Începe luna cadourilor. Toate cadourile să vină la mine!

Începe luna cadourilor. Oficial, pe 1 Decembrie, începe cea mai frumoasă lună a anului din punct de vedere emoțional și spiritual. Și, de când sunt mică, eu mi-am imaginat că de pe 1 Decembrie, până pe 30 decembrie, fiecare persoană de pe globul pământesc ar trebui să primească zilnic cadouri. Dar, de 20 de ani de când fac umbră Pământului (și aș vrea să cred că nu o fac degeaba), n-am primit 30 de zile la rând cadouri. Încă mai aștept.

decembrie

Dar, dacă tot vine luna cadourilor, am început să mă gândesc serios la ce cadouri aș putea să le fac celor apropiați mie, cât și la ce cadouri mi-ar plăcea mie să primesc, desigur.  Și, pentru că sunt o fire care nu vrea să vă pună în dificultate,  vă spun că-mi puteți trimite orice cadou poftiți. Toate cadourile să vină la mine! Le primesc cu mare plăcere și bucurie pe absolut toate.

Să revenim însă la cadourile care trebuie să le fac eu anumitor persoane: rude, apropiați. Și, vă spun sincer, în afară de o idee de cadou pentru mama, nu mai am. Pentru mama am zis să cumpăr un parfum, căci am găsit un site cu parfumuri destul de accesibile la preț (www.pandera.ro). În rest însă… nimic. Absolut nimic. Nicio idee pentru tata căci, toate cadourile pe care i le-am luat în ultimul timp, deși păreau a-i fi folositoare, s-au dovedit a fi fără nicio utilitate. Au rămas în cutii, la păstrat, probabil pentru nepoți și strănepoți, ca obiecte de muzeu, să vadă și ei cum arătau înainte obiectele de bărbierit și tuns barba, ori cum se încălța bunicu, sau cum îi mai plăceau lu bunicu mașinuțele de colecție chiar și la vârsta de peste 40 de ani (știu.. am tinde să credem că oamenii de peste 40 de ani au atins maturitatea în care nu se mai joacă de mult cu mașinuțele… nu… nici gând… e doar o aparență netrecătoare).

Nici bunicilor nu prea știu ce să le iau, deși, atunci când le-am cumpărat câte ceva, s-au dovedit a fi lucruri încântătoare și utile pentru ei. Desigur, nu știu dacă s-au bucurat într-adevăr, ori doar pentru a mă face pe mine să mă simt bine, cert este că lucrurile respective le-au purtat, respectiv folosit cu mare drag. Cel puțin din câte am văzut eu.

Iar prietenului, ei bine aici am o pană totală de idei. Blanc. Nimic. Niente. Nada. Există o varietate prea mare de lucruri și, bineînțeles, o persoană (eu) care nu se poate hotărî nici în ruptul capului asupra unui singur cadou. Nu. N-am idee. Și, deși Moș Nicolae, Crăciunul și Revelionul se apropie cu pași repezi, poate chiar mult prea repezi, ideile mele, în loc să fie atrase de mine ca de un magnet, fug încotro văd cu ochii. Drept urmare, fie ce-o fi și ce-oi găsi și cu ce-am să mă trezesc împachetat frumos într-un ambalaj de cadouri. Cu fundiță. Măcar fundița să fie farmecul cadoului. Gestul contează, nu-i așa?

Până atunci, dacă tot sunteți voi persoane de treabă, în spiritul sărbătorilor care se apropie cu pași repezi, ce-ar fi să-mi dați o mână de ajutor și să-mi oferiți idei de cadouri pentru cei dragi? Aș aprecia din adâncul sufletului meu de pișcoțel. Mulțumiri anticipate tuturor!

