Prietenie – eseu

Demult, tare demult, am început acest blog în engleză. M-am lăsat din motive necunoscute și am început să public compuneri și alte lucrări ce-mi erau date ca temă de profele de română. Da, profele, pentru că în 3 ani de liceu am avut 3, iar acum, în al 4-lea, o să am două :). Minunat, nu?

Dacă așa mi-au fost începuturile pe aici, zic să continui. Astfel următoarele rânduri vor fi despre prietenie, un text argumentativ dat ca temă. Sincer, mi-a fost destul de greu să-l scriu. Nu pentru că nu aș fi avut idei, ci ba din contră…. pentru că erau prea multe ce simțeam că nu le pot concentra în 30 de rânduri. M-am obișnuit să scriu texte în mii de cuvinte, iar acum tare îmi e greu să mă exprim în câteva rânduri. Simt că în doar câteva rânduri nu am spus nimic concret. Nimic demn. Nimic ce ar putea fi înțeles și de pe urmă căruia s-ar putea trage concluzii.

Fără a pălăvrăgii mai mult decât am făcut-o deja, am să vă las citatul asupra căruia trebuia oarecum să-mi concentrez ideile și viziunile, iar apoi trec direct la text.

Citat de Mircea Eliade: ”O prietenie adevărată nu ține seama decât de propriile ei legi. Iubești pe cineva, pentru că îl iubești, nu pentru că e inteligent, bun moral bogat sau sărac.”

TEXT:

Mereu mi-am pus întrebări, relevante sau irelevante. Mereu mi-am pus întrebări asupra prieteniei. Ce înseamnă? Cum apare? De ce apare? Și mai ales, cum se manifestă? Ori, mai bine spus, cum ar trebui să fie, idealistic vorbind? Astfel, după multe căutări, tind să găsesc răspunsul în ceea ce Mircea Eliade a spus <O prietenie adevărată nu ține seama decât de propriile ei legi. Iubești pe cineva, pentru că îl iubești, nu pentru că e inteligent, bun moral bogat sau sărac.>.

Mai întâi, trebuie amintit faptul că prietenia nu este decât un concept idealistic. Printre oameni, în majoritatea cazurilor, prietenia ori este din interes… ori nu există. Iar asta este doar consecința faptului că noi nu îi respectăm propriile ei legi, nu respectăm conceptul de prietenie, ori pur și simplu nu știm cum să facem asta.

Pe de altă parte, îndrăznesc să afirm faptul că prietenia, în modul idealistic, există. Există prin dorința fiecăruia de a experimenta, trăi, cunoaște, sentimentul de prietenie cu adevărat. Altfel spus, în fiecare din noi, conceptul de prietenie stă bine ascuns, așteptând să se dezvolte în prezența persoanelor ce rezonează cu noi.

În altă ordine de idei, conceptul de prietenie este, sau ar trebui să fie, independent de normele sociale și dependent exclusiv de cele morale. Vreau să spun că prietenia apare pentru că apare, indiferent de condițiile impuse de societate. Ea se naște între doi oameni ce rezonează unul cu altul, manifestându-se prin reciprocitate instinctuală de orice natură. Altfel spus, fără a cere ceva în schimb, fără a avea așteptări în urma faptelor tale de prietenie.

Prin urmare, aș putea afirma faptul că prietenia este complicat de simplă în urma apariției și manifestării ei. Prietenia, în mod sigur, este ceva sacru. Este o verigă a vieții ce face ca aceasta să pulseze dorința de existență și continuitate.”

Din câte se pare, iar am filosofat. Dacă am filosofat aiurea sau nu, n-aș știi să vă spun. Sper totuși să nu fi făcut asta, să nu fi filosofat aiurea ci cu folos. Iar acum, aș vrea să vă adresez vouă, cititorilor mei dragi, o întrebare: Voi ce credeți despre prietenie?

Acum, pentru că simt că nu mai am nimic inteligent sau interesant de spus (nu că aș fi făcut asta până acum), am să vă las în compania unui clip tare drag mie.

Dacă ai ceva de spus, de împărtășit cu mine sau cu ceilalți, folosește cu încredere secțiunea de comentarii într-un mod cât mai manierat.

Îți mulțumesc că mă citești, iar dacă îți place ceea ce scriu te învit să dai un like pe Facebook AICI sau un Subscribe (coloana din dreapta sus) și astfel vei fi mereu la curent cu ce postez.

Have fun,

Pishky

sursă youtube (user HatTricksInc )