Originalitate

Articol scris pentru proba cu numărul douăzeci și trei din cadrul competiției Super Blog 2013!

bosch-250x250

***

Ea e o fată cochetă. Mereu pusă la punct, aranjată, cu mult bun gust. Nu ai să o vezi vreodată ieșită din casă cu haine ponosite ori necălcate, dar nici cu ultimele apariții prin modă. E o fată simplă, dar care dintotdeauna a fost atrasă de frumos. De frumosul ce o face pe ea să pară frumoasă, căci, în viață, e important să atragi în jurul tău frumosul.

În dimineața aceea ieșise din casă mult prea devreme pentru ora ei. Se certase iar cu moda de la TV și de prin reviste, așa că-și luase lumea-n cap prin magazine. Nu căuta nimic din ce văzuse „aici și acum” și nu o impresionase. Căuta lucruri care să-i facă cu ochiul, care să-i spună din culori și model: „Ia-mă pe mine! Ți-aș sta bine!”.

Personajul nostru nu fusese niciodată de acord cu moda. Mergea pe principiul: „Să mă îmbrac cu ce-mi stă bine, nu cu ce mă face să par ca o paiață”. Oricum, ce vedea în modă i se părea total aberant. Ei îi plăceau doar hainele simple. Ținutele simple, căci, în viața ei, simplitatea era cea care prima. Considera că o haină călcată și proaspăt spălată, având un miros floral, era asul din mânecă al unei femei, pe când ținutele extravagante, i se păreau ei, că fac o femeie a fi respingătoare. Ea aprecia ținutele  îngrijite, care, puse pe o persoană să nu dea impresia că atârnă așa oricum, ci ba din contră, că-i dau o formă armonioasă corpului.

Se spune că hainele redau o parte din personalitatea fiecăruia. Și ea credea asta. Iar cum personalitatea ei era una simplă, își alegea mereu haine simple, dar de o frumusețe aparte, precum chipul ei angelic. Dar, simplitatea ei era de o complexitate ce tindea spre infinit. Se plimba printre rafturile cu haine și nu-i venea să creadă că oamenii ar purta vreodată  ce vedea ea în magazin în toate culorile curcubeului.

Ieșise din locul acela. Era sătulă de toate hainele alea fără pic de viață. Oricum ei îi săreau în ochi prin vitrină doar din întâmplare, hainele ce-i plăceau. Își îndreptă pașii grăbiți spre casă. Destinul, sau forțele nevăzute ale Universului, o împinseseră într-un magazin de electrocasnice. Inconștientul ei știa prea bine că rămăsese fără fier de călcat, iar pentru ea, călcatul hainelor era vital. Noroc că cele de pe ea le călcase după spălat, imediat ce se uscaseră. Se plimbase printre rafturi până ce ochii îi căzură pe un produs de la Bosch. Nu stătuse prea mult pe gânduri și îl cumpărase. I se păruse interesant.

Și ce frumos i se părea acasă. Deschisese dulapul și-și lăsase ochii să se încânte cu frumusețea hainelor ei.

EU și MODA

Nu suntem prietene. Nu ne agreăm una pe alta și nici nu ne prea înțelegem. De cele mai multe ori eu am păreri diferite față de cum pare moda să le aibă.

Spre deosebire de mine, moda e de părere că trebuie să porți fix ceea ce-ți impune ea. Spre deosebire de ea, eu sunt de părere că trebuie să porți fix ce-ți place și ce-ți șade bine. Mereu am fost împotriva modei și ea împotriva mea. Niciodată nu ne-am potrivit în gusturi. Dar nu-i asta neapărat o problemă, ne descurcăm fiecare cum putem.

Observ că pe zi ce trece moda e din ce în ce mai aiurită. Cel puțin pentru gustul meu este. E prea împopoțonată. Adică, eu o văd așa pentru că mie-mi place simplitatea. Îmi plac lucrurile simple. Ele mi s-au părut întotdeauna cele mai elegante și plăcute cu adevărat ochiului. Ceva simplu pică bine pe oricine, ceva împopoțonat nu întotdeauna :). Părerile mele însă par să fie diferite într-un mod de-a dreptul radical față de cele pe care le are restul lumii. Dar… m-am obișnuit eu cu timpul să las lumea aia undeva într-ale ei și eu să-mi văd de ale mele.

Spuneam că eu prefer tot ceea ce este simplu. Cât mai simplu. Dar simplu este relativ, pentru că este diferit de la un concept la altul, adică de la o persoană la alta. Există persoane pentru care simplul meu este o banalitate ieșită din comun și ne mai întâlnită pe întreg globul pământesc și există persoane ce-mi consideră banalitatea ca pe ceva aiurit. A da… era să uit… exist și eu, cea căreia îi place. Ok.. mai există și alte câteva persoane ce-mi împărtășesc teoria simplității.

Dacă vă întrebați ce înseamnă mai exact simplu în opinia mea… păi simplu e simplu și nu poate fi definit nici măcar în materie de haine sau altceva. Am să încerc totuși să fac un efort. Simplu în materie de haine pentru mine este reprezentat de orice accesoriu vestimentar comod și în care mă simt bine și în largul meu. Simplu la mine înseamnă orice e cu adevărat lejer și… simplu… orice nu conține chestii care să pară că ești împopoțonat și să te facă să arăți ca dracu :D.

simplitate1

Ca să explic mai bine ceea ce am spus mai sus am să vă spun că-mi plac ținutele sport. Asta nu înseamnă că nu-mi plac și ținutele elegante sau acele tinute si costume office. Eu mă refeream mai sus la ținutele de zi cu zi. Iar cum în sport se poate vorbi și de eleganță… și îmbrăcămintea sport poate să aibă o tentă elegantă. În orice, dacă știi cum, poți pune un strop de eleganță și asta numai pentru că eleganța poate să fie asortată cu orice. Trebuie doar să știi cum să faci asta, cum să o asortezi.

Desigur se vor găsii persoane care poate-mi vor spune că și ținutele sport, sau elegante ori office pot fi împopoțonate și extravagante. Am să vă spun că da, aveți dreptate. Orice poate fi transformat în ceva care să-i displacă ochiului sau bunului simț. Însă orice ținută se armonizează perfect cu simplitatea. Eu consider că atâta timp cât simplitatea predomină în rândul oamenilor dar și al ținutelor nu are cum ca rezultatul să displacă ochiului ori percepției creierului. Spre exemplu, o rochie elegantă simplă sau o ținută elegantă simplă este de o o eleganță aparte în simplitatea ei față de ceva împopoțonat și extravagant.

Dacă vă întrebați cum pot să-mi placă și ținutele office și cele sport dar și cele elegante, v-aș răspunde cum nu? Sau.. de ce nu? Ținutele office denotă seriozitate și sobrietate. Există cazuri când e nevoie de o astfel de ținută pentru a accentua cele menționate anterior. Iar mie îmi place seriozitatea și sobrietatea, sunt elemente ce trebuie să te însoțească mereu dar să le aplici doar atunci când situațiile potrivite apar.

Probabil că ce este la modă ar fi mult mai frumos, din punctul meu de vedere, dacă s-ar armoniza cu simplitatea. Dacă ar avea tente de simplitate și eleganță. Însă până ce nu vor fi și aceste elemente ”la modă” eu voi continua să-mi fac propriul meu ”trend”. Și până la urmă ce-ar fi rău în a avea propriul ”trend”? Ce-i rău în a te deosebi de o majoritate prin ținută și atitudine? Ce-i rău în a fi unic și nu precum o turmă? Din punctul meu de vedere, ABSOLUT NIMIC!!!