Iubiri olfactive

Astăzi am să vă spun o poveste. Sau cel puțin am să încerc să vă spun una. Nu sunt prea bună la spus povești. Uit mereu detaliile care le fac a fi povești adevărate. Nu mai țin minte ce a făcut X, sau ce a făcu Y, ori unde s-a dus cu exactitate Z. Mie-mi place să inventez povești. Atunci nu trebuie să țin minte nimic. Detaliile astea vin pe parcurs și fac povestea mai frumoasă. O condimentează și piperează pe parcurs. Poate și de asta îmi place să scriu. Scriitorii adevărați nu spun niciodată povești. Ei le inventează. Cu spusul se ocupă alții. Cum eu nu sunt un scriitor adevărat, ci doar un simplu om care mai așterne cuvinte din când în când, azi n-am să inventez o poveste, ci am să vă spun una. O poveste de dragoste. Iubire. Iubiri olfactive.

love story

Era o zi frumoasă de vară. Ba nu. Nu. Era o zi frumoasă de primăvară. Sau să fi fost iarnă? Ori poate chiar toamnă? Vedeți, nu mai știu detaliile astea care ar putea fi chiar semnificative pentru unii. Dar știu esențialul care, pentru mine, este cel mai important. Și, oricum că asta țin minte, era dimineață. Iar soarele atârna mai strălucitor ca niciodată pe cer. Parcă avea să prevestească momentul care avea să se petreacă peste doar câteva clipe.

Ea îl iubea. Și el o iubea, dar încă nu știa asta. În dimineața aia nu avea cum să știe care-i va fi soarta și nici măcar nu se gândea la ea. Era purtat, ambalat frumos, pe traseul Poștă-Acasă. Nici ea nu știa că avea să-l întâlnească. Niciunul, în dimineața aceea, nu știau de celălalt. Dar se iubeau. Iar soarele încerca să le spună asta. Cine însă se putea uita la soare să-i primească și citească mesajul?

Pași repezi. Costum. Cravată. Un buchet de trandafiri în mâna dreaptă. O plasă albă, cu fundiță, în mâna stângă. Se apropiau din ce în ce mai tare de casă, iar ea, inexplicabil devenea agitată. Ușa scârțâie, pașii se aud pe hol. Ea, încă nepieptănată și în tricoul lui alb, iese din bucătărie. O ia în brațe. O sărută. Îi dă trandafirii și plăsuța. Pune trandafirii într-o vază și scoate cutia din plasă. De atunci, ea, a știut că nu va mai fi doar un el care să-i mângâie și să-i bucure pielea catifelată. De atunci aveau să fie doi.

parfum avril lavigne

Era parfumul pe care și-l dorise în parfumeria din Veneția. Era parfumul idolului ei. Era parfumul cântăreței ei preferate. Purta brandul femeii care îi dăduse încredere în ea. De la care învățase să fie rebelă, nonconformistă, dar în același timp plăcută și iubită de cei din jur. Își dorise atât de mult ca picăturile acelea de parfum să-și găsească sfârșitul pe pielea ei albă, dulce și catifelată. Era singurul parfum de care se îndrăgostise vreodată. Parfumul Avril Lavigne, Wild Rose, floral-fructal, cu note de grapefruit, lemn de santal, mosc și floare de portocal african, aducând o tentă dulceagă, plăcută, îmbietoare, care îți ademenea simțurile olfactive.

S-a uitat la el, la celălalt el, cavalerul sufletului ei și i-a mulțumit din priviri. Se înțelegeau din priviri. Se iubeau din priviri. Era bărbatul care îi îndeplinea orice dorință, atunci când se aștepta mai puțin. Îi plăceau surprizele. L-a întrebat dacă a călătorit până în Veneția pentru parfumul ei. Iar el, calm și cu zâmbetul pe buze, i-a răspuns: „Nu dragă, l-am comandat de pe un site cu parfumuri originale. Și l-am primit la poșta din colț. Și cum nu se cuvenea să-ți dau un astfel de cadou în trening, m-am îmbrăcat la costum și cravată”. Îl iubea. Îl iubea pur și simplu pentru surprizele lui dulci, pregătite minuțios. Îl iubea pentru că o făcea fericită. Iar parfumul, parfumul era a doua iubire a ei. Nu se despărțeau. Îl purta în geantă, mereu.  Și sunt sigură că picăturile de parfum erau fericite pe pielea ei. Se iubeau cu celulele. Iar celulele cu picăturile de parfum.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.

