care mă cunosc cu adevărat știu că o carte în dar e cel mai valoros cadou, pentru mine 🙂 și cum sunt destule persoane care mă cunosc, da, am primit o carte în ultimul timp, de fapt mai multe, iar una dintre ele este o enciclopedie ”Dincolo de limitele cunoașterii”, iar predecesoarea ei a fost tot o enciclopedie ”Enciclopedia Gale fenomenelor neobișnuite și inexplicabile”, asta că tot mă fascinează pe mine chestiile astea :).

3. Citești în baie?

Ahahahah…. DA :D. Când învăț. E liniște și pace: nu laptop, nu televizor, nu geam imens către stradă.

4. Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Dacă da, despre ce?

Hmmm da… de multe ori :). Despre ce, nu știu exact.. probabil aș scrie ce mi-ar trece prin minte în momentul respectiv, tot felul de amintiri, trăiri.. și ca să fie o carte bună le-aș scrie puțin înflorite :).

5. Care este cartea ta preferată?

Hmmm… și eu mă întreb asta.. și nu, nu găsesc un răspuns. Toate cărțile îți găsesc un loc, undeva în sufletul și mintea mea, unele găsesc un loc mai spațios, altele mai puțin spațios. Totul e relativ.

6. Îți place să recitești unele cărți?

NU!!! Dar îmi place să recitesc propriile recenzii ale cărților, ori propriile rezumate sau fișe de lectură, ca să îmi mai reamintesc, când uit :).

7. Ce părere ai de o întâlnire cu autorii cărților pe care le apreciezi și ce le-ai spune?

Nu știu ce le-aș spune.

8. Îți place să vorbești despre ceea ce citești? Cu cine?

Da, normal, îmi place să împărtășesc cu alții ceea ce citesc. Îmi place să împărtășesc impresii, păreri… dar și când o fac… nu mă mai opresc :). Cu cine? Cu cine apuc și e dornic să fie plictisit.. ori poate interesat de ceea ce spun :).

9. Care sunt lucrurile care te determină să alegi o carte anume?

O să vi se pară ciudat, dar am să vă spun scenariul alegerii cărților: Sunt într-o librărie, oricare, mare sau mică. Mă plimb printre rafturi și citesc titluri uitându-mă atent la coperți. Dacă titlul și coperta mă atrage citesc rezumatul de la sfârșit. De obicei nu mă înșel asupra cărților ce le aleg așa. Nici un conținut nu m-a dezamăgit. Păcat că la persoane nu funcționează așa :). But.. life sucks… iar aici era vorba de cărți, DOAR de cărți!

10. Care crezi că este o “lectură obligatorie”, o carte pe care toată lumea trebuie să o citească?

Meh.. cea de la școală e obligatorie.. însă în rest nu cred că ceva e obligatoriu.. fiecare trebuie să citească ce simte când simte. Spre exemplu eu, din cauza numelui, nu doream să citesc nicicum ”Mizerabilii”, acum peste noapte, brusc după ce am văzut filmul englezilor despre francezi, m-am răzgândit :).

11. Care este locul tău preferat pentru lectură?

Sunt multe locuri: în șezlong lângă sobă, la umbra unui copac pe-o pătură, într-un balansoar sub cerul liber, într-un hamac, în pat, pe covor :). Oriunde te simți bine cu o carte în mâini 🙂

12. Când citești, asculți muzică sau preferi liniștea?

Da, obișnuiesc să ascult muzică… ceva la pian :).

13. Ai citit cărți în format electronic?

Da, atunci când nu le-am găsit repede altfel. Și deși nu sunt adepta cărților în format electronic, acum consider util un e-book în vacanță, unde nu poți lua atâtea cărți cât ți-ai dori.. pe când într-un e-book, încap mii :).

14. Citești numai cărți cumpărate sau și cărți împrumutate?

Hmm, de împrumutat împrumut cărți pentru proiectele de la școala, la română.. dar așa, îmi place să îmi cumpăr cărțile, să fie ale mele :).

15. Fă un top 5 al celor mai bune cărți/serii pe care le-ai citit vreodată:

Nu pot să-l fac. Nu sunt doar 5 demne de acest top.. sunt zeci 🙂

Cam atât cu leapșa mea. Dacă v-a plăcut, vă invit, pe care vreți, să o preluați. Iar acum , în final, vă propun o melodie.

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***