Killer King

Articol scris pentru proba cu numărul șaptesprezece din cadrul Super Blog 2013.

***

-M-am născut la castel. Trăiesc la castel. Voi muri la castel. Așa mi-a fost scris. Am venit pe lume sub semnul frumuseții răpitoare și al sărăciei necruțătoare. Primele raze de soare mi-au mângâiat pielea în aceeași zi în care i-au mângâiat pentru prima dată și pielea reginei. Ne-a fost scris să venim pe lume sub semnul aceleiași zi, să creștem unul cu altul și să ne iubim, dar niciodată să fim împreună. Niciodată. Eu m-am născut ca fiul unei servitoare, iar ea ca viitoare moștenitoare a tronului întregului ținut. Ținutul de Nicăieri. Cum am putea fi noi împreună? Ah ce destin crud. Din iubire am ajuns sfetnic, căci doar așa puteam să fim unul lângă altul. Din iubire, acum, o ajut să-și găsească regele. Un tânăr viteaz, chipeș și inteligent. Un eu sub o altă formă.

Sfetnicul nostru se născuse într-adevăr la castel și o iubea pe regină, la fel cum și regina îl iubea pe el. Legile ținutului le interziceau însă iubirea. Regele trebuia să fie ales din exteriorul curții regale printr-o competiție. Cel mai bun avea să câștige cele trei probe și tronul întregului regat. Pe vremea aceea, deși regina era încă tânără, se considera că timpul trecuse de mult peste ea, iar ținutul avea nevoie de un rege.

Fiind sfetnic, avea datoria și de a-și ajuta regina să aleagă regele. Niciunuia nu-i plăcea să facă asta, dar amândoi știau că trebuie. Ori asta, ori ar fi plătit cu viețile lor. Simțea că viața lui își avea capătul aproape. Împărțitul și lipitul afișelor erau singurele lucruri ce-l țineau în viață. O făcea pentru ea. Pentru binele reginei lui. Și al regatului. Dar și pentru el, căci de câteva zile un gând nu-i mai dădea pace. Spera să reușească.

-Luuuuuume, luuuuume! Eveniment mare, mare la castel! Toți bărbații necăsătoriți sunt așteptați să-i cucerească inima reginei! Luuuume, luuuume! S-a dat startul căutării celui ce va purta titlul de „Killer King”!

pergament (1)

Este timpul!
Evenimentul care a fost așteptat de către întregul ținut, a sosit!
Acum, a noastră Killer Queen, Katy Perry își caută pe al ei Killer King.
Toți cei care vor să-și încerce norocul, sunt invitați la castel pentru a afla care sunt cele trei lucruri ce trebuie să le facă pentru a cucerii inima reginei.
Cel mai viteaz care va duce la bun sfârșit totul, va câștiga tronul și inima reginei Killer Queen!
BAFTĂ!

Din vorbă în vorbă, curtea palatului s-a umplut de tineri voinici care erau gata să-i cucerească inima reginei. Se știa din străbuni care sunt regulile palatului: regina sau regele, trebuiau să-și aleagă din rândul curtenilor pe cei ce aveau să le fie alături o viață. Erau trei probe. Probe ce trebuiau musai a fi îndeplinite de către fiecare în parte. De data aceasta, nu regina alesese probele, ci sfetnicul. El alesese ceva cu adevărat special și complicat. Era sigur că nimeni nu va reuși. Doar unul putea să reușească, iar acela nu putea participa.

-Tineri feciori, după cum bine știți, vă aflați astăzi aici să-mi cuceriți inima. În sticluța din mâna mea, după cum bine puteți mirosi fiecare, este parfum. Acest parfum are trei elemente fundamentale ce voi va trebui să le găsiți. Pentru a-mi câștiga inima, mai întâi, trebuie să căutați primele două elemente ale acestui parfum și anume: fructele de pădure și esența de praline. Primii zece ce vor deschide cele două uși din fața mea vor afla care va fi cea dea doua probă. Doar ei o vor putea îndeplini! Noroc să aveți!

Orele treceau, iar regina aștepta lângă geamul din spatele sălii tronului ca cei zece să apară. Timpul părea să se scurgă de așa natură încât parcă stătea pe loc. Nerăbdarea reginei a fost curmată de primul viteaz ce a pășit în sala tronului. Și apoi al doilea, al treilea, până la al zecelea. Al zecelea o făcuse să tresară. Simțise ceva ciudat. Dar poate era doar faptul că el purta o mască. S-a uitat în jur, dar nu și-a zărit sfetnicul. Ar fi vrut să-i afle părerea despre voinicul cu mască.

-Bun, bun dragii mei! Acum, căci voi sunteți primii zece intrați pe porțile castelului, veți afla cea dea doua probă: primii 5 care vor găsi Celosia în Muntele Luminii, vor mai avea un singur pas către inima mea. Noroc să aveți!

De data aceasta nu mai treceau doar orele, ci și zilele. Se scurgeau pe intervale de soare și lună, noapte și zi, iar din cei zece niciunul nu se întorsese. Trecuse o zi, trecuseră două, trecuseră trei, iar abia în a patra, spre seară, își făcuse apariția primul voinic.  Și mai trecuse o zi, și alte două, și alte trei și de abia atunci pășise în castel și cel de-al doilea voinic. Peste o săptămână și jumătate, cel de-al cincilea tânăr, voinicul cu mască, apăruse în fața reginei cu o Celosia albă în mână.

-Ei bine, așa cum v-am spus, acum mai aveți doar un pas de făcut spre inima mea. Proba cu numărul trei care vă va duce sau nu către inima mea, este următoarea: primul dintre voi care va face un parfum identic cu cel din sticluța de pe masă, îmi va deveni rege de-ndată. Noroc să aveți!

Regina era tristă. Sfetnicul ei apăruse de prea puține ori, iar ea nu-i aflase părerea despre voinicul cu mască. Căci el o fascina. O fascina misterul lui. Dar sfetnicul ei era ocupat cu pregătirile de nuntă. Trebuia să fie o nuntă demnă de o regină, iar pentru asta multe erau de făcut. După fix treisprezece zile, în dreptul ușilor sălii tronului își face apariția el, el ce purta o mască. Cu pași mărunți și lenți se îndrepta cu o sticluță purpurie către regină. Regina o luat-o, a mirosit-o și a rămas nemișcată. Era o singură persoană ce ar fi putut face ca parfumul să fie identic cu celălalt. O singură persoană știa adevărata rețetă, căci el o inventase. Între timp, tânărul nostru își dă masca jos… zicând:

-Regina mea, am reușit?

Își ridică privirea. Zâmbește și îi sare în brațe. Era el. Sfetnicul.

-Ah! Cum de nu mi-am dat seama, mai ales după ultima probă ce ai pus-o la cale, că doar tu puteai fi acela ce va duce totul la bun sfârșit?

Din sfetnic, devine Killer King. Și asta doar pentru că purtase mască. Masca îl făcea să nu facă parte din curtea palatului, căci nimeni, la palat, nu avea mască.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, iar eu am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa. De fapt, îmi cer scuze, povestea nu v-am spus-o eu, ci sfetnicul. El sfetnicul, vă roagă să-l scuzați, nu se pricepe la istorisiri, iar bufonul era plecat.

Poveste de dragoste

Articol scris pentru proba cu numărul opt din competiția Super Blog 2013!

***

Ușa se deschide ușor. Nu avea chef de întrebări. De discuții interminabile despre cum a fost, ce s-a spus și ce s-a întâmplat. Pășea pe vârfuri către pat… și parcă toată gresia din hol îi scârțâia sub picioare. În apartament era întuneric. Nu se distingeau decât niște umbre ale unor obiecte luminate de razele lunii. Ea știa însă orice traseu prin apartament chiar și pe întuneric. Tot ceea ce o incomoda acum era scârțâitul gresiei din hol. Ajunge într-un final la pat. Oscilează între un somn rapid și a-și face un duș înainte de culcare. Sfârșește prin a se băga în pat. Nu voia nici să-și trezească prietena ce dormea alături și nici să-i dispară mirosul lui din porii corpului ei. Își trage pătura cu delicatețe până de-asupra capului. Închide ochii și visează. Îi plăcea să-și reîmprospăteze memoria cu imaginile lor în întuneric.  Era singurul mod prin care-l putea avea mai aproape de ea. Imaginile și mirosul lui, al lor împreună, erau tot ce-i mai rămânea după fiecare întâlnire. O lumină îi distorsionează chiar și cu ochii închiși, visul. Se drege un glas ce în sfârșit ia ființă.

-Ah! Și ce frumoși erați voi doi acolo pe peron! îi spunea prietena dintr-un colț de cameră, rânjind cu brațele încrucișate.
-Mori! zise ea de sub pătură. Nu ai altceva mai bun de făcut decât să mă urmărești pe mine?
-Nu! Nu ești tu suflețelul meu, draga mea? Trebuie să am grijă de suflețelul meu! Dacă el e vreun dobitoc? Că dacă e, îl tai cu securea. Îl fac bucățele mici și-l dau la pești! Pe cuvânt de pionier că așa fac! Uite, îți dau și în scris.

Știa că acum urmau întrebări interminabile. Dar ei nu-i plăcea să vorbească prea mult despre ei. Îi plăcea să fie doar ei doi fericiți. Restul lumii nu conta. Nu a fost niciodată tipul de fată care să le reproducă prietenelor ce discuta ea cu el. Ori ce făcea ea cu el. Îi plăcea să rămână între ei. Momentele lor.

-Ah. Ce zâmbet ai! îi spuse prietena cu același zâmbet. Gata euforico! La ce te mai gândeai acum?
-La ce mă gândeam? La cum extratereștrii aterizează pe Pământ și te ia cu ei într-un Univers paralel. La cum tu încetezi cu ale tale curiozități și la cum eu voi trăi fericită până la adânci bătrâneți.
-Da. Și eu te iubesc.
-Și eu, Și eu, draga mea. Și eu mă iubesc.
-Și cum a fost? Ce ați vorbit? Ce ați făcut? Unde ați fost?
-… … … … … … … … … … … … … … … … Procesez! Încă procesez. Și nu, nu am terminat încă de procesat. Gata. În timp ce procesam am uitat ce s-a întâmplat în ultimele 7 ore.
-Și orice ați fi vorbit/făcut voi acolo… l-ai sedus? Te-a sedus? E drăguț? Cum se comportă?
-Poate.
-Ah! Deci DA! Ți-am spus eu că acel parfum face minuni! Super Playboy face minuni. Știam eu. Mă bucur că am testat pe tine. Ți-am spus eu că-i un mit: Cum că… bla bla bla… parfumul ăsta cucerește. Are super-puteri.
-Sau poate… poate eu? Poate că eu am făcut minuni. Parfumul se duce, draga mea. Își pierde mirosul și farmecul seducător. Pe când, persoana rămâne. Rămâne mereu în simplitatea ei de dimineața până seara și de seara până dimineața. Iar atunci, atunci dacă nu cucerește persoana, dacă nu ea seduce, un parfum există degeaba.
-Bla bla bla. Iar începi cu filosofiile tale despre simplitate. Offf. Tu nu înțelegi că bărbații din ziua de azi nu se uită la un cuier pe care sunt agățați o pereche de blugi și un tricou. Se uite la un produs proaspăt scos din fabrică, finisat, seducător. Ei asta vor. Ei vor seducție. Lucru dovedit de cercetători. 
-Bărbații poate. El nu. Și da, draga mea. Toți vor asta până la un moment dat. Dar orice lucru proaspăt scos din fabrică, finisat și seducător, își pierde farmecul în timp… și ei, bărbații se satură. Pe când lucrul acela simplu, fermecător fără retușuri, rămâne.
-Ăăăă! și gura i s-a închis brusc.

Lumina s-a stins. Tăcerea s-a lăsat. Doar vântul de afară mai șuiera victorios peste urma vorbelor ei. La fel ca și ea… și vântul era simplu. Și vântul cred că o iubea, la fel cum și ea îl iubea pe el. Îi plăcea să viseze cu șuieratul vântului pe fundal. Credea că vântul se duce după el și i-l aduce mai aproape, iar visele-i păreau cu adevărat reale. Îi plăcea să adoarmă așa în fiecare noapte: cu gândul la el și la vântul ce i-l aducea să o țină-n fiecare noapte-n brațe.

Ăăăăă. C`est fini la comedie. Da. Nu știu ce-a ieșit cu articolul ăsta, dar vouă vă las o întrebare: Seducție prin simplitate.. sau altceva?

Aștept cu nerăbdare răspunsurile voastre!

Have fun,

Pishky

Parfumuri

Am promis de ceva timp că voi posta despre parfumuri o continuare și anume cum se fac ele, cum se prelucrează materia primă, ajungându-se la lichidul din sticluțele pe care le folosim noi zi de zi. Ei bine țin să vă anunț că procesul este unul complex plin de multe secrete, iar aici veți găsi ceva să zicem sumar, deoarece adevăratele rețete sunt ținute în secret de către marile parfumerii.

Dacă data trecută,vineri, v-am vorbit despre categoriile de parfum și despre istoria parfumului în articolul ce îl puteți citi aici: Vineri…parfum! , astăzi am să vă vorbesc despre obținerea parfumurilor și anume despre obținerea compușilor aromatici.

Ei bine, în general, parfumurile sintetice se obțin prin metoda sintezei organice(extracție) și ulterior prin purificare. Cele naturale, au un proces mai complicat și îndelungat de extragere a compușilor aromatici din materia primă. Prin extragerea compușilor rezultă uleiurile esențiale și uleiurile solide, această caracteristică între esențial și solid este dată de ceara conținută de ulei și concentrația acesteia în soluția extrasă. Tehnicile acestea de extracție modifică mirosul compușilor organici extrași datorită solvenților folosiți, a temperaturilor ridicate și a oxigenului prezent în procesul de extracție.

Una din tehnicile folosite în extragerea compușilor aromatici este macerarea( fiind cea mai folosită). Macerarea se realizează prin scufundarea materiei prime într-un solvent(hexan și dimetil) ce dizolvă compușii aromatici( câteva ore- luni). Macerarea se folosește în cazul compușilor sensibili la temperaturi ridicate sau foarte sensibili.

De altfel se mai folosește și dioxidul de carbon lichid datorită temperaturii scăzute și a lipsei reactivității solventului, compușii extrași păstrându-și foarte bine mirosul original. Pe lângă asta se mai folosește și etanolul pentru materia primă uscată sau cu un conținut de apă scăzut.

O altă metodă este distilarea uscată ce se realizează la temperaturi ridicate fără apă pe post de solvent, compușii organici fiind eliberați din materia primă. Această metode se folosește în cazul materiilor prime lemnoase. pe lângă distilare mai întâlnim și fracționarea ce exclude anumiți compuși organici din materia produsului finit.

După cum știți compușii aromatici se mai extrag și din citrice, iar pentru a face posibilă extragerea trebuie știut că acea coajă a citricelor se stoarce, acestea fiind foarte profitabile datorită cantității de uleiuri aromatice extrase.

După cum ați văzut mai sus există diferite metode prin care se extrag compușii organici aromatici, ei bine, există posibilități când nici una din cele de mai sus să nu fie o posibilitate, iar atunci intervine absorția în ceară sau uleiuri  solide cu alcool etilic.

Mai departe după ce uleiurile aromatice au fost extrase prin una din metodele de mai sus, ele sunt diluate cu o cantitate de solvent pentru a le face mai ușor de utilizat, solvenți precum: jojoba, uleiul de cocos, etanolul și apa. Cantitatea de uleiuri aromatice din parfumuri le încadrează pe acestea în diferite categorii: apă de solide( 1% compuși aromatici), apă de colonie( 2-3% compuși aromatici), apă de toaletă(5-20% compuși aromatici), apă de parfum (până la 30% compuși aromatici) și extras de parfum ( până la 40% compuși aromatici).

Cam atât pe ziua de astăzi, vă aștept poate mai târziu ( nu promit), dar dacă nu, cu siguranță mâine cu ceva poze , iar mâine mă puteți găsi și pe MWB, la România este Most Wanted!